Sentința civilă nr. 13002/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

SENTINȚA Nr. 13002/2013

Ședința publică de la 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE:ANA-SS

GREFIER: C. -G. H.

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. S. și pe pârâta A. F. publice a mun. C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

P. edura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată, iar reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de_ s-a depus prin registratura instanței din partea reclamantului dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și 0,30 lei timbru judiciar.

De asemenea, se constată că în cauză pârâta nu a formulat întâmpinare și nici cerere de chemare în garanție.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

TRIBUNALUL

Reține că pin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul P. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A Municipiului C. -N., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5136 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, prin chitanța seria TS9 nr. 4904510/_, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei de 5135 lei, de la data achitării taxei de poluare și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma sus indicată cu titlul de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.

Consideră reclamanta că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 30, 34 și 110 din TFUE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea a stabilit prin Hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. la data de_ că art.110 TFUE, fostul art.90 în vechea reglementare, trebuie

interpretat în sensul că nu se permite ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicabilă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în statul membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. Aceeași interpretare se poate desprinde și din Hotărârea preliminară pronunțată în cauza Nisipeanu pronunțată la data de 7 iulie 2011.

Regimul de impozitare prevăzut de actuala lege în vigoare, Legea 9/2012 este similar celui prevăzut de OUG 50/2008, având ca efect descurajarea

importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Prin urmare, reclamanta apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită, nedatorată, impunându-se restituirea acesteia.

În drept, s-a invocat art. 117 lit. d C.pr.fiscală, art. 3 alin. (1) și (3) din OG 13/2011, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 110 TFUE, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 de la CEDO.

În probațiune s-a anexat: contract de vânzare cumpărare pentru au autovehicul folosit, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile, dovada achitării taxei de poluare.

Deși legal citat, pârâta nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN cu nr. de identificare WVWZZZ9NZ3Y134537, an de fabricație 2003, autoturism înmatriculat anterior în Uniunea Europeană la data de_ .

În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamanta a fost obligat să achite suma de 5135 lei, cu titlul de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă pe care a achitat-o la A. F. P.

C. -N., conform chitanței seria TS9 nr. 4904510/_ (fila 7 dosar). Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei AFP C. -N. ,

pârâta respingându-i cererea.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține că Legea nr.9/2012, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.9/2012 obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*). Prin urmare, în forma inițială, Legea nr.9/2012 nu a prevăzut nici o discriminare în ceea ce privește plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că autoturismul era nou s-au second-hand, de producție autohtonă sau din import.

Cu toate acestea, prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

Potrivit dispozițiilor art.2 lit.i din lege, taxa pentru emisiile poluante se plătește și pentru prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;*).

După cum se poate observa, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit i și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 legiuitorul român a creat o discriminare între autovehiculele rulate aduse din import, pentru care se plătește taxa și autovehuiculele rulate din țară pentru care anterior nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule.

Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Prin suspendarea aplicării dispozițiilor cu privire la taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculele second-hand din România, practic se mențin efectele Hotărârii T. c/a României, în care CJCE a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și

autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi,

discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a

industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.8,18 din Legea nr.554/2004 tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5135 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la vehicule, conform chitanței seria TS 9 nr.4904510 din_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.

In temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,3 lei, constând în taxă de timbru și timbru judiciar (fila 17 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul P. S. cu procesual ales la cab av.L. Romulus, în C. -N., D., nr.25, ap.13, jud. C. împotriva pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N., cu sediul în C. -N.

, Piața A. I., nr.19 jud.C. și în consecință:

Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5135 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la vehicule, conform chitanței seria TS 9 nr.4904510 din_ plus dobânda legală începând cu data de_ până la restituirea integrală a acesteia.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte, Ana-SS

Grefier,

C. -G. H.

C.H. 25 Septembrie 2013 Red. S.S./ Tehnored. C.H. 4 ex./ 26 septembrie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 13002/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare