Sentința civilă nr. 1248/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1248
Ședința publică din 26 februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. H.
G. ier C. S.
Pe rol este pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta SC I & V I.
S. cu sediul în B. M., str. I. Slavici, nr. 2/36 și pe pârât D. G. A F.
P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părților prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_ iar ulterior pentru_ când în urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ sub nr. de mai sus, reclamanta SC I & V I. S. având CUI 19185910 si nr. de inregistrare la Registrul Comerțului nr. J_ cu sediul social în B. M., str.
Slavici, nr. 2, ap. 36 și sediul procesual ales în B. M., str. Turbinei, nr. 4, ap. 8 în contradictoriu cu pârâta D. generală a finanțelor publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A. a solicitata ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.2005 din data de_ emisa de pârâtă- Biroul Soluționarea Contestațiilor în soluționarea contestației pe care a formulat-o cu privire la raportul de inspecție fiscala generala nr.946 din data de 14 iulie 2011 și decizia de impunere 1507/_, precum și anularea acestor două acte.
În motivarea cererii reclamanta susține că există unele inadvertențe in ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Codului Fiscal la care se face referire în cuprinsul actelor atacate, prevederi legale care au fost aplicate interpretativ de către reprezentații pârâtei.
Astfel, se susține că în raportul de inspecție fiscala generala s-a precizat ca in conformitate cu art.145 alin. 2 "Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă
taxa aferenta achizițiilor daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxăbile
".
Reclamanta arată că din cele doua documente prezentate de societate, respectiv Autorizațiile de construcție si Procesele verbale de recepție finală, rezultă ca cele doua imobile nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile, cu atât mai mult cu cât, până la data încheierii controlului, cu aceste imobile nu au fost realizate nici un fel de venituri (prin vânzare, închiriere sau de alta natura) deși recepția finala a fost efectuata in luna iunie 2010. În plus, potrivit art.141 alin (2) lit. f) din Legea 571/2003, ca regulă generală, livrarea de construcții este o operațiune scutita de TVA fără drept de deducere si numai ca o excepție poate fi o operațiune impozabila.
Pârâta a stabilit TVA suplimentar după cum urmează: pentru anul 2007- 2008 - TVA trimestrial 40157 lei iar pentru Anul 2009-2010 - TVA lunar 16656 lei, fără a face o aplicare stricta si per ansamblu a prevederilor Legii 571/2003, ci doar una selectivă a legislației in vigoare si bazată pe presupunerea că până la finalul anului 2011 societatea nu va realiza venituri impozabile.
În cuprinsul cererii reclamanta mai arată că pe teritoriul României prevederile legale si implicit sancțiunile aferente se aplică pentru faptele prezente si pentru faptele trecute care nu au fost prescrise iar nu pentru fapte care sunt considerate de organele de control ca vor fi înfăptuite pe viitor, cum s- a procedat în actele atacate prin care a fost sancționată o faptă inexistentă, dar care s-a considerat că va fi înfăptuită în viitor.
Reclamanta mai susține că numai în cazul în care va vinde cele doua imobile până la data de_ poate fi obligată la plata TVA aferentă tranzacției deoarece art. 141 alin (2) lit f) prevede că nu se aplica regula generala de a fi operațiune scutită, la care fac referire organele de control.
Conform art. 141 alin (2) lit.f din Codul fiscal livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri nu i se aplica acea regula generala prevăzuta de Codul Fiscal de a fi scutita de plata TVA. Legea prevede că prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile, cu definițiile legale privind noțiunile de teren construibil; construcție; construcție nouă, făcând trimitere și la dispozițiile cuprinse la punctul 37 din Normele metodologice.
În motivarea cererii se mai arată că operațiunea taxată de către pârâtă poate fi considerată ca vânzare a unor imobile noi numai după data de_, când se va putea considera că societatea va realiza venituri neimpozabile. D. ța societății este de a înstrăina cele doua imobile sau cel puțin de a le închiria, prin urmare va realiza venituri impozabile, având așadar dreptul a deduce TVA- ul aferent construcției celor doua case.
Reclamanta mai susține că a făcut demersuri in vederea înstrăinării celor doua imobile, atât prin prezentarea lor on-line pentru vânzare pe site-uri de specialitate, cât si prin intermediul presei scrise. De asemenea, o dovadă a
faptului ca a dorit să realizeze venituri impozabile este faptul că nu a solicitat rambursarea TVA ,urmând ca în momentul vânzării imobilelor să poată compensa TVA de plata cu cel pentru care putea cere rambursarea.
Realitatea acestor afirmații este confirmată și de datele din contabilitate în care s-au înregistrat casele ca si produse finite, care urmează sa fie comercializate in perioada următoare. Datorită scăderii prețului de pe piața imobiliara nu s-a reușit însă vânzarea, ele rămânând ca si stoc de produse finite, operațiune prin care s-a influențat profitul societății prin creșterea variatei stocurilor de produse finite cu valoarea acestor case.
Faptul că imobilele au fost înregistrate in contul 345 -produse finite si au avut destinația de case de locuit, lucru prevăzut de cele doua autorizații de construire, subliniază intenția societății de a valorifica cele doua imobile si implicit de a realiza operațiuni impozabile.
Este absurd a se considera că reclamanta nu dorește să fie vândute în condițiile în care a încheiat contract pentru valorificarea acestora cu o agenție.
Deoarece aceste imobile nu au fost utilizate in folosul unor operațiuni taxabile până la momentul controlului nu înseamnă că acest lucru nu se va realiza pana la finele anului 2011. Legea prevede expres, pe cale de excepție, că va fi o operațiune taxabilă vânzarea acestor imobile, în condițiile în care s-a încheiat procesul de recepție finala la data de_, iar până la finele anului 2011 intră sub incidența articolului 141 alin (2) lit.f si a normelor metodologice menționate mai sus.
În ceea ce privește achiziția mașinii efectuata de către societatea reclamantă în cursul anului 2007, se susține că de la acea dată a curs termenul de prescripție extinctiva de 36 de luni, termen in care se puteau stabili sume suplimentare de plata, fapta fiind prescrisă. Reclamanta precizează că a omis depunerea declarației nu cu rea intenție ci întrucât nu a avut cunoștință de aceasta obligație. Achiziția autoturismului a reprezentat o cheltuială efectuată de societate si nu un venit pentru care nu a achitat TVA. La acea dată societatea nu era înregistrată în scopuri de TVA și chiar dacă ar fi fost înregistrată tot nu ar fi fost obligata la plata TVA.
În drept, se invocă prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal si articolele din Normele Metodologice aferente.
Pârâta D. generală a finanțelor publice M. a formulat la data de_ întâmpinare
(f.11-15) prin care a solicitat respingerea cererii. În apărare se arată că prin raportul de inspecție fiscala încheiat în data de _
, organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala au constatat că în anul 2008, societatea reclamantă a început construcția a doua imobile, fiecare reprezentând "locuința P+M" in localitatea M., comuna Recea, conform autorizațiilor de construire nr. 167 si 168 din_ . În anul 2008 s-a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 40.157 lei, iar in perioada_ -_, in suma de 16.656 lei, aferenta achizițiilor de bunuri si servicii destinate construirii imobilelor. La data de_ s-au încheiat
procesele verbale de recepție finală a imobilelor care au fost înregistrate in contul 345 -produse finite, dar până la data controlului nu s-au înregistrat venituri din vânzarea sau închirierea acestora, motiv pentru care taxa pe valoarea adăugată este nedeductibilă conform art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, "orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile", nefiind destinată realizării de operațiuni taxabile.
În cuprinsul întâmpinării se mai arată că întrucât data primei ocupări a imobilelor este data de_ când s-au semnat procesele-verbale de recepție, în situația în care bunurile vor fi vândute după data de_ operațiunile vor fi scutite de taxă. Totodată, conform actului constitutiv al societății aceasta are ca și obiect de activitate lucrări de pardosire și de placare a pereților și nu de construcții iar din raportul de inspecție fiscală reiese că în perioada verificată(_ -_ ) reclamanta a realizat venituri numai din efectuarea unor lucrări de finisaje în construcții în Franța.
Pârâta mai arată că organele de inspecție fiscala au constatat ca în luna iulie 2007 societatea a efectuat o achiziție intracomunitara din Franța, reprezentând un mijloc de transport (autoturism Audi second-hand), in valoare de 25.500 euro, valoare nu a fost declarata ca achiziție intracomunitara.Potrivit raportului emis de Compartimentul de schimb internațional de informații, furnizorul din Franța a declarat in trimestrul III 2007, livrarea intracomunitara in valoare de 25.500 euro (86.465 lei), efectuata către SC l&V I. S. .
Conform art. 153 indice 1 și art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, achizițiile intracomunitare sunt considerate operațiuni impozabile in România după depășirea plafonului de 10.000 euro iar în temeiul art. 156 indice 3 și art. 157 din Codul fiscal pentru achiziția intracomunitara in valoare de 25.500 euro efectuata in luna iulie 2007, societatea reclamantă avea obligația sa depună decontul special de taxa (301) și de a achitaTVA-ul aferent.
Pârâta mai susține că este nefondată apărarea reclamantei în sensul că s- a împlinit termenul de 36 de luni de prescripție pentru obligația de plată a TVA aferent achiziției intracomunitare. Potrivit art.91 din Codul fiscal acest termen este de5 ani iar inspecția s-a efectuat înăuntrul termenului întrucât achiziția intracomunitară s-a realizat în luna iulie 2007.
La termenul de judecată din data de_ reclamanta a depus note de ședință(f.118-122) prin care a răspuns apărărilor invocate prin întâmpinare și chestiunii puse în discuție de către instanță în sensul suplimentării probațiunii cu expertiza tehnică judiciară în specialitate contabilitate fiscalitate, probă pe care reclamanta a apreciat-o ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei. În principal, reclamanta susține că este in sarcina instanței aplicarea normelor prevăzute de Codul Fiscal si Normele Metodologice de aplicare, fără a fi necesar a se dispune o expertiza contabila, în condițiile in care nu sunt puse in discuție modalități de înregistrare a documentelor contabile de către societate. Pârâta a impus TVA-ul societății pe baza unor prezumții si nu a unor acte
contabile și l-au considerat nedeductibil deoarece a presupus că începând cu anul fiscal următor nu se vor obține venituri financiare de pe urma celor doua imobile construite de către cu scopul de a fi vândute.
Reclamanta mai precizează că în cursul anului 2008 își desfășura activitatea in domeniul construcțiilor având ca principal obiect de activitate - 4333 - Lucrări de pardosire si placare a pereților. A reușit sa semneze un contract de construcții cu o firma de pe teritoriul Franței iar angajații acesteia își desfășurau activitatea pe teritoriul acestei țări, având formularele E101 (actualele formulare A1) care au fost eliberate de Casa de Pensii P. București.Una dintre condițiile pentru ca societatea noastră sa își poată desfășura activitatea pe teritoriul Franței era să aibă o cifra de afaceri si pe teritoriul României, scop în care s-a luat hotărârea de a se achiziționa doua terenuri în vederea construcției a doua imobile destinate revânzării. În acea perioada afacerile in domeniul construcțiilor erau foarte avantajoase.
În cursul anului 2008 s-au achiziționat prin contract de vanzare- cumparare doua terenuri in localitatea M., jud. M., intr-un cartier destinat imobilelor noi. Ulterior s-au făcut demersurile pentru obținerea autorizației de construcție, în acest scop fiind angajată o firma de proiectare iar la sugestia proiectantului s-a luat decizia de a se face două proiecte pentru case de locuit pentru ca viitori proprietari să nu aibă probleme în ceea ce privește documentația imobilelor.
Până la data controlului in luna iulie 2011 nu s-a reușit valorificarea celor doua case, prețul oferit fiind mai mic decât cel de construire și înregistrat în contabilitate deși s-au făcut demersuri în acest scop, dovada fiind un contract încheiat în data de_ (anterior datei controlului)cu o agenție imobiliară care a făcut publicitatea vânzării acestor imobile atât prin anunțuri în ziarele locale, cat si pe site-ul acesteia de pe internet.
Ulterior s-a încercat închirierea imobilelor și s-a încheiat contractul de închiriere cu societatea SC FUN ALPIN S., o societate de publicitate, care se ocupa de montarea, demontarea si întreținerea panourilor publicitare de pe raza municipiului B. M. . Contractul a fost încheiat la valoarea de 800 de lei/luna (inclusiv TVA). Este un contract care este in vigoare si la data depunerii prezentelor note de ședința.
Dovada ca s-a dorit valorificarea celor doua imobile este si faptul ca au fost înregistrate in contul 345 destinat produselor finite iar nu în contul destinat construcțiilor pentru a obține amortizarea acestora si astfel a diminua profitul societății, așa cum rezultă din balanța pe luna decembrie 2012 în care se poate observa valoarea de construcție a caselor de 311.870 lei, înregistrate in contul 345 si valoarea celor doua terenuri achiziționate in valoare de 153.288 lei.
În mod neîntemeiat afirmă pârâta că societatea are ca obiect de activitate lucrări de pardosire si placare a pereților iar nu de construcții întrucât la data de 29 august 2008 s-a semnat de către cei doi asociați actul adițional înregistrat sub nr. 66/_ si depus la Registrul Comerțului M.
în care la punctul 2 s-a prevăzut că se adaugă la obiectele secundare de activitate ale firmei: 6810 - Cumpărarea si vânzarea de bunuri imobiliare proprii 4110- Dezvoltare (promovare imobiliara)4120 — Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale si nerezidențiale, modificări înscrise în registrul comerțului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia pârâta a comunicat documentația care a stat la baza emiterii actelor atacate iar în temeiul principiului disponibilității instanța a luat act de poziția reclamantei exprimată prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de_ în ceea ce privește limitele și obiectul contestării actelor administrativ fiscale.
Analizând actele și probele de la dosar instanța constată următoarele:
La data de_ organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala care funcționează în subordinea pârâtei au încheiat raportul de inspecție fiscala nr. 946/_ (f.58-76) prin care verificat activitatea reclamantei în intervalul d_ -_ și au identificat două categorii de operațiuni pe care le-au calificat ca nefiind legale din punctul de vedere la legislației fiscale și au stabilit obligații de plată suplimentare cu titlu de TVA prin decizia de impunere nr. 1507/_ (f.53-57).
Contestația reclamantei formulată în procedura administrativă prevăzută de art.205 și urm. Cod pr. fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 2005/_ (f.21-33) în al cărei cuprins sunt redate argumente similare celor invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Instanța va analiza distinct cauza, pe cele două categorii de operațiuni contestate de către reclamantă.
Cu privire la obligațiile fiscale suplimentare de plată reprezentând TVA lunar și trimestrial în cuantum total de 56.813 lei, înscrise la punctele 2.1.1 din decizia de impunere și în raportul de inspecție fiscală,se reține:
Inspecția fiscală a constatat că în anul 2008 societatea reclamantă a început construcția a doua imobile, fiecare reprezentând "locuința P+M" in localitatea M., comuna Recea, conform autorizațiilor de construire nr. 167 si 168 din_ .Construcâția a continuat în anul 2009 și 2010 iar la data de_ s-au încheiat procesele verbale de recepție finală pentru cele două imobile reprezentând " casă de locuit P+M";.
Mai reține inspecția fiscală că imobilele au fost înregistrate in contul 345
-produse finite, "dar până la data controlului nu s-au înregistrat venituri pe baza acestor imobile".
Întrucât în anul 2008 reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 40.157 lei, iar in perioada_ -_, in suma de 16.656 lei, aferenta achizițiilor de bunuri si servicii destinate construirii imobilelor, pârâta a stabilit că este nelegală operațiunea, apreciind că taxa pe valoarea adăugată este nedeductibilă conform art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, "orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt
destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile
", nefiind destinată realizării unor operațiuni taxabile.
Pentru TVA-ul stabilit suplimentar nu s-au calculat accesorii, măsură justificată de către pârâtă prin aceea că societatea reclamantă înregistra TVA de rambursat care depășea TVA -ul suplimentar.
Instanța reține că potrivit mențiunilor din Raportul de inspecție fiscală, necontestate de către reclamantă, în perioada_ -_ societatea a fost plătitoare de TVA trimestrial iar începând cu_ ca plătitoare de TVA lunar.
Reclamanta a precizat însă că nu contestă modul de calcul al TVA și nici nu a invocat compensarea, astfel încât excede cadrului procesual verificarea bazei de impunere sau a regimului fiscal de TVA aplicabil reclamantei întrucât aceasta s-a limitata să conteste legalitatea actelor fiscale cu privire la temeiul stabilirii obligației de plată.
In conformitate cu art.145 alin 2 lit.a) Cod fiscal "Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile".
Pârâta a argumentat caracterul netaxabila al operațiunii prin aceea că până la data controlului societatea nu a realizat si înregistrat in contabilitate nici un fel de venituri pe baza acestor imobile (din vânzare, inchiriere, sau de alta natura) cu toate ca recepția finala a fost efectuata in luna iunie 2010.
Reclamanta nu a contestat că în perioada verificată (_ -_ ) a realizat venituri numai din efectuarea unor lucrări de finisaje in construcții realizate in Franța.
Contrar susținerilor pârâtei însă, instanța reține că din certificatul constatator nr.47799/_, nr.3358/_ (f.130-139) și nr.534042/_ eliberate de ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș(f.97-112)rezultă că în perioada 2008-2010 societatea reclamantă a avut ca obiect principal de activitate lucrări de pardosire si placare a pereților iar din data de 29 august 2008 s-a adăugat la obiectele secundare de activitate: 6810 - Cumpărarea si vânzarea de bunuri imobiliare proprii 4110- Dezvoltare (promovare imobiliara)4120 — Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale si nerezidențiale, modificări înscrise în registrul comerțului și care sunt opozabile pârâtei.
Balanțele de verificare aferente perioadei aprilie 2010-iunie 2010, depuse de către reclamantă la dosarul cauzei la data de 08._ confirmă înregistrarea în contabilitate in contul 345 "produse finite"; acelor două construcții la valoarea totală de 311.870 lei, înregistrate in contul 345 iar terenurile aferente într-un cont separat 211 în valoare de 153.288 lei.
În conformitate cu art.145 alin. 2 din Codul fiscal "Orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxăbile".
În materia operațiunilor scutite de TVA, fără drept de deducere, Codul fiscal reglementează la art.145 alin. 2 lit.f) "livrarea de construcții/părți de
construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri";, stabilind în continuare că prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile.
Prin urmare, în mod corect a susținut reclamanta că pentru operațiunea de livrare de construcții/părți de construcții noi și a terenurilor pe care sunt construite nu se aplică acea regula generală de a fi scutita de plata TVA
,regulă instituită condiționat de calitatea de persoană impozabilă a titularului operațiunii, pe care reclamanta o îndeplinea.
Legea prevede însă în cea de a doua frază a art.145 alin. 2 lit.f) excepția de la această regulă și anume aceea că scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile, cu definițiile legale privind noțiunile de teren construibil; construcție; construcție nouă.
Reclamanta a executat construcții noi din punct de vedere material, precum și în plan fiscal potrivit art.145 alin. 2 lit.f) a doua frază, pct. 3 care stabilește că livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, în urma transformării. În Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, forma în vigoare la data de_, se prevede la punctul 37 alin.4 art. 182 indice 15) că o construcție care nu a fost ocupată va fi considerată o construcție nouă până la data primei ocupări, chiar dacă livrarea intervine înainte de această dată.
Instanța reține că întrucât construcțiile au fost finalizate la data de_ când s-au încheiat procesele verbale de recepție finală, numai la data de 31 decembrie a anului următor, adică 2011, se putea stabili de către pârâtă dacă s- au realizat sau nu operațiuni scutite de taxă numai ulterior acestei date până la care nu putea fi prezumată situația imobilelor.
În consecință, instanța constată că este întemeiată cererea sub acest aspect și va dispune anularea actelor atacate cu privire la dispozițiile prin care s-a înlăturat dreptul reclamantei de a deduce tva-ul aferent achizițiilor de bunuri si servicii destinate construirii imobilelor
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 946/_ și decizia de impunere nr. 1507/_ pârâta a mai stabilit că în luna iulie 2007 societatea reclamantă a efectuat o achiziție intracomunitara din Franța, reprezentând un mijloc de transport (autoturism Audi second-hand), în valoare de 25.500 euro care nu a fost declarata ca achiziție intracomunitara.
Cumpărarea vehiculului și prețul sunt confirmate de factura nr.0964 emisă la data de_, de CTEA SARL, societate comercială de naționalitate franceză, factură depusă la ultimul termen de judecată.
Potrivit raportului emis de Compartimentul de schimb internațional de informații, furnizorul din Franța a declarat operațiunea în trimestrul III 2007, la valoarea de 25.500 euro (86.465 lei).
Reclamanta nu a contestat operațiunea, ci a invocat doar prescripția dreptului de a stabili obligația fiscală.
Instanța constată, contrar susținerilor reclamantei că potrivit art.91 din Codul de procedură fiscală dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
În materia obligației de plată a TVA aferent achizițiilor intracomunitare nu se prevede un alt termen de prescripție, fiind deci aplicabil termenul general de 5 ani iar nu de trei ani cum a invocat reclamanta.
În temeiul art.91 alin.2 din Codul de procedură fiscală acest termen a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut obligația de plată a TVA, relevante fiind sub acest aspect următoarele dispoziții legale:
Conform art. 153 indice 1 din Codul Fiscal reclamanta avea obligația să se înregistreze in scopuri de TVA întrucât valoarea achiziției intracomunitare a depășit depășește plafonul de 10.000 euro pentru achiziții intracomunitare prevăzut de art.126 alin (4) lit.b) din Codul fiscal
Potrivit art.156 indice 3 din Codul Fiscal pentru achiziția intracomunitara in valoare de 25.500 euro efectuata in luna iulie 2007, reclamanta avea obligația de a depune decontul special de taxa (301), iar potrivit art.157 din aceeași lege avea obligația de a achita taxa de plata declarata la organele fiscale pana la data la care avea obligația depunerii decontului special, obligații pe care nu și le-a îndeplinit .
În consecință, instanța reține că în mod corect s-a stabilit de către pârâtă obligația de plată a TVA suplimentar în valoare de 16.428 lei pentru această operațiune iar accesoriile calculate nu au fost contestate de către reclamantă, cererea urmând a fi respinsă sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 C.pr.fiscală și art. 18 din Legea nr. 554 instanța va admite în parte cererea, va anula în parte actele atacate potrivit celor de mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta SC I & V I. S. cu sediul social în B. M., str. I. Slavici, nr. 2, ap. 36 și sediul procesual ales în
B. M., str. Turbinei, nr. 4, ap. 8 în contradictoriu cu pârâta D. generală a finanțelor publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A.
Anulează în parte Decizia nr. 2005/_, raportul de inspecție fiscală nr. 946/_ și decizia de impunere nr. 1507/_, toate emise de către pârâtă, cu privire la obligațiile fiscale suplimentare de plată reprezentând TVA Lunar și Trimestrial în cuantum total de 56.813 lei înscrise la punctele 2.1.1 din decizia de impunere și paginile 4-5 din raportul de inspecție fiscală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte G. ier
M. H. C. S.
Red. / Tred. M.H. / 07 August 2013 - 4 ex
