Decizia civilă nr. 4882/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4882/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta SC T. S., împotriva sentinței civile nr. 13559/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții D. J. PENTRU A. ȘI O. V. C., D. R. PENTRU A. ȘI O. V.
și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reclamanta SC T. S. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 13559/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond a omis să ofere argumentele obiective care au dus la pronunțarea soluției, în acest sens invocând prevederile art.304 pct.7 C.pr.civ., pentru că, constituie motiv de casare nu numai inexistența motivării ci și insuficiența ei. Simplele afirmații făcute de
instanță în considerentele hotărârii, nu corespund cu o motivare, ci echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
O primă chestiune ce se impune a fi lămurită este aceea dacă pentru bunurile ce au constituit proprietatea recurentei, se aplică sau nu dispozițiile art.104 C.vamal.
Consideră a fi evidentă aplicabilitatea acestui text de lege, în condițiile în care bunurile introduse în țară de reclamanta-recurentă, au beneficiat pe lângă exonerare de la plata TVA și de drepturi de import zero; aceasta rezultând din chirar cuprinsul deciziei nr.78/2010.
Fiind aplicabile în speță dispozițiile art.104 C.vamal, instanța de fond trebuia să observe că prin supraveghere vamală, așa cum aceasta este definitivă de art.4 pct.17 C.vamal, se înțelege orice acțiune a autorității vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale și când este cazul, a altor dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
Recurenta mai arată că în mod explicit și categoric art.228 C.vamal arată că prin derogare de la disp.art.226 alin.1 lit.a (text legal invocat de pârâte pentru
1
emiterea deciziei nr.78/2010), se consideră că nu a luat naștere nicio datorie vamală atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor privind păstrarea, ori utilizarea mărfurilor este urmare a distrugerii mărfurilor sau a pierderii iremediabile a mărfurilor ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit sau forței majore.
Concluzia care trebuia desprinsă de instanța de fond, prin analiza noțiunii de mărfuri distruse, îna cord cu prevederile mai sus arătate, este aceea că și legiuitorul a avut în vedere la determinarea noțiunii, starea reală, faptică a bunurilor, vorbindu-se de posibilitatea concretă de utilizare a bunurilor. Așadar, rezultă că susținerile pârâtelor-intimate, legate de modul de înregistrare contabilă a bunurilor sau de descriere scriptică a acestora sunt incorecte și lipsite de orice fel de relevanță în cauză, situatie în care instanța de fond ar fi fost ținută să analizeze starea de fapt prin prisma probelor administrate în cauză. O astfel de analiză, lipsește însă din cuprinsul motivării hotărârii.
Recurenta apreciază că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a concluzionat că în speță, aceasta a încălcat obligațiile legale prevăzute de art.105 C.vamal, considerând că organele de control au interpretat în mod eronat dispozițiile legale prevăzute de Codul vamal, în privința reclamantei, nefiind incidente dispozițiile art.105 C.vamal, acesta vizând situația în care, ulterior acordării liberului de vamă, titularii schimbă utilizarea mărfurilor. În situația de față, nu se poate vorbi despre o schimbate a utilizării mărfurilor în sensul art.105 C.vamal, ci de o distrugere a acestor bunuri, distrugere care făcea imposibilă utilizarea în continuare a bunurilor.
Reclamanta-recurentă precizează faptul că pentru cele patru autovehicule, regimul vamal a încetat pe data la care acestea au fost iremediabil avariate. Apreciază că de la acest moment, organul vamal nu mai putea desfășura acte de control cu privire la aceste bunuri, sau, dacă a inițiat un astfel de demers, era obligat să îl stopeze din același considerent, fără a mai avea posibilitatea să stabilească în sarcina societății recurente, obligații fiscale suplimentare.
D. R. pentru A. și O. V. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Recurenta a invocat aplicarea art.228 C.vamal, considerând a făcut dovada pierderii iremediabile a bunului ca urmare a cazului fortuit, astfel că nu a luat naștere datoria vamală și ca atare, prevederile art.256 C.vamal își găsesc aplicabilitatea doar în situația în care datoria vamală ia naștere în mod valabil.
Reclamanta-recurentă a introdus în țară două autotractoare și două semiremorci, în baza a patru declarații vamale obținând în baza unui certificat de exonerare, plasarea în regim vamal de punere în liberă circulație. Aceste bunuri au fost distruse în urma unor accidente fără ca reclamanta prin reprezentanții ei să înștiințeze faptul că a înstrăinat epavele acestor autovehicule.
Curtea va remarca că reclamanta-recurentă nu a primit liber în vamă pentru aceste bunuri, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art.228 C.vamal.
Art.228 C.vamal, arată că nu a luat naștere nicio datorie vamală atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor privind păstrarea ori utilizarea mărfurilor este urmare a distrugerii ca rezultat al cazului fortuit.
Stingerea datoriei vamale și în caz de distrugere a mărfii operează numai dacă situația s-a produs înainte de acordarea liberului în vamă.
Reclamanta beneficia în baza certificatului de exonerare de la plata în vamă a TVA, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art.105 C.vamal și nu prevederile art.104 C.vamal.
2
Textul legal incident atrăgea obligația reclamantei de a înștiința autoritatea vamală, că a schimbat utilizarea mărfii, iar în urma acestei înștiințări trebuia aplicat un regim tarifar vamal corespunzător noii utilizări. Cum exonerarea de plată presupune existența unei obligații vamale, care nu este încasată ca urmare a respectării unor cerințe în cazul în care condițiile avute în vedere la stabilirea acestui regim nu sunt respectate, dă posibilitatea organului vamal să procedeze la stabilirea unui nou regim vamal.
Deoarece nu a fost îndeplinită condiția stabilită pentru plasarea mărfurilor sub regimul vamal de care a beneficiat în baza certificatului 912 din septembrie 1996, în mod întemeiat s-a procedat la emiterea unei decizii de regularizare în care s-a făcut aplicarea art.105 C.vamal în sensul schimbării regimului tarifar vamal și ca atare s-au stabilit obligații în sarcina reclamantei, iar în baza art.119 și următoarele C.pr.fiscală, aceasta a fost obligată la majorările aferente.
Curtea va constata că nu sunt incidente motive de modificare a sentinței instanței de fond, astfel că în conformitate cu art.312 raportat la 304/1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T. S., împotriva sentinței civile nr. 13559/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | D. R ADU R. | D. | L. | U. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
3
