Decizia civilă nr. 9705/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 9705/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător S. L. R.
Judecător A. A. M. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. | G. | A F. | ||
P. | S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. | Z. |
împotriva sentinței civile nr. 5704 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul S. R. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5704 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de D.G.F.P. S. .
A fost admisă acțiunea reclamantului S. R. C., și s-a dispus obligarea pârâtei A. F. P. Z., să restituie acestuia suma de 1158 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., pe care o obligă la restituirea către A.F.P. Z. a sumei de 1158 lei, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula
contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanții a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DS este nefondată și a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. Z.
calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. Z.,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă jurisdicțională prevăzută de Codul fiscal,, instanța de fond a motivat eronat admiterea cererii de chemare în garanție invocând HG nr.686 în loc de Legea nr.9/2012, că adresa emisă de AFP nu este un act administrativ ci unul fiscal, act ce trebuia contestat potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios conf. Prev. arta alin.1 din legea nr.554/2004.instanța de fond interpretând greșit dispozițiile legale a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care nu sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta consideră că sentința este nelegală și datorită că reclamantul nu contestă modul de calcul a taxei pe poluare, iar în conformitate cu prevederile din Legea nr.9/2012, taxa pe poluare constituie venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de acesta.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că legea nr.9/2012, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal, arătând că taxa este un venit al F. pentru M. și se gestionează de A.
F. pentru M. .
În privința dobânzii legale, pârâta a consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece A.F.P. nu este beneficiarul taxei pe poluare, fiind doar organul încasator, așa cum prevede actul normativ, act normativ ce trebuia aplicat de organul fiscal.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 50/2008 corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/_ .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii ,din pozitia procesuala a paratelor cit si din refuzul expres aflat la f.8 dosar fond . In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004 .Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 7 din OUG 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Instanța de fond a constatat corect că, în speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Referitor la fond:
Curtea, analizând soluția instanței de fond constată că aceasta a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale
și a practicii europene în materie reținând că, reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 1158 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 3606827 din_, fila 2, iar prin cererea adresată AFP Z. reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 32231 din_ emisă de AFP Z. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
S-a mai reținut corect că, potrivit dispozițiilor art.4 Legii nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4 a HG nr.9/2012.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
Trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate ; să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor
Altfel spus atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Tribunalul a mai reținut corect că, taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 nu se deosebește cu nimic de taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008, astfel că prezenta lege îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE întrucât:
Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România ("produsele importate") și autoturismele second- hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale")-Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 1/2012 pentru modificarea Legii 9/2012, taxa aplicabilă la vânzarea autoturismelor înmatriculate înainte de 2007 a fost suspendată, astfel că discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate într-un stat comunitar, subzistă.
Există un "raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale. Astfel, în principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autoturisme second-hand
înmatriculate într-un alt stat membru), iar nu și pentru "produsele naționale" (autoturisme second- hand deja înmatriculate în România), este evident faptul singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării Legii nr.9/2012, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se
"bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 2141 - 2143 Cod fiscal.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Instanța de fond a mai reținut corect că în acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, tribunalul a constatat justificat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art.
148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri
fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat corect, ca fiind întemeiată acțiunea de față pe care a admis-o, în sensul obligării pârâtei AFP
Z. la restituirea sumei solicitate.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată corect să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082
Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data plății până la data restituirii efective a sumei.
La fel în mod legal, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., acesta din urmă fiind obligată la restituirea sumei către AFP Z., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8..
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădeste a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corpb cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D. | G. | A F. | P. S. |
în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. Z. | împotriva |
sentinței civile nr.5704 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. S. L. R. A. A. M.
fiind în concediu, semnează Președintele Curții de A.
V. M.
GREFIER
V. D.
Red. V.G. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D. I.
