Încheierea civilă nr. 7943/2013. Plângere contestație tergiversare

Dosar nr._ /a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 7943/2013

Ședința publică de la 01 Iulie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.

Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.

S-a luat în examinare plângerea formulată de reclamanta M. E., împotriva încheierii civile din data de_ a Tribunalului C., dată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A O.

H., având ca obiect plângere contestație tergiversare.

Soluționarea plângerii a avut loc în ședința publică, fără citarea

părților.

Curtea, din oficiu, constată că este competentă general, material și

teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea reține cauza în pronunțare, în baza actelor de la dosar.

CURTEA

Împotriva încheierii civile din_ a formulat plângere reclamantul

M. E., solicitând admiterea acesteia, modificarea în întregime a încheierii civile din_ și stabilirea obligației judecătorului de a proceda de îndată, la comunicarea acțiunii introductive de instanță cu pârâta și de a se încadra în termenele de procedură stabilite de art. 201 din Noul Cod de Procedură Civilă.

În motivele plângerii se arată că din prevederile coroborate ale art. 200

- 201 Cod procedură civilă, judecătorul desemnat aleatoriu să soluționeze cauza, era obligat să verifice de îndată regularitatea cererii și să transmită acțiunea și actele-anexă autorității pârâte, în vederea formulării întâmpinării, în termen de maxim 25 de zile de la comunicare. în concret, raportat la data înregistrării acțiunii, aceste formalități nu puteau dura mai mult de 30 de zile, ceea ce înseamnă că în jurul datei de_ întâmpinarea A.F.P. C. -N. ar fi trebuit să se afle la dosarul cauzei sau judecătorul ar fi trebuit să constate decăderea A.F.P. C. -N. din dreptul de a depune întâmpinare.

După cum s-a indicat expres în cuprinsul încheierii atacate, în legătură cu acest dosar nu au fost urmate prevederile art. 200 - 201 Cod procedură civilă, ci dosarele au fost plasate în arhivă, într-un stadiu juridic incert, fără a se proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Contestația privind tergiversarea procesului a fost respinsă, cu motivarea că în cauză s-ar aplica prevederile Hotărârii nr. 161/2013 a Plenului C.S.M. și respectiv prevederile Hotărârii Colegiului de Conducere a Tribunalului C. din_, care nu ar permite începerea procedurii scrise decât din luna septembrie 2013.

Față de această stare de lucruri, apreciază că plângerea sa este fondată, pentru următoarele motive:

După cum se poate observa cu ușurință, dispozițiile art. 200 - 201 Cod procedură civilă sunt imperative și fixează o procedură obligatorie, atât pentru judecător, cât și pentru părți. In cadrul acestei proceduri este fixată obligația judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului ECRIS de a proceda de îndată la verificarea regularității cererii și de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.

Respectând principiile și regulile simple ale dreptului constituțional, se poate conchide în sensul că prin hotărâri emise de Consiliul Superior al Magistraturii și de Colegiul de Conducere al Tribunalului C., nu se poate deroga de la prevederile legii - Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, apreciem că în acest dosar nu ne pot fi opuse normele interne stabilite de aceste organisme, în paranteză fie spus pentru protecția magistraților și nu pentru buna funcționare a sistemului judiciar.

În sensul prevederilor art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, părțile au dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar în conformitate cu prevederile art. 6 NCPC, părțile au dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim și previzibil. Desigur că formal, dispozițiile art. 200 - 201 NCPC sunt destinate să asigure aceste deziderate. Din păcate însă, interpretări nelegale de tipul celor la care recurge judecătorul fondului nu fac decât să ignore dreptul părților la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim și previzibil. Se ajunge astfel în situația ca acest drept să fie subsumat unui pretins drept al magistratului la un număr "optim" (a se citi redus) de cauze, cu consecința prejudicierii justițiabilului.

Apreciază conduita Tribunalului C. ca fiind una frauduloasă, practica termenelor de recomandare fiind una în afara legii. Astfel, din lectura prevederilor art. 201 NCPC rezultă faptul că problema acordării unui termen de judecată prin sistemul ECRIS s-ar pune doar după îndeplinirea procedurii scrise, iar la acel moment termenul de judecată ce s-ar acorda nu ar putea depăși 60 de zile. Cu toate acestea, în acest dosar și probabil în multe alte dosare, sistemul ECRIS este manipulat. Se recurge, conform declarațiilor judecătorului fondului, la o simulare a numărului de cauze, iar dosarele sunt în mod fraudulos blocate în arhivă până la momentul "optim" în care sistemul ECRIS ar acorda termenul dorit de judecător, astfel încât acesta să aibă o ședință de judecată comodă.

În ceea ce privește dificultățile invocate de instanță, cu privire la numărul mare de dosare, înțelege să învedereze două aspecte:

-Pe de-o parte, într-o analiză pe temeiul art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează cu preponderență comportamentul autorităților naționale, inclusiv a instanțelor judecătorești. în acest context, s-a spus constant că autoritățile naționale sunt singurele responsabile pentru durata excesivă a procedurii (de pildă, pentru un prim termen de judecată fixat după mai mult de 6 luni - hotărârea din 29 aprilie 2008, S. c. România) și că autoritățile naționale nu pot invoca numărul mare de litigii cu care sunt confruntate pentru a justifica depășirea "termenului rezonabil" de soluționare a cauzelor (de pildă, hotărârea din 10 iulie 1984, Guincho c. Portugalia; hotărârea din 19 februarie 1991, Zanghi c. Italia). Această concluzie este cu atât mai importantă cu cât numărul mare de cauze este imputabil fie Statului Român (care a prelevat taxa de poluare cu încălcarea art. 110 TFUE), fie Tribunalului C. /Curții de Apel C. (care au refuzat să aplice cu prioritate dreptul european și să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene). - Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că, tocmai datorită numărului mare de cauze având ca obiect taxe de poluare,

judecătorii Tribunalului C. și ai Curții de Apel C. sancționează constant și virulent justițiabilii, prin acordarea doar într-o mică parte a cheltuielilor de judecată solicitate și probate de aceștia. Pe cale de consecință, prin eforturile

judecătorilor sunt reduse semnificativ sarcinile pe care Statul Român trebuie să le suporte pentru încălcarea dreptului european. Ar conchide deci, raportat la această împrejurare, că există resurse suplimentare pe care Statul Român le poate folosi pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului public al justiției.

Analizând plângerea formulată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

În cadrul acestei proceduri prevăzute de art. 200-201 C.pr.civ., este fixată obligația judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului Ecris de a proceda de îndată la verificarea regularității cererii și de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.

În cauza de față se constată că termenul de recomandare acordat la data de_ a fost stabilit în legătură cu stabilirea volumului optim de muncă și asigurarea calității activității la instanțele judecătorești pe parcursul anului 2013 stabilite prin Hotărârea nr.161/2013 a Plenului C. . S-a avut în vedere că potrivit datelor statistice, instanțele de judecată se confruntă cu o majorare continuă și semnificativă a volumului de activitate și dosarelor aflate pe rolul instanțelor la data de_, ce au fost repartizate deja în multe instanțe completelor de judecată pe tot cuprinsul anului 2013, li se adaugă cauzele nou intrate după această dată. În aceste condiții, având în vedere încărcătura de cauze deja aflate pe rol, instrumentarea concomitentă, de îndată, a cauzelor înregistrate, ar fi determinat depășirea numărului de cauze supraaglomerând tribunalul.

În aceste condiții, s-a ajuns la soluția tehnică de păstrare a programului Ecris, în sensul stabilirii, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispozițiile art.200 din C.pr.civ. să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare în judecată, de îndată, în raport de data stabilită de programul Ecris. S. ul de repartizare al cauzelor, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, acordă termen de recomandare în continuarea celor deja acordate pe vechiul sistem de repartizare. Așa fiind, dosarele ajung progresiv la complet, iar judecătorul, la termenul stabilit de aplicația Ecris, este obligat ca de îndată să treacă la administrarea procedurii scrise.

Potrivit procesului verbal al ședinței din 14 februarie 2013 al Colegiului de conducere al Tribunalului C. s-a aprobat propunerea doamnei judecător S. Ana S. în sensul ca stabilirea datei de la care se demarează procedura prealabilă nu este atributul Colegiului ci fiecare judecător are obligația de a stabili data începerii procedurii atât în funcție de termenul recomandat informatic cât și de celelalte reglementări procedurale. Ulterior, s-a aprobat recomandarea doamnei judecător Rădulescu A. de începere a procedurii prealabile în septembrie 2013 în ședința Colegiului din 15 februarie 2013.

Raportat la aceste hotărâri a Colegiului de Conducere a Tribunalului

C., Curtea va aprecia că nu s-a stabilit de Colegiu data de începere a procedurii prealabile deoarece aceasta s-a lăsat la latitudinea judecătorului cauzei ci s-a făcut o recomandare care a fost urmată sau nu de fiecare judecător. Astfel se constată că unele complete au făcut de îndată procedura de regularizare iar pentru altele s-a stabilit termenul zero si s-a trimis dosarul la arhivă.

Hotărârea 714/2013 a Consiliului Superior al Magistraturii arată că data recomandată a dosarului prevăzută în sistemul Ecris este un termen administrativ și nu unul procedural deci nu poate fi preschimbat potrivit art. 230 C.pr.civ. dar poate fi schimbat prin rezoluție de judecătorul căreia i-a fost repartizat dosarul și că este în sarcina colegiilor de conducere să stabilească criterii de prioritate pe categorii de cauze pentru verificarea dosarelor înainte de data recomandată.

În acest sens se constată lipsa stabilirii criteriilor de prioritate pentru cauzele având ca obiect restituirea taxei pe poluare dar începerea procedurii de regularizare de către majoritatea completelor tribunalului începând din luna septembrie 2013 ca urmare a recomandării Colegiului de conducere, nu înseamnă că se poate folosi un text legal din codul de procedură civilă într- un sens contrar celui pentru care a fost adoptat și că la adăpostul unei recomandări s-ar ajunge la tergiversarea soluționării cauzelor.

De altfel, contrar susținerilor tribunalului existența unei hotărâri a Colegiului precum și Hotărârea 161/2013 a C. nu sunt în măsură să prelungească nejustificat verificarea "de îndată "; prevăzuta de cod și nu pot împiedica controlul întârzierii nejustificate pe calea contestației și respectiv a plângerii.

Pe considerente care constau strict în existența unui mare număr de cauze având acest obiect pe rolul tribunalului și a soluționării plângerii în perioada vacanței judecătorești, Curtea va socoti oportună menținerea soluției tribunalului.

Astfel, în baza art. 525 alin.1 C.pr.civ., se va respinge ca neîntemeiată plângerea împotriva contestației privind tergiversarea procedurii formulată de petentul-reclamant Chercheș Iosif Avram.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge plângerea formulată de petenta contestatoare M. E., cu domiciliul procesual ales în la Costaș, Negru și Asociații-Societatea civilă de Avocați, cu sediul secundar în C. -N. str. Pitești nr. 18 et. 1, ABA Office, jud. C. împotriva Încheierii civile din_ pronunțată de Tribunalul Cluj- Secția mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.

Prezenta încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2013

PREȘEDINTE,

M. D.

JUDECĂTOR,

R. -R. D.

JUDECĂTOR,

L. U.

GREFIER,

M. T.

Red. RRD/dact. RRD/_ /3 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încheierea civilă nr. 7943/2013. Plângere contestație tergiversare