Decizia civilă nr. 9578/2013. Plângere contestație tergiversare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9578/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta SC C. S., împotriva încheierii civile pronunțată la data de_ în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimata A. F. P. Z., având ca obiect plângere contestație tergiversare.
Procedura este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 131 N. C. Pr. Civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ /a1 s-a respins ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procedurii, formulată de reclamanta SC C. S. în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cauza cu privire la care s-a formulat prezenta contestație are ca obiect restituirea dobânzilor prevăzute de art. 120 alin.7 și art. 124 alin.2 C.pr.fiscală, aferente sumei de 7659 lei achitate cu titlu de taxă de poluare, pentru perioada_ -_ taxei de poluare. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Sălaj la data de_ și a primit termen de recomandare pentru începerea procedurii prevăzute de art. 200 C.pr.civ. pentru data de_ .
Acest termen a fost fixat în concordanță cu Hotărârea nr. 161/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind continuarea Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă și asigurării calității la instanțele judecătorești și pe parcursul anului 2013, precum și în viitor.
S-a reținut că obiectivul acestui program constă în asigurarea calității actului de justiție, care se realizează prin stabilirea unui standard anual pentru dosarele repartizate completelor de judecată în raport de numărul, complexitatea și stadiul procesual al dosarelor, alocarea unui timp adecvat de către judecător fiecărei cauze, reducerea riscurilor de producere a erorilor judiciare.
De asemenea, s-a avut în vedere că, potrivit datelor statistice, instanțele de judecată se confruntă cu o majorare continuă și semnificativă a volumului de activitate și a dosarelor aflate pe rolul instanțelor la data de_, dosare ce au fost repartizate deja în multe instanțe completelor de judecată pe tot cuprinsul anului 2013, la care li se adaugă cauzele nou intrate după această dată. În aceste condiții, având în vedere încărcătura de cauze deja aflate pe rol, instrumentarea
concomitentă, de îndată, a cauzelor înregistrate după data de_ ar determina depășirea peste limitele rezonabilității și peste limitele fizice a încărcăturii pe judecător.
Astfel, s-a ajuns la soluția tehnică de păstrare a programului Ecris, în sensul stabilirii, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispozițiile art. 200 din codul de procedură civilă să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare în judecată de îndată, în raport de data stabilită de programul Ecris.
S. ul de repartizare al cauzelor, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, acordă termen de recomandare în continuarea celor deja acordate pe vechiul sistem de repartizare. Astfel, dosarele ajung progresiv la complet, iar judecătorul, la termenul stabilit de aplicația Ecris, va fi obligat ca de îndată să treacă la administrarea procedurii scrise.
S-a mai arătat, în ceea ce privește aspectul privind prelungirea intervalului până la care se acordă primul termen de judecată la nivelul instanțelor aglomerate, că aceasta nu este cauzată de aplicarea programului în sine, ci de numărul excesiv de dosare cu care sunt investite instanțele și personalul insuficient al acestora.
În vederea implementării acestui program la nivelul Tribunalului Sălaj, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului Sălaj nr.3 din data de 20 februarie 2013 s-a hotărât că data începerea procedurii prealabile prevăzută de Noul Cod de procedură civilă pentru soluționarea cauzelor intrate pe rolul Tribunalului Sălaj începând cu data de 15 februarie 2013, este data generată în câmpul "Data recomandată"; din aplicația ECRIS.
Având în vedere că prezentul dosar a fost repartizat prin sistemul Ecris în acord cu hotărârile mai sus menționate și că, datorită supraîncărcării rolului instanței, toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare au aceleași termene de recomandare, în speță nu se relevă o nerespectare a termenelor de luare a măsurilor necesare în vederea soluționării cauzei.
Față de toate aceste aspecte și în temeiul art. 524 alin. 5 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procedurii, formulată de reclamanta SC C. S. .
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamanta SC C. S.
solicitând admiterea plângerii, modificarea în întregime a încheierii civile din_ și stabilirea obligației judecătorului de a proceda de îndată la comunicarea acțiunii introductive de instanță cu pârâta și de a se încadra în termenele de procedură stabilite de art. 201 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În motivare s-a arătat că în fapt, conform mențiunilor existente pe Portalul instanțelor de judecată, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj la data de_ .
Din prevederile coroborate ale art. 200 - 201 Cod procedură civilă, judecătorul desemnat aleatoriu să soluționeze cauza era obligat să verifice de îndată regularitatea cererii și să transmită acțiunea și actele-anexă autorității pârâte, în vederea formulării întâmpinării, în termen de maxim 25 de zile de la comunicare. In concret, raportat la data înregistrării acțiunii, aceste formalități nu puteau dura mai mult de 30 de zile, ceea ce înseamnă că în jurul datei de_ întâmpinarea organului fiscal ar fi trebuit să se afle la dosarul cauzei sau judecătorul ar fi trebuit să constate decăderea A.F.P. C. -N. din dreptul de a depune întâmpinare.
După cum s-a indicat expres în cuprinsul încheierii atacate, în legătură cu acest dosar nu au fost urmate prevederile art. 200 - 201 Cod procedură civilă, ci dosarele au fost plasate în arhivă, într-un stadiu juridic incert, fără a se proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Contestația privind tergiversarea procesului a fost respinsă, cu motivarea că în cauză s-ar aplica prevederile Hotărârii nr. 161/2013 a Plenului C.S.M. care nu ar permite începerea procedurii scrise decât în luna septembrie 2013.
Dispozițiile art. 200 -201 Cod procedură civilă sunt imperative și fixează o procedură obligatorie, atât pentru judecător, cât și pentru părți. In cadrul acestei proceduri este fixată obligația judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului ECRIS de a proceda de îndată la verificarea regularității cererii și de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.
Respectând principiile și regulile simple ale dreptului constituțional, prin hotărâri emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu se poate deroga de la prevederile legii - Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, în acest dosar nu pot fi opuse normele interne stabilite de aceste organisme, în paranteză fie spus pentru protecția magistraților și nu pentru buna funcționare a sistemului judiciar.
In sensul prevederilor art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar în conformitate cu prevederile art. 6 NCPC, părțile au dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil. Desigur că formal, dispozițiile art. 200 - 201 NCPC sunt destinate să asigure aceste deziderate. Din păcate însă, interpretări nelegale de tipul celor la care recurge judecătorul fondului nu fac decât să ignore dreptul părților la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim și previzibil. Se ajunge astfel în situația ca acest drept să fie subsumat unui pretins drept al magistratului la un număr "optim" (a se citi redus) de cauze, cu consecința prejudicierii justițiabilului.
Conduita Tribunalului Sălaj este una frauduloasă, practica termenelor de recomandare fiind una în afara legii. Astfel, din lectura prevederilor art. 201 NCPC rezultă faptul că problema acordării unui termen de judecată prin sistemul ECRIS s-ar pune doar după îndeplinirea procedurii scrise, iar la acel moment termenul de judecată ce s-ar acorda nu ar putea depăși 60 de zile. Cu toate acestea, în acest dosar și probabil în multe alte dosare, sistemul ECRIS este manipulat. Se recurge, conform declarațiilor judecătorului fondului, la o simulare a numărului de cauze, iar dosarele sunt în mod fraudulos blocate în arhivă până la momentul "optim" în care sistemul ECRIS ar acorda termenul dorit de judecător, astfel încât acesta să aibă o ședință de judecată comodă.
în ceea ce privește dificultățile invocate de instanță, cu privire la numărul mare de dosare, arată două aspecte:pe de-o parte, într-o analiză pe temeiul art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează cu preponderență comportamentul autorităților naționale, inclusiv a instanțelor judecătorești. în acest context, s-a spus constant că autoritățile naționale sunt singurele responsabile pentru durata excesivă a procedurii (de pildă, pentru un prim termen de judecată fixat după mai mult de 6 luni - hotărârea din 29 aprilie 2008, S. c. România) și că autoritățile naționale nu pot invoca numărul mare de litigii cu care sunt confruntate pentru a justifica depășirea "termenului rezonabil" de soluționare a cauzelor (de pildă, hotărârea din 10 iulie 1984, Guincho c. Portugalia; hotărârea din 19 februarie 1991, Zanghi c. Italia). Această concluzie este cu atât mai importantă cu cât numărul mare de cauze este imputabil fie Statului Român (care a prelevat taxa de poluare cu încălcarea art. 110 TFUE), fie Tribunalului Sălaj/Curții de A. C. (care au refuzat să aplice cu prioritate dreptul european și să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene);pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că tocmai datorită numărului mare de cauze având ca obiect taxe de poluare, judecătorii Tribunalului Sălaj și ai Curții de A. C. sancționează constant și virulent justițiabilii, prin acordarea doar într-o mică parte a cheltuielilor de judecată solicitate și probate de aceștia. Pe cale de consecință, prin eforturile judecătorilor sunt reduse semnificativ
sarcinile pe care Statul Român trebuie să le suporte pentru încălcarea dreptului european. Ar conchide deci, raportat la această împrejurare, că există resurse suplimentare pe care Statul Român le poate folosi pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului public al justiției.
Analizand plangerea formulata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in materie Curtea cu majoritate de voturi a apreciat ca este fondata pentru urmatoarele considerente
:
Conform art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC una din ipotezele in care legea permite formularea contestatiei privind tergiversarea procesului este aceea in care instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu atunci cand legea o impune a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.
Acest caz chiar daca se refera la termenul optim si previzibil de solutionare a cauzei nu are in vedere o tergiversare a judecatii in ansamblul ei si nu impune astfel o analiza a unei asemenea tergiversari ,ci textul de lege circumstantiaza si indica in mod expres situatiile de inactiune din partea instantei si care conform aprecierii legiuitorului duc la incalcarea acestei obligatii de solutionare a cauzei intr-un termen optim si previzibil .
Situatiile de inactiune la care face referire acest text de lege sunt situatia in care nu s-au luat masurile stabilite de lege pentru indeplinirea unui act de procedura necesar solutionarii cauzei si ipoteza in care instanta nu a indeplinit ea insasi din oficiu un asemenea act de procedura desi legea ii impunea.
Ca atare pentru a ne afla in prezenta cazului reglementat de art. 522 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ urmeaza a se verifica daca este prezenta una din situatiile de inactiune din partea instantei prevazute de acest text de lege si mai sus indicate fiind necesara si indeplinirea unei conditii suplimentare si expres prevazute de legiuitor respectiv aceea ca timpul scurs de la ultimul act de procedura sa fie suficient pentru indeplinirea obligatiei .
In speta Tribunalul Sălaj a procedat la inregistrarea cererii de chemare in judecata in luna iunie 2013 si la repartizarea sa aleatorie unui complet de judecata in aceeasi luna .
Dupa aceasta repartizare ,pana la solutionarea contestatiei si chiar si pana la solutionarea prezentei plangeri desi au trecut aproximativ 3 respectiv 5 luni, instanta nu a luat masurile necesare pentru verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata asa cum impune art. 200 N.C.pr.civ si dupa caz ulterior acestei verificari si regularizari in ipoteza neanularii cererii de chemare in judecata la luarea masurilor necesare fixarii primului termen de judecata ,masuri prevazute de art. 201 C.pr.civ.
Neluarea acestor masuri in vederea verificarii si regularizarii cererii de chemare in judecata si fixarii primului termen de judecata incalca obligatiile ce revin instantei conform art. 200 si 201 NCPC.
Astfel art. 200 NCPC prevede ca verificarea si regularizarea actiunii se face de indata dupa repartizarea aleatorie a dosarului,prevazind termene pe zile pentru complinirea eventualelor lipsuri cat si pentru exercitarea unei eventuale cereri de reexaminare.
Totodata in masura in care dupa verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata se ajunge la concluzia ca aceasta cerere indeplineste cerintele legale, art. 201 NCPC devine aplicabil (in dispozitiv acest aspect este evidentiat prin sintagma "dupa caz";, obligatiile prevazute de art. 201 NCPC subzistand doar daca nu se anuleaza definitiv actiunea )si obliga instanta sa comunice cererea de chemare in judecata catre parat de indata ,stabilind apoi
termene pe zile pentru depunerea intimpinarii ,comunicarea acesteia catre reclamant ,depunerea raspunsului la intimpinare ,fixarea termenului de judecata Din cele mai sus expuse rezulta asadar ca neluarea masurilor stabilite de
lege in art. 200 si 201 NCPC pentru verificarea si regularizarea cererii de chemare in judecata si dupa caz fixarea termenului de judecata se incadreaza in sitatiile de inactiune avute in vedere de art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC si prin care instanta si-a nesocotit obligatia solutionarii cauzei intr-un termen optim si previzibil. Totodata intervalul de timp sus mentionat de aproximativ 3 respectiv 5 luni era suficient pentru ca instanta de fond sa inceapa si chiar si sa parcurga in intregime aceste proceduri.
In consecinta in speta sunt indeplinite toate cerintele art. 522 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ .Existenta Hotararilor C. 161/2013 si indicata in incheierea atacata in cauza nu poate duce la concluzia contrara,existenta ei fiind indiferenta in analiza incidentei textului de lege sus mentionat.
Astfel această hotarare nu modifica si nici nu poate modifica prevederile art. 200 si 201 NCPC.Ca atare chiar si in conditile existentei acestor hotarari obligatiile stabilite in sarcina instantei de acest texte de lege au ramas aceleasi .
Art. 522 alin. 2 pct. 4 NCPC are in vedere exclusiv situatiile de inactiune ale instantei desi legea ii impune o serie de obligatii .Ori asa cum s-a aratat mai sus obligatiile prevazute de art. 200 si 201 NCPC subzista in sarcina Tribunalului Sălaj asa cum ele sunt prevazute de aceste texte de lege chiar si dupa adoptarea hotararilor sus mentionate si independent de legalitatea acestora.
Această hotarare are in vedere stabilirea unui termen administrativ si de recomandare la care sa se inceapa verificarea si regularizarea actiunii, stabilirea unor criterii de prioritate in analizarea cererilor de chemare in judecata inainte de acest termen de recomandare si propune o interpretare a sintagmei "de indata"; pornind de la acest termen de recomandare ,dar existenta acestor termene de recomandare si interpretarea sus mentionata nu modifica cu nimic obligatiile stabilite in sarcina instantelor prin lege de art. 200,201 NCPC,termenul legal in care trebuie indeplinite aceste obligatii si care curge de la repartizarea dosarului pentru art. 200 NCPC si de la constatarea indeplinirii cerintelor legale pentru art. 201 NCPC si pe cale de consecinta existenta cazului reglementat de art. 522 pct. 4 NCPC in cazul incalcarii acestor obligatii .
Avand in vedere toare considerentele mai sus expuse Curtea in baza art. 525,522 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ va admite prezenta plangere ,va casa in intregime incheierea atacata ,va admite contestatia formulata si va dispune Tribunalului Sălaj sa ia masurile prevazute de art. 200 NCPC necesare verificarii si regularizarii actiunii si dupa caz(adica in ipoteza neanularii actiunii printr-o incheiere definitva )si cele prevazute de art. 201 NCPC pentru fixarea primului termen de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite plângerea formulată de reclamanta SC C. S. Z. cu domiciliul procesual ales la Costaș, Negru și asociații - Societate Civilă de Avocați, cu sediul în C. -N., str. Pitești, nr. 18, etaj 1, ABA Office, județul C., prin avocat Costaș Cosmin Flavius din Baroul Arad, împotriva încheierii civile pronunțată la data de_ în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, pe care o casează în tot și pe cale de consecință:
Admite contestația reclamantei și dispune instanței de fond să îndeplinească măsurile procedurale prevăzute la art. 200 și 201 din noul cod de procedură civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: I. D. H.
