Încheierea civilă nr. 7973/2013. Plângere contestație tergiversare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
INCHEIEREA CIVILĂ Nr. 7973/2013
Ședința publică din data de_ Completul compus din:
Președinte: A. A. M. Judecători: M. H.
M. -I. I. Grefier: M. V. -G.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul M. I. împotriva încheierii civile pronunțată în_ în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. F. P. C. -N., având ca obiect plângere contestație tergiversare.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților litigante.
Curtea procedând, din oficiu la verificarea competenței constată în temeiul art.131 coroborat cu art.525 din N.C.P.C. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea.
Curtea constată că de la dosar lipsesc filele de comunicare a încheierii recurate și în urma verificărilor efectuate la arhiva Tribunalului C. s-a constatat că filele nu s-au întors apreciind astfel ca plangerea este formulata in termenul prevazut de art. 525 NCPC.
Curtea reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin încheierea civilă FN din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procedurii formulată de reclamantul Mărginean I. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost înregistrată în data de _
. S. ul informatic "Ecris"; a stabilit ca termen de recomandare în prezenta cauză
(termen de la care să se înceapă efectuarea procedurii prevăzute de art. 200 - 201 din Codul de procedură civilă), data de_ .
Stabilirea acestui termen de recomandare s-a făcut în temeiul Hotărârii Plenului C. nr. 161/2013 privind continuarea Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă și asigurării calității la instanțele judecătorești și pe parcursul anului 2013, precum și în viitor.
Conform acestei hotărâri sistemul informatic "Ecris"; stabilește termene de recomandare în continuarea celor deja acordate potrivit vechiului sistem. Termenul de recomandare este data de verificare a cererii de chemare în judecată urmând. Dispozițiile art. 195 alin. 1 din codul de procedură civilă urmează să fie
interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare în judecată de îndată, în raport de data stabilită de programul "Ecris";, respectiv de termenul de recomandare - în speță_ (a se vedea primul și antepenultimul alineat din motivarea aflată în penultima pagină a hotărârii menționate, astfel cum este aceasta publicată pe site-ul C. ).
În aplicarea Hotărârii Plenului C. nr. 161/2013, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului C. din data de 15 februarie 2013 s-a stabilit ca
începerea procedurii prealabile la dosarele având ca obiect taxe de poluare să aibă loc din luna septembrie 2013. Pentru a se lua această hotărâre, s-a avut în vedere că, până la acel moment, au fost înregistrate multe alte asemenea dosare, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, care aveau fixate termene de judecată până în luna decembrie 2013, astfel încât, dacă procedura prealabilă ar începe în luna septembrie, s-ar putea gestiona corect ritmicitatea ședințelor de judecată.
În consecință, tribunalul a constatat că în speță nu este incident niciunul dintre cazurile în care arată art. 522 alin. 2 din Codul de procedură civilă că se poate formula contestația privind tergiversarea procedurii. Aceasta deoarece, nu a trecut nici măcar termenul de recomandare stabilit de programul "Ecris"; ca dată de verificare a cererii de chemare în judecată, în conformitate cu hotărârile C. și, respectiv, a Colegiului de conducere a Tribunalului C. menționate anterior. Or, atâta timp cât nici acest termen nu a trecut nu se poate pune problema depășirii unui alt termen în care instanța sau alt participant la actul de justiție să fi trebuit să ia o măsură sau să îndeplinească un act necesar pentru continuarea procedurii.
Tribunalul a subliniat în final că prezenta contestație nu se poate admite în temeiul existenței unei contradicții între prevederile Hotărârii Plenului C. nr. 161/2013 și dispozițiile Codului de procedură civilă.
Aceasta deoarece acest cod nu se poate aplica fără să se țină cont de realitatea obiectivă în care se desfășoară actul de justiție. Astfel, ar fi absurd să se presupună că indiferent cât ar crește numărul dosarelor înregistrate pe rolul Tribunalului C., s-ar putea proceda la verificarea imediată a cererii de chemare în judecată și la efectuarea procedurii prevăzute de art. 200 - 201 din Codul de procedură civilă. În mod inevitabil s-ar ajunge la o limitare impusă de posibilitatea fizică, obiectivă, a personalului instanței de a întreprinde măsurile necesare pentru desfășurarea acestei proceduri.
În final tribunalul a subliniat faptul că prezentei cauze i s-a stabilit un termen de recomandare în același fel în care li s-a stabilit acest termen tuturor cauzelor de același fel înregistrate pe rolul acestei instanțe. Efectuarea procedurii prealabile în toate aceste dosare este obiectiv imposibilă din cauza numărului acestora și ar fi profund inechitabil ca în cazul reclamantului să se procedeze cu prioritate la efectuarea acestei proceduri, ca urmare a formulării de către acesta a unei contestații la tergiversarea procedurii.
În consecință, instanța a respins contestația în temeiul art. 522 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamantul M. I.
solicitând admiterea plângerii, modificarea în întregime a încheierii civile din_ și stabilirea obligației judecătorului de a proceda de îndată la comunicarea acțiunii introductive de instanță cu pârâta și de a se încadra în termenele de procedură stabilite de art. 201 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În motivare s-a arătat că:
In fapt, conform mențiunilor existente pe Portalul instanțelor de judecată, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
Din prevederile coroborate ale art. 200 - 201 Cod procedură civilă, judecătorul desemnat aleatoriu să soluționeze cauza era obligat să verifice de îndată regularitatea cererii și să transmită acțiunea și actele-anexă autorității pârâte, în vederea formulării întâmpinării, în termen de maxim 25 de zile de la comunicare. în concret, raportat la data înregistrării acțiunii, aceste formalități nu puteau dura mai mult de 30 de zile, ceea ce înseamnă că în jurul datei de_ întâmpinarea A.F.P. C. -N. ar fi trebuit să se afle la dosarul cauzei sau
judecătorul ar fi trebuit să constate decăderea A.F.P. C. -N. din dreptul de a depune întâmpinare.
După cum s-a indicat expres în cuprinsul încheierii atacate, în legătură cu acest dosar nu au fost urmate prevederile art. 200 - 201 Cod procedură civilă, ci dosarele au fost plasate în arhivă, într-un stadiu juridic incert, fără a se proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Contestația privind tergiversarea procesului a fost respinsă, cu motivarea că în cauză s-ar aplica prevederile Hotărârii nr. 161/2013 a Plenului C.S.M. și respectiv prevederile Hotărârii Colegiului de Conducere a Tribunalului C. din _
, care nu ar permite începerea procedurii scrise decât de la data de_ (dată la care judecătorul ar urma să procedeze la verificarea cererii).
Față de această stare de lucruri, apreciază că plângerea reclamantului este fondată pentru următoarele motive:
După cum se poate observa cu ușurință, dispozițiile art. 200 - 201 Cod procedură civilă sunt imperative și fixează o procedură obligatorie, atât pentru judecător, cât și pentru părți. în cadrul acestei proceduri este fixată obligația judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului ECRIS de a proceda de îndată la verificarea regularității cererii și de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.
Respectând principiile și regulile simple ale dreptului constituțional, putem conchide în sensul că prin hotărâri emise de Consiliul Superior al Magistraturii și de Colegiul de Conducere al Tribunalului C. nu se poate deroga de la prevederile legii - Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, apreciem că în acest dosar nu ne pot fi opuse normele interne stabilite de aceste organisme, în paranteză fie spus pentru protecția magistraților și nu pentru buna funcționare a sistemului judiciar.
In sensul prevederilor art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar în conformitate cu prevederile al 6 NCPC, părțile au dreptul Ia un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil. Desigur că formal, dispozițiile art. 200 - 201 NCPC sunt destinate să asigure aceste deziderate. Din păcate însă, interpretări nelegale de tipul celor la care recurge judecătorul fondului nu fac decât să ignore dreptul părților la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim și previzibil. Se ajunge astfel în situația ca acest drept să fie subsumat unui pretins drept al magistratului la un număr "optim" (a se citi redus) de cauze, cu consecința prejudicierii justițiabilului.
Conduita Tribunalului C. este una frauduloasă, practica termenelor de recomandare fiind una în afara legii. Astfel, din lectura prevederilor art. 201 NCPC rezultă faptul că problema acordării unui termen de judecată prin sistemul ECRIS s-ar pune doar după îndeplinirea procedurii scrise, iar la acel moment termenul de judecată ce s-ar acorda nu ar putea depăși 60 de zile. Cu toate acestea, în acest dosar și probabil în multe alte dosare, sistemul ECRIS este manipulat. Se recurge, conform declarațiilor judecătorului fondului, la o simulare a numărului de cauze, iar dosarele sunt în mod fraudulos blocate în arhivă până la momentul "optim" în care sistemul ECRIS ar acorda termenul dorit de judecător, astfel încât acesta să aibă o ședință de judecată comodă.
în ceea ce privește dificultățile invocate de instanță, cu privire la numărul mare de dosare, înțelege să învedereze două aspecte:pe de-o parte, într-o analiză pe temeiul art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează cu preponderență comportamentul autorităților naționale, inclusiv a instanțelor judecătorești. în acest context, s-a spus constant că autoritățile naționale sunt singurele responsabile pentru durata excesivă a procedurii (de pildă, pentru un prim termen de judecată fixat după mai mult de 6 luni -
hotărârea din 29 aprilie 2008, S. c. România) și că autoritățile naționale nu pot invoca numărul mare de litigii cu care sunt confruntate pentru a justifica depășirea "termenului rezonabil" de soluționare a cauzelor (de pildă, hotărârea din 10 iulie 1984, Guincho c. Portugalia; hotărârea din 19 februarie 1991, Zanghi
c. Italia). Această concluzie este cu atât mai importantă cu cât numărul mare de cauze este imputabil fie Statului Român (care a prelevat taxa de poluare cu încălcarea art. 110 TFUE), fie Tribunalului C. /Curții de Apel C. (care au refuzat să aplice cu prioritate dreptul european și să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene).Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că tocmai datorită numărului mare de cauze având ca obiect taxe de poluare, judecătorii Tribunalului C. și ai Curții de Apel C. sancționează constant și virulent
justițiabilii, prin acordarea doar într-o mică parte a cheltuielilor de judecată solicitate și probate de aceștia. Pe cale de consecință, prin eforturile judecătorilor sunt reduse semnificativ sarcinile pe care Statul Român trebuie să le suporte pentru încălcarea dreptului european. Am conchide deci, raportat la această împrejurare, că există resurse suplimentare pe care Statul Român le poate folosi pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului public al justiției. 6. In fine, înțelege să invoce și încălcarea dreptului nostru la un remediu efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenție. Astfel, deși declarativ contestația privind tergiversarea procedurii este un mecanism destinat să asigure accelerarea procedurii, în
vederea prevenirii unei încălcări a dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, în realitate contestațiile formulate sunt respinse mecanic. In acest sens, pot fi avute în vedere și următoarele:încheierile prin care se resping contestațiile cuprind aceleași formulări-clișeu, transmise probabil fie pe cale ierarhică de conducerea instanței, fie preluate dintr-un "model" al unui alt judecător;în aceste condiții, apreciază că mecanismul prevăzut de Codul de procedură civilă pentru a sancționa lentoarea procedurii este doar unul iluzoriu, opoziția vădită a magistraților pentru aplicarea lui constituind per se o încălcare a dreptului la un remediu efectiv.
Analizand plangerea formulata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in materie Curtea cu majoritate de voturi a apreciat ca este fondata pentru urmatoarele considerente
:
Conform art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC una din ipotezele in care legea permite formularea contestatiei privind tergiversarea procesului este aceea in care instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu atunci cand legea o impune a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.
Acest caz chiar daca se refera la termenul optim si previzibil de solutionare a cauzei nu are in vedere o tergiversare a judecatii in ansamblul ei si nu impune astfel o analiza a unei asemenea tergiversari ,ci textul de lege circumstantiaza si indica in mod expres situatiile de inactiune din partea instantei si care conform aprecierii legiuitorului duc la incalcarea acestei obligatii de solutionare a cauzei intr-un termen optim si previzibil .
Situatiile de inactiune la care face referire acest text de lege sunt situatia in care nu s-au luat masurile stabilite de lege pentru indeplinirea unui act de procedura necesar solutionarii cauzei si ipoteza in care instanta nu a indeplinit ea insasi din oficiu un asemenea act de procedura desi legea ii impunea.
Ca atare pentru a ne afla in prezenta cazului reglementat de art. 522 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ urmeaza a se verifica daca este prezenta una din situatiile de inactiune din partea instantei prevazute de acest text de lege si mai sus indicate fiind necesara si indeplinirea unei conditii suplimentare si expres prevazute de
legiuitor respectiv aceea ca timpul scurs de la ultimul act de procedura sa fie suficient pentru indeplinirea obligatiei .
In speta Tribunalul Cluj a procedat la inregistrarea cererii de chemare in judecata in luna martie 2013 si la repartizarea sa aleatorie unui complet de judecata in aceeasi luna .
Dupa aceasta repartizare ,pana la solutionarea contestatiei si chiar si pana la solutionarea prezentei plangeri desi au trecut aproximativ 3 respectiv 5 luni, instanta nu a luat masurile necesare pentru verificarea si regularizarea cererii de chemare in jduecata asa cum impune art. 200 N.C.pr.civ si dupa caz ulterior acestei verificari si regularizari in ipoteza neanularii cererii de chemare in judecata la luarea masurilor necesare fixarii primului termen de judecata ,masuri prevazute de art. 201 C.pr.civ.
Neluarea acestor masuri in vederea verificarii si regularizarii cererii de chemare in judecata si fixarii primului termen de judecata incalca obligatiile ce revin instantei conform art. 200 si 201 NCPC.
Astfel art. 200 NCPC prevede ca verificarea si regularizarea actiunii se face de indata dupa repartizarea aleatorie a dosarului,prevazind termene pe zile pentru complinirea eventualelor lipsuri cat si pentru exercitarea unei eventuale cereri de reexaminare.
Totodata in masura in care dupa verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata se ajunge la concluzia ca aceasta cerere indeplineste cerintele legale, art. 201 NCPC devine aplicabil (in dispozitiv acest aspect este evidentiat prin sintagma "dupa caz";, obligatiile prevazute de art. 201 NCPC subzistand doar daca nu se anuleaza definitiv actiunea )si obliga instanta sa comunice cererea de chemare in judecata catre parat de indata ,stabilind apoi termene pe zile pentru depunerea intimpinarii ,comunicarea acesteia catre reclamant ,depunerea raspunsului la intimpinare ,fixarea termenului de judecata Din cele mai sus expuse rezulta asadar ca neluarea masurilor stabilite de
lege in art. 200 si 201 NCPC pentru verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata si dupa caz fixarea termenului de judecata se incadreaza in sitatiile de inactiune avute in vedere de art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC si prin care instanta si-a nesocotit obligatia solutionarii cauzei intr-un termen optim si previzibil
.Totodata intervalul de timp sus mentionat de aproximativ 3 respectiv 5 luni era suficient pentru ca instanta de fond sa inceapa si chiar si sa parcurga in intregime aceste proceduri .
In consecinta in speta sunt indeplinite toate cerintele art. 522 alin. 2 pct.
4 C.pr.civ .Existenta Hotararilor C. 161/2013 si 714/2013 cat si a Hotararii Colegiului de Conducere a Tribunalului C. indicata in incheierea atacata in cauza nu pot duce la concluzia contrara,existenta lor fiind indiferenta in analiza incidentei textului de lege sus mentionat .
Astfel aceste hotarari nu modifica si nici nu pot modifica prevederile art.
200 si 201 NCPC.Ca atare chiar si in conditile existentei acestor hotarari obligatiile stabilite in sarcina instantei de acest texte de lege au ramas aceleasi .
Art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC are in vedere exclusiv situatiile de inactiune ale instantei desi legea ii impune o serie de obligatii .Ori asa cum s-a aratat mai sus obligatiile prevazute de art. 200 si 201 NCPC subzista in sarcina Tribunalului
C. asa cum ele sunt prevazute de aceste texte de de lege chiar si dupa adoptarea hotararilor sus mentionate si independent de legalitatea acestora.
Aceste hotarari au in vedere stabilirea unui termen administrativ si de recomandare la care sa se inceapa verificarea si regularizarea actiunii, stabilirea unor criterii de prioritate in analizarea cererilor de chemare in judecata inainte de acest termen de recomandare si propun o interpretare a sintagmei "de indata"; pornind de la acest termen de recomandare ,dar existenta acestor termene de
recomandare si interpretarea sus mentionata nu modifica cu nimic obligatiile stabilite in sarcina instantelor prin lege de art. 200,201 NCPC,termenul legal in care trebuie indeplinite aceste obligatii si care curge de la repartizarea dosarului pentru art. 200 NCPC si de la constatarea indeplinirii cerintelor legale pentru art. 201 NCPC si pe cale de consecinta existenta cazului reglementat de art. 522 pct. 4 NCPC in cazul incalcarii acestor obligatii .
Avand in vedere toare considerentele mai sus expuse Curtea cu majoritate de voturi in baza art. 525,522 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ va admite prezenta plangere
,va casa in intregime incheierea atacata ,va admite contestatia formulata si va dispune Tribunalului C. sa ia masurile prevazute de art. 200 NCPC necesare verificarii si regularizarii actiunii si dupa caz(adica in ipoteza neanularii actiunii printr-o incheiere definitva )si cele prevazute de art. 201 NCPC pentru fixarea primului termen de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi,
Admite plângerea formulată de reclamantul M. I. cu domiciliul procesual ales la C., Negru și Asociații - Societate Civilă de Avocați, cu sediul secundar în C. -N., str. Pitești, nr. 18, et. 1, ABA Office, jud. C., prin avocat
C. C. Flavius din Baroul Arad împotriva încheierii civile pronunțată în_ în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o casează în tot și pe cale de consecință:
Admite contestația reclamantului și dispune instanței de fond să îndeplinească măsurile prevăzute de art.200 sau 201 din Noul Cod de procedură civilă, după caz.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 august 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, M. H. Cu opinie separată în sensul respingerii plângerii. | Judecător, M. -I. I. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
OPINIE SEPARATĂ
Este real faptul că dispozițiile art.200-201 C.pr.civ., sunt imperative și fixează o procedură obligatorie, atât pentru judecători, cât și pentru părți. În cadrul acestei proceduri este fixată obligația judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului Ecris de a proceda de îndată la verificarea regularității cererii și de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.
În speță însă, în raport de circumstanțele concrete ale tipului de cauze aflate pe rolul Tribunalului C. se constată că termenul de recomandare acordat la data de_ a fost stabilit în concordanță cu stabilirea volumului optim de muncă și asigurării calității la instanțele judecătorești pe parcursul anului 2013 stabilite prin Hotărârea nr.161/2013 a Plenului C. . S-a avut în vedere că potrivit datelor statistice, instanțele de judecată se confruntă cu o majorare continuă și semnificativă a volumului de activitate și dosarelor aflate pe rolul instanțelor la data de_, ce au fost repartizate deja în multe instanțe completelor de judecată pe tot cuprinsul anului 2013, li se adaugă cauzele nou intrate după această dată. În aceste condiții, având în vedere încărcătura de cauze deja aflate pe rol, instrumentarea concomitentă, de îndată, a cauzelor înregistrate după data de_, ar determina depășirea peste limitele rezonabilității și peste limitele fizice a încărcăturii pe judecător.
În aceste condiții, s-a ajuns la soluția tehnică de păstrare a programului Ecris, în sensul stabilirii, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispozițiile art.200 din C.pr.civ. să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare în judecată, de îndată, în raport de data stabilită de programul Ecris. S. ul de repartizare al cauzelor, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, acordă termen de recomandare în continuarea celor deja acordate pe vechiul sistem de repartizare. Așa fiind, dosarele ajung progresiv la complet, iar judecătorul, la termenul stabilit de aplicația Ecris, este obligat ca de îndată să treacă la administrarea procedurii scrise.
În acest fel sunt pe deplin respectate dispozițiile art.200-201 C.pr.civ. și nu se poate vorbi de o tergiversare a procedurii în sensul indicat de petent. Este adevărat că hotărârile emise de Consiliul Superior al Magistraturii și de Colegiul de Conducere al Tribunalului C., nu pot deroga de la prevederile Codului de procedură civilă, însă în speță așa cum s-a arătat, instanța nu consideră că s-au încălcat dispozițiile art.200-201 C.pr.civ., ele fiind interpretate în raport de cele mai sus arătate. Chiar dacă dispozițiile cuprinse în cele două hotărâri sunt norme interne, ele tind la buna funcționare a întregului sistem judiciar. Pe de altă parte, trimiterea la aceste norme, este una pertinentă, câtă vreme nu s-a pus în discuție legalitatea acestor hotărâri.
Nu se poate susține nici încălcarea dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil în sensul prevederilor art.6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu s-a dovedit în speță existența unei durate excesiv a procedurii, cauza fiind înregistrată la data de_ și primind termen de recomandare la_ .
JUDECĂTOR,
M. H.
