Decizia civilă nr. 9873/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9873/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: S. L. R.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurentul- pârât T. T. N., împotriva sentinței civile nr.8726 din_ și a încheierii de ședință din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. P. și intimații- pârâți C. LOCAL AL MUNINICIPIULUI T., P. MUNICIPIULUI T., având
ca obiect anulare act administrativ autorizație de construire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8726/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. P., în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului T.
, P. municipiului T. și T. T. N. .
A fost anulată autorizația de construire nr. 27/_ eliberată de P. municipiului T. în favoarea pârâtului T. T. N. .
Au fost obligați în solidar pe pârâții de rând 2 și 3 la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.189,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. local al municipiului T., P. municipiului T. și T. T.
N. anularea autorizației de construire nr. 27/_, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorizația de construire susmenționată a fost emisă pe numele pârâtului T. T. N., autorizându- se executarea lucrărilor de construire pentru un fânar în suprafață construită de 272,10 mp pe imobilul proprietatea acestuia, situat în T., str. Vulcan nr.8, nr.top.67/1, 68/1, 69/1. Această autorizație de construire este nelegală, deoarece lucrările cu caracter provizoriu, constând în anexe gospodărești, cu destinația depozit de furaje au fost executate fără autorizație de construire, iar pentru această faptă pârâtul a fost sancționat contravențional, dispunându-se totodată intrarea în legalitate până la data de_ . Acest termen nu a fost respectat, autorizația de construire nr. 27/_ fiind emisă la mai mult de 6 luni după expirarea termenului. Reclamantul mai susține că pentru eliberarea autorizației de construire era necesar acordul vecinilor, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 50/1991, însă acest acord nu a fost obținut. Mai mult, având în vedere înălțimea și suprafața fânarului, reiese că destinația acestuia nu este aceea de anexă gospodărească ci de construcție agricolă. De asemenea, a arătat că potrivit Fișei Regulament PUG T. - Fișa nr.31, pentru cartierul Poiana se pot autoriza anexe gospodărești și adăposturi pentru animale limitate la capacitatea de maximum 5 capete animale mici și că aceste prevederi se aplică și pentru construcții noi, deci și pentru construcția in speță, care are o suprafață de 272,10 mp și cuprinde un volum mai mare de 1200 mc, mult peste capacitatea necesară pentru 5 capete animale mici.
Prin întâmpinarea formulată la data de_, pârâtul T. T. N. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea și susținerea petitului privind anularea autorizației de construire nr.27/_ (filele 18-20). Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că susținerile reclamantului nu se fundamentează pe nici un temei legal și nu există nicio prevedere legală potrivit căreia, din cauza mărimii sale, o construcție de 272 mp să nu poată fi considerată anexă gospodărească, ci in mod obligatoriu construcție agricolă. De asemenea, a susținut că fânarul nu are destinația de adăpost pentru animale, prin urmare limitarea de capacitate de maximum 5 capete animale mici nu i se aplică.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocată de pârât și a arătat că argumentele invocate de acesta sunt greșite, deoarece nu a solicitat desființarea construcției, ci doar anularea autorizației de construire, iar în cazul anulării acesteia este evident că pârâtul nu poate reclădi construcția în temeiul actului anulat. A mai arătat reclamantul că instanța de contencios administrativ este abilitată să dispună anularea autorizației de construire nr.27/2011 și că în speță nu s-a solicitat demolarea fânarului, ci doar anularea actului administrativ susmenționat.
În ședința publică din data de_ instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată (filele 43-44).
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu raporturile de expertiză tehnică în construcții întocmite de exp. M. Mihai (filele 51-59) și exp. M. S. (filele 126-132).
A mai reținut tribunalul că pe baza documentației depuse, pârâtul P. comunei Florești a emis în favoarea pârâtului T. T. N. autorizația de construire nr. 27/_ privind executarea lucrărilor de construire pentru un fânar în suprafață construită de 272,10 mp pe terenul proprietatea pârâtului, situat în T., str. Vulcan nr. 8, nr.top. 67/1, 68/1, 69/1 (filele 6-7).
Cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul S. P., proprietar al terenului învecinat, a urmat procedura prealabilă iar apoi a promovat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând să se dispună anularea acestei autorizații de construire.
În conformitate cu pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, republicată și actualizată, este necesar a se obține acordul vecinilor în formă autentică,
"pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate";.
Pârâtul T. T. N. susține că pentru edificarea fânarului nu se impunea a obține în prealabil acordul vecinilor întrucât acesta nu reprezintă construcție cu destinație agricolă ci anexă gospodărească și de aceea nu are o
altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, în sensul textului legal mai sus expus.
Prin ambele expertize tehnice efectuate în cauză de exp. M. Mihai (filele 51-59) și exp. M. S. (filele 126-132) s-a stabilit, însă, că fânarul în discuție este o construcție de tip agricol iar nu o anexă gospodărească.
Pentru a concluziona în acest sens experții au avut în vedere amplasarea, modul de alcătuire, structura construcției cu stâlpi din lemn și acoperiș din bârne de lemn, dar și funcțiunea construcției și natura produselor depozitate și denumirea precizată în proiect și în autorizația de construire, respectiv aceea de
"fânar";.
Pe cale de consecință, art. 2.5.6 impunea în sarcina pârâtului obligația de a obține acordul prealabil al vecinilor pentru edificarea construcției.
Procedând la verificarea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construire care a stat la baza emiterii autorizației nr. 27/_, tribunalul a reținut că nu există un astfel de acord al vecinilor.
Pentru aceasta, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că prezenta cerere este întemeiată, sens în care a dispus anularea autorizației de construire.
În temeiul art. 274 și art. 277 din Codul de procedură civilă, pârâții P. municipiului T. și T. T. N. căzuți în pretenții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului S. P. a sumei de 2.189,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, onorariu avocațial achitat și onorariu expert suportat de reclamant (filele 39, 65, 148-149).
Dată fiind modalitatea de soluționare a acțiunii, în mod evident nu se poate da curs solicitării pârâtului T. T. N. de acordare a cheltuielilor sale judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T. T. N., solicitând, in temeiul art. 304 pct.7-9, si art. 304/1 CPC, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii, in principal ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului in promovarea acesteia, iar in subsidiar ca neîntemeiata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
Recurentul arată că prin întâmpinarea depusa in fata primei instanțe recurentul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului in formularea prezentei acțiuni, motivat de aceea ca reclamantul nu ar obține nici un folos practic concret de pe urma admiterii acțiunii si a anularii autorizației de construire, măsura demolării apărând ca fiind una-neeconomicoasa, de vreme ce ar putea fi edificata o alta construcție.
Prin încheierea de ședința de la data de_ instanța a respins aceasta excepție, sens in care recurentul a înțeles sa formuleze recurs si împotriva acestei încheieri. Raportat la motivele invocate si la starea de fapt soluția respingerii excepției este netemeinica si nelegala.
Recurentul pârât este proprietarul terenului asupra căruia s-a edificat construcția in discuție. Lucrările de edificare au fost promovate in lipsa autorizației de construire, insa aceasta a fost obținută ulterior. Subsemnatul am fost sancționat contravențional pentru efectuarea lucrărilor de construcție in lipsa unei autorizații, dispunându-se, prin același proces verbal si intrarea in legalitate. In acest sens, am obținut autorizația de construcție contestata.
Prin acțiunea formulata s-a solicitat anularea autorizației de construcție, adică constatarea nulității relative a acesteia, iar nu a nulității absolute. Spre deosebire de nulitatea absoluta, nulitatea relativa nu poate fi invocata decât de o
persoana care justifica un interes sa susțină o astfel de cerere si condiționat de existenta unui prejudiciu.
Ori, in cauza de fata, reclamantul nici nu a invocat si nici nu a dovedit ca pe seama sa s-ar fi creat un prejudiciu ca urmare a emiterii autorizației de construire si a edificării fanarului. Susținerea pe care acesta a făcut-o in cuprinsul acțiunii, in sensul ca in urma ridicării edificiului terenul sau ar fi umbrit iar in gradina sa nu se mai pot cultiva legume, reprezintă o afirmație lipsita de orice justificare, fiind astfel nu doar neîntemeiata, ci si nedovedita, căci reclamantul nu a înțeles sa administreze nici o proba in acest sens.
Indiferent de existenta sau inexistenta autorizației de construcție ori a edificiului respectiv, pe seama reclamantului nu s-a produs nici un prejudiciu, prezenta acțiune fiind formulata exclusiv din rea credința. Astfel, in cazul in care construcția ridicata in locul celei existente astăzi ar fi o casa familiala sau o anexa gospodăreasca, ar umbri la fel de mult gradina învecinata a reclamantului, insa in privința acestora nu s-ar mai putea invoca motivele de nelegalitate ale autorizației de construcție care au fost invocate in cadrul prezentului litigiu (caci construcția ar avea alta destinație decât aceea de construcție agricola).
In ipoteza anularii acesteia, reclamantul nu ar obține nici un folos practic concret căci recurentul are posibilitatea de a obține o alta autorizație de construcție si de a ridica un nou edificiu (indiferent care va fi destinația acestuia). Pentru aceste motive apreciază ca in mod nelegal instanța de fond a respins excepție invocata, sens in care, ca urmare a admiterii recursului, solicită
admiterea excepției lipsei de interes.
Mai arată că prin hotărârea atacata instanța a admis pe fond acțiunea reclamantului, reținând ca prin ambele expertize efectuate in cauza s-a stabilit ca destinația edificiului este aceea de construcție agricola si nu de anexa gospodăreasca, sens in care a apreciat instanța ca erau incidente prevederile pct.2.5.6 din Anexa 1 a legii 50/1991, in sensul ca subsemnatul ar fi trebuit sa obțin acordul vecinilor in forma autentica, acord care nu exista, astfel ca a apreciat acțiunea ca fiind întemeiata.
Hotărârea instanței de fond o apreciază ca fiind netemeinica si nelegala.
In primul rând, nu exista o norma legala care sa facă distincția intre construcțiile cu destinație agricola si anexele gospodărești prin prisma criteriilor reținute de către instanța si experți: amplasarea, modul de alcătuire, structura construcției, funcțiunea construcției si natura produselor depozitate, denumirea precizata in proiect si in autorizația de construcție. Astfel, calificarea pe care experții au dat-o construcției, respectiv aceea de construcție agricola, este una subiectiva si stabilita in funcție de aprecierea personala a acestora, nefundamentata pe criterii obiective.
In cuprinsul expertizelor efectuate, domnii experți au făcut o clasificare a construcțiilor, făcând trimitere Ia literatura de specialitate, iar nu la vreo norma legala. In plus, au arătat ca anexele gospodărești se pot compune din bucătarii de vara, grajduri pentru animale, magazii, patule, depozite garaje, sere, piscine si alte asemenea. Ori, in cazul in care se admite, chiar de către domnii experți, ca depozitele, grajdurile si sura reprezintă anexe gospodărești, este de neînțeles de ce au aprecia ca edificiul in cauza nu reprezintă o anexa gospodăreasca. Si aceasta, cu atât mai mult cu cat in cadrul celei de-a doua expertize efectuate, domnul expert M. S. a arat ca regimul de înălțime, amplasarea, destinația, capacitatea si suprafața ocupata a anexelor gospodărești sunt reglementate in cadrul Regulamentului de urbanism al localității, făcând trimitere la fisa anexa 31 a raportului de expertiza. Astfel, in Fisa Regulament PUG T. este menționat faptul ca in zona respectiva este interzisa autorizarea adăposturilor pentru
animale mari, făcându-se referire la o serie de indici de control: înălțime, POT, CUT.
Comparând valoarea indicilor de control indicați in Regulamentul de urbanism al mun. T. cu a celor indicați in cuprinsul autorizației de construcție, se observa ca aceștia au fost respectați Astfel, in zona respectiva se pot autoriza construcții cu maxim 2 nivele, iar edificiul ridicat de către recurent are in singur nivel. P.O.T.-ul maxim indicat in Regulamentul de urbanism este de 30%, iar in autorizația de construcție acesta este de 10,66% (adică sub cel permis), iar C.U.T.-ul maxim permis prin regulamentul PUG este de 0,3, de vreme ce in autorizația de construcție acesta este de 0,1.
Acești indici de control menționați in regulamentul PUG reprezintă singurele criterii obiective pe care experții si instanța ar fi trebuit sa le aibă in vedere, iar atâta vreme cat aceștia au fost respectați, singura concluzie care poate fi trasa este aceea ca autorizația de construcție a fost eliberata in mod legal
Celelalte criterii pe care instanța si experții le-au reținut pentru a concluziona ca edificiul are destinația de construcție agricola, respectiv criteriul suprafeței, al amplasamentului, al modului de alcătuire, al structurii construcției, al funcțiunii construcției si al naturii produselor depozitate, ori al denumirii precizate in proiect si in autorizația de construcție, reprezintă criterii stabilite in mod subiectiv, neprevăzute in regulamentul PUG si care nu pot fi avute in vedere pentru a stabili daca edificiul ridicat de către subsemnatul are destinația de construcție agricola sau de anexa gospodăreasca. Astfel, nu exista nici o normă sau regulament care sa stabilească faptul ca in funcție de suprafața mai mare sau mai mica a unui edificiu, acesta este o construcție cu destinație agricola sau o anexa gospodăreasca, după cum nu exista nici o norma care sa facă o astfel de distincție a clădirilor in funcție de modul de alcătuire, de natura produselor depozitate etc.
Având in vedere aceste aspecte, instanța de fond ar fi trebuit sa cenzureze concluziile celor doi experți si sa verifice obiectivitatea criteriilor avute in vedere de către aceștia.
Recurentul apreciază ca nu se poate dispune anularea unei autorizații de construcție ținând seama exclusiv de calificarea subiectiva pe care experții au dat-o edificiului.
Pct. 2.5.6 din Anexa 1 a Legii 50/1991 prevede ca Documentația tehnică -
D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. trebuie sa conțină :
2.5.6. Acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum si in cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Instanța de fond a avut in vedere aceasta norma legala, apreciind ca este incidența in cauza, respectiv ca ar fi trebuit obținut acordul vecinilor in forma autentica întrucât ar fi vorba despre amplasarea unor construcții cu alta destinație decât a celor învecinate.
Având in vedere faptul ca destinația construcției este aceea de anexa gospodăreasca, in ciuda celor afirmate de către experți, acordul vecinilor nu ar fi trebuit obținut.
Mai trebuie avut in vedere si faptul ca reclamantul a formulat prezenta acțiune arătând ca acordul vecinilor ar fi trebuit obținut pentru autorizarea anexelor gospodărești si a adăposturilor pentru animale limitate la capacitatea maxima de 5 capete animale mici, sens in care a făcut trimitere la Fisa
Regulament PUG T. - Fisa nr.31, susținând ca edificiul realizat de către subsemnatul este peste capacitatea necesara pentru 5 capete animale mici.
Reclamantul s-a aflat insa in eroare la momentul formulării acțiunii, căci edificiul respectiv nu adăpostește animale si nici nu a fost avuta in vedere o astfel de destinație. Cu toate acestea, motivul pentru care s-a solicitat anularea autorizației pentru lipsa acordului vecinilor exprimat in forma autentica este acela - ca edificiul autorizat depășește capacitatea a 5 capete animale mici.
In consecința, instanța, care este ținuta de limitele in care este investita si care nu poate cerceta cauza decât cu privire la motivele invocate de către parti, ar fi trebuit sa se rezume la analizarea acestor motive si sa constate ca acțiunea este neîntemeiata raportat la acestea, întrucât edificiul nu reprezintă un adăpost pentru animale.
Motivele pe care se sprijină acțiunea reclamantului constau in aceea ca nu a fost respectata distanta fata de hat, astfel ca gradina reclamantului ar fi umbrita iar acesta ar fi prejudiciat, terenul sau devenind cu timpul productiv (!!) si ca nu s-a solicitat acordul vecinilor pentru realizarea construcției. In susținerea acestor afirmații, reclamantul a arătat ca fanarul nostru se situează la o distanta de 15 cm, iar pe alocuri de 30 cm fata de gardul ce delimitează cele doua proprietăți.
Astfel cum rezulta din planul topografic realizat de către d-na arhitect Adela Halmagy cu ocazia efectuării documentației pentru obținerea autorizației de construcție, distanta dintre fanarul subsemnatului si gardul ce desparte cele doua proprietăți este de 1,05 m (in parte dinspre str. Vulcan), iar in spatele curții distanta dintre fanar si gard se micșorează, pana la 40 cm. Potrivit mențiunilor regăsite pe același plan, distanta dintre coltul fanarului si casa reclamantului este de 32 m. Fanarul nu este prevăzut cu ferestre ca sa fie incidente prevederile legale privind servitutea de vedere.
Legea nu prevede o distanta minima la care sa fie amplasate construcțiile de orice fel, fata de limita dintre doua proprietăți, atâta timp cat nu se aduce atingere nici unei servituti. Distante minime sunt prevăzute doar intre doua construcții, respectiv in cazuri speciale in care exista poluare fonica, cu noxe, etc, ceea ce nu este cazul in speța. Atâta timp cat fanarul este construit pe terenul meu, amplasarea acestuia se putea face oriunde, având in vedere ca in imediata vecinătate a acestuia nu exista nici o construcție a reclamantului.
Oricum, aceste motive nu au fost cercetate de către instanța de fond, astfel ca orice discuție pe marginea lor este inutila.
In ceea ce privește susținerea reclamantului in sensul ca in fanarul respectiv subsemnatul as creste bovine, aceasta nu este nici reala, nici dovedita. Astfel cum rezulta din mențiunile de pe autorizația de construcție, edificiul respectiv are destinația de fanar, adică loc pentru depozitarea fânului, (sura si grajdul fiind edificate cu mult mai mult timp in urma), acesta fiind edificat tocmai din pricina reproșurilor reclamantului care era nemulțumit de faptul ca fânul depozitat in curtea noastră este dus de vânt pe terenul proprietatea sa. Apoi, pentru a evita neplăcerile prilejuite de vânt, a construit fanarul care, se pare ca provoacă reclamantului o neplăcere si mai mare - umbrește gradina si o face neproductiva.
In ceea ce privește necesitatea de a obține acordul vecinilor, astfel cum susține reclamantul, urmează a fi observat ca acesta trebuie obținut doar in anumite cazuri speciale, care nu au existat in situația noastră, astfel ca nu era necesar sa se obtina acordul vecinilor pentru a se putea edifica fanarul.
Nu in ultimul rând trebuie menționat ca in prezenta cauza cadrul procesual a fost greșit constituit In calitate de parat figurează C. LOCAL AL
MUNICIPIULUI T., care este o entitate lipsita de capacitatea de a sta in judecata si de calitatea procesuala pasiva.
Capacitatea procesuala reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile din dreptul civil material definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care consta în aptitudinea acesteia de a avea și de a exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligații civile prin încheierea de acte juridice.
În acest sens, recurentul citează dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, art. 41 alin. (1) Cod procedura civilă, art. 21 și 23 din Legea nr. 215/2001.
Prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu conferă consiliilor locale decât autoritatea deliberativă nu și pe aceea de reprezentare în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice precum și în justiție.
In concluzie, consiliul local este un organ deliberativ, iar unitatea administrativ-teritorială este persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Așadar, C. Local nu are personalitate
juridică, este lipsit de capacitate si de calitate procesuală activa si pasivă și nu poate sta în judecată în nume propriu (art. 41,161 Cod procedură civilă).
Dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau injustiție.
Spre deosebire de unitatea administrativ teritoriala, consiliul local nu are nici personalitate juridica, nici cod de identificare fiscala, nici cont deschis la unitățile bancare ori la trezorerie astfel ca aceasta instituție nu poate achita nici cheltuielile de judecata.
Potrivit art. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unități administrativ- teritoriale sunt "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale".
Consiliile locale sunt, potrivit art. 23 alin. 1 din același act normativ, ORGANE DELIBERATIVE ale administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii. Prin urmare, capacitatea administrativă a acestora se reflectă în aptitudinea de a HOTĂRI/DELIBERA/DECIDE cu privire la administrarea sau gestiunea bunurilor, patrimoniului, problemelor de ordin administrativ, economic, social sau cultural a UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE, ȘI NU CU PRIVIRE LA ADMINISTRAREA PROPRIILOR BUNURI, A PATROMONIULUI PROPRIU ETC.
C. local nu este reprezentant, in justiție, al unității administrativ teritoriale, in cauza de fata nefigurând intr-o asemenea calitate, ci in nume propriu.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au "capacitate juridică deplină" (s.n.), adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații în general, tară a deosebi între normele juridice ce reglementează asemenea drepturi și obligații: civile, comerciale, de dreptul muncii, constituționale, administrative, fiscale, procesuale etc. Rezultă că, de regulă, potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, comuna, orașul sau județul își exercită drepturile procedurale și își îndeplinesc obligațiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alți termeni, își valorifică capacitatea procesuală de exercițiu, prin primar sau președintele consiliului județean, după caz.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor de decurg din contractele si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in
condițiile legii. C. local nu are capacitate administrativa distincta de cea a comunei, orașului, municipiului, actele consiliilor atrăgând răspunderea directa a unității administrativ teritoriale, care de altfel, poate fi obligata Ia cheltuieli de judecata sau căreia I se pot acorda cheltuieli de judecata. Din acest considerent, consiliul local apare ca fiind lipsit de calitate procesuala pasiva in cauza.
Rezulta, fara dubiu, ca promovarea acțiunii in justiție poate fi formulata numai de către persoana, sau împotriva persoanei juridice, subiect de drepturi si obligații, acțiunea neputând fi formulata de către sau împotriva unei structuri funcționale. Prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități iară personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări, ori atribuțiile consiliilor locale sunt limitativ prevăzute de lege iar posibilitatea lor de a acționa în justiție lipsește.
In cauza trebuie observate si disp.art.77 din Legea 215/2001: P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
P. este, așadar, cel care reprezintă structura funcționala a primăriei, fiind, așa cum rezulta din prevederile art.77, șeful administrației publice locale si al aparatului propriu de specialitate, pe care il conduce si il controlează.
Totodată, Potrivit dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții.
Considerentele mai sus expuse justifica așadar admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința si de exercițiu a C. UI LOCAL AL COMUNEI LUNA prin PRIMAR, precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Recurentul citează doctrină și jurisprudență în susținerea motivului de recurs și consideră că reclamantul ar fi trebuit sa cheme in judecata Municipiul
T. prin Primar, iar nu C. Local al mun. T. si P. mun. T., in mod distinct.
Cadrul procesual greșit constituit conduce la imposibilitatea admiterii prezentei acțiuni, atâta timp cat emitentul autorizației de construcție nu a fost împrocesuat in mod corect.
Chiar si in ipoteza in acre s-ar aprecia ca soluția primei instanțe este temeinica si legala in ceea ce privește fondul cauzei deduse judecații, soluția de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata in solidar cu P. mun.
T., apare ca fiind nelegala. Acesta nu are nici o culpa ca autorizația de construcție s-a emis intr-o maniera apreciata de către instanța ca fiind nelegala, de vreme ce m-am conformat tuturor solicitărilor administrației publice si am depus toate documentele solicitate. Chiar daca reclamantul are calitatea de parat in cauza, având in vedere calitatea sa de beneficiar al autorizației de construcție, prezenta acțiune deriva din împrejurarea emiterii unei autorizații de construcție de către C. Local al mun. T. prin Primar, astfel ca apreciază ca in ipoteza admiterii acțiunii singurul care poate fi obligat Ia plata cheltuielilor de judecata este emitentul actului contestat.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. P. a solicitat respingerea recursului formulat de paratul T. T. N., ca fiind neîntemeiat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata in recurs constând din onorar avocațial in cuantum de 1000 Iei, dovedit cu chitanța nr. 17/_ .
Raportat la excepția lipsei de interes a reclamantului in formularea acțiunii introductive, se arată ca in mod întemeiat a fost respinsa aceasta excepție de
către instanța de fond, susținând pe larg justețea soluției de respingere a excepției.
Pe fondul cauzei, se apreciază ca hotărârea pronunțata de Tribunalul Cluj este temeinica si legala.
Pentru eliberarea Autorizației de construire nr. 27/_ era necesar acordul vecinilor potrivit dispozițiilor legale din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, punctul 2.5.6, acord care nu a fost obținut de către numitul T. T. N. .
Potrivit Anexei 1 la Legea nr. 50/1991 intre anexele la memoriu trebuie sa se regăsească si acordul vecinilor, astfel cum este prevăzut la punctul 2.5.6.:
"acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum si în cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate."
Zona străzii Vulcan din mun. T. este una rezidențiala, clădirile din zona având destinația de construcții rezidențiale. Construcția autorizata prin emiterea Autorizației de construire nr. 27/_ nu este una rezidențiala si nici nu poate fi încadrata in categoria anexelor gospodărești la construcția rezidențiala proprietatea paratului, ci ea este o construcție de tip agricol.
Pentru dovada acestui fapt a fost administrata proba cu expertiza tehnica in specialitatea construcții si proba cu contraexpertiza in aceeași specialitate. Prin ambele expertize efectuate in cauza de experții M. Mihai si apoi M. S. s-a stabilit ca fanarul edificat de parat in temeiul autorizației de construire atacate este o construcție de tip agricol.
Independent de criteriile reținute de experți pentru calificarea destinației construcției edificate de parat, instanța de fond nu putea trece peste concluziile acestora si sa dea o alta calificare acestei construcții decât cea data de către experții care sunt persoane autorizate in acest domeniu. Ca atare, contestarea hotărârii pronunțate de instanța de fond pe acest temei apare ca fiind nefondata.
Prin urmare, având in vedere ca fanarul autorizat in baza Autorizației de construire nr. 27/_ este o construcție agricola, având deci alta destinație decât cea a clădirilor învecinate, era necesar acordul vecinilor in vederea emiterii autorizației de construcție, acord care nu a fost obținut, Autorizația de construire nr. 27/_ fiind eliberata in mod nelegal, in lipsa acordului vecinilor. Ca atare, hotărârea pronunțata de tribunalul Cluj este temeinica si legala, fiind susținuta de probatiunea tehnica administrata in cauza.
De asemenea, este neîntemeiata susținerea paratului T. T. N. potrivit căreia intimatul nu ar fi invocat motivul de nelegalitate reținut de instanța de fond, care era ținuta de limitele investirii. In realitate, la punctul 2 din motivarea acțiunii introductive, acesta a sesizat exact motivul de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 27/_ reținut de instanța de fond, respectiv lipsa acordului vecinilor pentru construcția cu alta destinație decât a celor învecinate.
Raportat la motivul de recurs privind cadrul procesual, se arată ca si acest motiv de recurs este neîntemeiat, arătându-se că în raport de prevederile art. 1 din Legea nr.554/2004, calitatea de parat o are autoritatea publica emitenta a actului administrativ atacat sau in cazul actelor administrative netipice (refuzul soluționării cererii, tăcerea administrației) autoritatea publica ce refuza in mod nejustificat soluționarea unei cereri ori nu o soluționează in termenul legal. Având ca reper prevederile art.2 alin.l lit b din Legea nr.554/2004 sunt autorități publice, in sensul acestei legi, printre altele autoritățile administrației publice locale: consiliile locale si primarii; consiliile județene si președinții acestora. Ceea
ce determina calitatea procesuala pasiva al unui organ de stat/autoritatea publica locala este competenta legala a acestuia de a emite actul administrativ in discuție, cu alte cuvinte posesia capacității juridice de drept administrativ, fiind lipsit de relevanta daca o entitate de tipul celor amintite mai sus au sau nu personalitate juridica.
In speța, s-a invocat nulitatea autorizației de construire care a fost emisa de P. mun. T. . Prin urmare, calitate procesuala pasiva in cauza are primarul, in calitate de emitent al actului administrativ atacat. Dispozițiile art.4 din Legea nr. 50/1991 prevăd ca autorizațiile de construire si certificatele de urbanism se emit de către primarii municipiilor, sens in care P. mun. T. are calitate procesuala pasiva, mai ales ca, actul administrativ contestat este semnat de către primarul municipiului.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază ca P. Mun. T. poate sa stea in judecata in cauza, având capacitate de drept administrativ si calitate procesuala pasiva, motiv pentru care apreciem ca este legal constituit cadrul procesual. Astfel, chiar daca s-ar admite ca paratul P. Mun. T. nu are personalitate juridica, acesta este autoritate publica in sensul art. 2 alin.l lit.b din legea nr.554/2004, are capacitate administrativa, deci aptitudine de a intra in raporturi juridice de drept administrativ prin emiterea de acte administrativ in nume propriu, susceptibile a produce efecte juridice. Chiar si actul contestat in prezenta cauza, autorizația de construire, este emis si semnat de P. mun. T.
, deci acesta poate sta in judecata ca emitent al actului administrativ.
Raportat la soluția instanței de fond privind obligarea paratului T. T.
N. Ia plata cheltuielilor de judecata, se apreciază ca si aceasta soluție este temeinica si legala.
Potrivit art. 274 Cod procedura civila "partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata". Dispozițiile art. 274 c.pr.civ. stabilește principiile ce stau la baza acordării cheltuielilor de judecata: culpa procesuala si despăgubirea integrala a pârtii câștigătoare. Paratul T. T.
N. este in culpa procesuala, astfel incat in mod judicios a fost obligat la plata lor. Textul legal nu face referire la o culpa care tine de fondul cauzei, respectiv daca paratul se face sau nu vinovat de situația juridica ce a determinat litigiul ci la culpa procesuala.
Intimatul pârât P. MUNICIPIULUI T. a depus întâmpinare, arătând că în ceea ce privește fondul cauzei, înțelege a lăsa la aprecierea instanței de judecată soluția, însă apreciază ca nejustificată solicitarea reclamantului în ce privește obligarea intimatului la plata sumelor cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este îndreptat atât împotriva sentinței civile nr. 8726 din_, cât și a încheierii de ședință din_, ambele din prezentul dosar, încheierea respectivă fiind cea prin care tribunalul a soluționat prin respingere excepția lipsei de interes. În motivarea respingerii excepției, tribunalul a reținut că reclamantul justifică interes în promovarea cererii care are ca obiect anularea autorizației de construire nr. 27/2011, acesta având calitatea de vecin, prin urmare deținând un folos practic evident în verificarea legalității autorizației de construire menționate. În recursul său, recurentul nu aduce nici o critică în raport cu aceste considerente reținute de tribunal, limitându-se să reia susținerile sale inițiale, care nu mai au obiect în condițiile existenței unui act
jurisdicțional cu conținutul redat; criticile din recurs, sub aspectul interesului, trebuiau să vizeze cele reținute de instanță, or acest aspect nu este criticat și atacat. În consecință, Curtea reține la rândul ei existența unui interes al reclamantului, în modul arătat de tribunal prin încheierea de ședință din_, necontestat punctual de recurent.
Pe fond, Curtea reține că pârâtul este beneficiar al autorizației de construire nr. 27/_ privind executarea lucrărilor de construire pentru un fânar în suprafață construită de 272,10 mp pe terenul proprietatea sa, situat în T., str. Vulcan nr. 8, nr.top. 67/1, 68/1, 69/1.
Potrivit pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 este necesar a se obține acordul vecinilor în formă autentică, "pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate";.
Contrar susținerilor pârâtului recurent, care afirmă că pentru edificarea fânarului nu se impunea a obține în prealabil acordul vecinilor întrucât acesta nu reprezintă construcție cu destinație agricolă ci anexă gospodărească, prin cele două expertize tehnice efectuate în cauză s-a stabilit că fânarul în discuție este o construcție de tip agricol iar nu o anexă gospodărească. Prin urmare, în mod corect tribunalul a reținut că pct. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 impunea în sarcina pârâtului obligația de a obține acordul prealabil al vecinilor pentru edificarea construcției, care nu a fost obținut în speță. Această nelegalitate este suficientă prin ea însăși pentru anularea autorizației.
Cu privire la presupusa greșită constituire a cadrului procesual, alegată de recurent, în sensul că în calitate de pârât a figurat C. local al mun. T., entitate lipsita de capacitatea de a sta in judecata si de calitate procesuala pasiva, Curtea reține că P. emitent al actului atacat a fost parte în proces, iar în domeniul contenciosului administrativ posibilitatea de a sta în proces nu depinde de existența personalității juridice. Un alt specific al contenciosului administrativ îl reprezintă nelegalitatea ca obiect al acțiunii, nu nulitatea absolută sau relativă, cum greșit afirmă recurentul - odată ce se identifică o încălcare a legii, o nelegalitate deci, nu mai interesează dacă există sau nu o vătămare, un prejudiciu.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea reține că, în conformitate cu art. 274 Cod procedura civila, partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata. În speță, pârâtul recurent a pierdut procesul, a căzut în pretenții, astfel încât obligarea sa la cheltuieli în primă instanță este justificată.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga pârâtul recurent
T. T. N. să plătească intimatului reclamant S. P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul T. T. N. împotriva sentinței civile nr. 8726 din_ și a încheierii de ședință din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care le menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului reclamant S. P. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. S. | L. R. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.G.C.
