Sentința civilă nr. 1461/2013. Contencios. Despăgubire

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂNR. 1461/CA/2013

Ședința publică din data de 05 iulie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. O. F. și pe pârâta A. F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul C. O. F., a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva pârâtei A. F. P.

B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în temeiul art.8 alin (1), corelat cu art.l alin.(l) și art.2 alin.(2), art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în principal, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 2994 lei achitată prin chitanța seria TS5, NR. 0396314/_, reprezentând taxă de poluare; să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei, respectiv_ și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din C. pr. fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală.

În subsidiarul petitului 2: a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate, calculată de la data plății acesteia, respectiv_, și până la restituirea efectivă. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.

A arătat că în fapt, a achiziționat un autoturism marca CITROEN TIP X SARA, nr. de identificare VF7N2WJYB73523172, înmatriculat pentru prima dată în FRANȚA, la data de_, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 2994 lei. A achitat această sumă, conform chitanței seria TS5, NR. 0396314/_ și a înmatriculat autoturismul în România.

Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind dispozițiilor 110 TFUE

(ex.art.90 TCE), întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, cum este cazul celui achiziționat de către subsemnatul și, ca atare, nu putea fi aplicată, a fost depusă cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 14565/_, prin care s-a solicitat restituirea sumei achitate cu acest titlu, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.

În justificarea acestei solicitări s-a făcut referire și la recenta jurisprudență a CJCE, însă cu toate acestea pârâta nu a înțeles să recunoască dreptul pretins.

Autoritatea administrativ-fiscală a răspuns negativ solicitării noastre, prin adresa nr. 23592/01/_ .

Refuzul practicat de pârâtă este nejustificat, pentru considerentele în continuare arătate.

În considerarea prevederilor art. 11(2) din Constituția României, Tratatul de aderare a Românei și Bulgariei la Uniunea Europeană face parte din dreptul intern, fiind ratificat prin legea nr.157/2005.

Potrivit art. 148(2) din Constituție, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Același text din legea fundamentală prevede, prin alineatul 4, că Parlamentul,;^ Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea Ia îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin.(2).

În raport cu aceste prevederi constituționale, având în vedere și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, se poate concluziona că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe. Aceasta întrucât Comunitatea a constituit o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora.

Prin urmare, independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci intenționează și să le confere drepturi care £ intră în patrimoniul lor juridic. Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în virtutea obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare.

În conformitate cu prevederile art.90 din Tratatul CE, în vigoare la data efectuării plății în discuție, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție.

Prin hotărârile preliminare pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009

pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state, in favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața naționala și introduse pe această piață înainte de intrarea ei în vigoare.

În contextul creat prin pronunțarea acestor hotărâri, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează, impunându-se recunoașterea efectului lor direct și imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.

Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte a fost cerută, de altfel, în Cauza Nisipeanu, dar solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre).

Conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.

R. nea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.

În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european ( cauzele reunite C-192/95 și C-218/95, Comatei) și alții, în Culegere 1997, p. 1-165, par. 20), iar potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței, în sensul că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național, precum și principiul efectivității, potrivit căruia regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european ( C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. 1-7141, par. 18).

Prin hotărârea pronunțată în cauza Metallgesellschaft și Hoechst (cauzele reunite C-397/98 și C-410/98), CJCE a statuat, totodată, că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 - 106

). S-a apreciat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat Ia un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.

În același sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr.24 din dosarul nr.9/2011.

Dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor

prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârile preliminare pronunțate de CJE.

În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale") așa cum a procedat reclamantul.

Precizează totodată că, în consens cu jurisprudența CJUE, ulterior pronunțării hotărârii in cauza Tatu vs. România, instanțele naționale au admis în mod constant acțiunile în contencios administrativ cu un astfel de obiect.

Față de cele expuse, solicită să se constate că în mod culpabil și cu totul nejustificat a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a taxei de poluare în discuție, iar suma a cărei rambursare s-a solicitat a fost plătită ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a unor prevederi legale naționale incompatibile cu dreptul european, fiind îndeplinite astfel cerințele impuse de art. 117 lit.d) C.pr. fiscală pentru restituirea ei.

În ce privește petitul nr. 2 privind acordarea dobânzilor aferente sumei de 2994 lei, apreciază că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor solicitate, în condițiile art. 124 C. pr. fiscală, cererea formulată în acest sens fiind însoțită de documentele care atestă că suma solicitată este certă.

Astfel, potrivit art. 124 alin. 1) pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 231 Al), după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.

În acest context, având în vedere că în prezent termenul de soluționare a cererilor contribuabililor este prevăzut Ia art. 70, trimiterea de la art. 124 alin. (1) se consideră făcută la art. 70.

Menționează că cererea de restituire a sumei de 2994 lei formulată către AFP

B. a fost înregistrată la această instituție la data de_ . Termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală la art. 70 pentru soluționarea acestor cereri este de 45 de zile.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire expiră la data de_, consideră îndreptățită cererea de a se restitui suma de 2994 lei actualizată cu rata dobânzii fiscale începând cu data de _

, iar până la această dată suma fiind actualizată cu rata dobânzii legale așa cum este reglementată aceasta prin dispozițiile O.G. 9/2000 și din_ de OG 13/2011.

Mai arată că potrivit art. 124 alin. 2) din Codul de procedură fiscală, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit art. 120 alin. 7 din același act normativ, nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru flecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, scopul contenciosului administrativ este asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat contribuabilului.

În mod evident, în cazul unei taxe prelevate nelegal, contribuabilul este lipsit în mod nelegal de folosința sumei de bani pe toată perioada cuprinsă între data prelevării taxei și data restituirii efective.

Mai mult decât atât, potrivit art. 1. alin. 3 din Codul de procedură fiscal, acest act normativ se aplică cu prioritate față de orice alt act normativ, deci și față de dispozițiile O.G. nr. 9/2000 și ale O.G. 13/2011.

Oricum, O.G. 9/2000 și O.G. 13/2011 se aplică doar în materie civilă și comercială, nu și în materie fiscală. Orice altă soluție ar fi discriminatorie, în sensul că atunci când contribuabilul nu își îndeplinește obligațiile la buget, el datorează majorări de întârziere de la data scadenței obligației de plată, nu de la data la care organul fiscal introduce o acțiune având ca obiect obligația de plată. Simetric invers, este logic ca atunci când organul fiscal a prelevat o taxă nelegal, dobânda să fie achitată pentru întreaga perioadă cuprinsă între data prelevării taxei și data restituirii efective.

În ce privește petitul nr. 2 subsidiar:

Pentru ipoteza în care se va aprecia că acest text de lege nu este aplicabil, pentru repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat, solicită să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000 și din_ de OG 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate. În acest sens, apreciază că neîndeplinirea de către autoritatea fiscală a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile fiscale interne incompatibile cu acesta justifică întrutotul angajarea răspunderii lor pe temei delictual, precum și obligarea acestora la repararea integrală a prejudiciului cauzat contribuabilului.

În consecință, pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentei acțiuni așa cum a fost formulată.

În drept, a invocat art. 11(2), art. 148(2) și (4) din Constituția României, Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005, art.8 alin.(l) corelat cu art.1 alin.(l), art.2 alin.(l), lit.i și n și art.2 alin.(2), art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, art. 70, art. 117 lit. d, art. 120 alin. 7), și art.124 din C.pr.fiscală, OG 9/2000, OG 13/2011, art.274 C.pr.civ.

Pârâta A. F. P. B.

a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe cale de consecință menținerea taxei pe poluare achitată ca fiind legal percepută.

În motivare s-a arătat că, taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare și de prevederile H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

O.U.G. nr. 50/2008.

La art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 se arată că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".

Așa cum se arată în preambulul O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin art. 1 alin. 1 din actul normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei pe poluare are drept scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.

Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art.4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.

Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicităm onoratei instanțe a reține urătoarele: autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România ; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa pe poluare a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică.

Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei pe poluare pentru autoturisme și autovehicule.

Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.

Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.

La baza instituirii taxei pe poluare a stat principiu "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, precizăm că 16 state member ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.

Conform susținerilor reclamantului, în opinia sa, taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, susțineri care în opinia noastră sunt netemeinice.

Se invocă încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene conform căruia nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.

CJEC a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei

incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere a poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 a aceluiași act normativ, astfel încât ^exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.

Pe de altă parte, prin actul normativ în baza căruia a fost percepută taxa pe poluare de la reclamant, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa pe poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pe poluare pentru autovehiculul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.

Se mai impune a se reține de către instanță și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme și autovehicule și anume acela de taxa pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pe poluare pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxa pe poluare de reînmatriculare în România.

Acesta este motivul pentru care în situația când o persoană română a achiziționat un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește această taxă pe poluare întrucât în acest caz nu mai are de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pe poluare în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 act normativ care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, astfel că restituirea ei nu

are un temei legal.

Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.

Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.

Curtea Europeană de Justiție a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.

Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. însă, așa cum am arătat mai-sus, la stabilirea taxei pe poluare *" prevăzută de O.U.G. nr.

50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului.

Prin urmare, dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.

Existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.

Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânda legală, învederăm onoratei instanțe: art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."

Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.

În concluzie taxa pe poluare percepută de la reclamant s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.

În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune nici acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpă pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare la acea dată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă și toate acte normative și normele juridice enunțate.

De asemenea pârâta A. F. P. a mun. B. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumei solicitate de reclamant, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.

A menționat că se arată în acțiune că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al UE și pentru a-l înmatricula în România a fost nevoit să achite taxa pe poluare pentru autovehicule în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Reclamantul susține că dispozițiile în baza cărora a fost încasată taxa sunt în contradicție cu prevederile art. 90 TCE (art. 110 TFUE). Se arată de asemenea că în cauză se impunea a se constata aplicarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art.148, prin care se statuează că prevederile internaționale ce reglementează activități economice în interiorul spațiului UE. și la care România a aderat se aplică în regim prioritar față de reglementări interne atunci când se constată că acestea sunt contrare.

În susținerea tezei privind încălcarea de către norma internă, în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa pe poluare din patrimoniu reclamantului, prin obligarea acestuia la plată, arată reclamantul că este discriminatorie, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și înmatriculate în România, odată cu introducerea acestora în parcul auto național.

În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este ilegală și discriminatorie și solicită restituirea ei.

Taxa achitată de reclamant a fost încasată de către organul fiscal în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Art. 5, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă", iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală".

Din dispozițiile legale menționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 4 din O.U.G. nr. T 50/2008, unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ".

Având în vedere că dispozițiile art. 124 alin. (2) Cod procedură fiscală, stipulează: "Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.", vă solicităm ca în situația în care veți admite acțiunea introductivă formulată și ne veți obliga și la acordarea dobânzilor solicitate, să admiteți și cererea de chemare în garanție formulată de instituția noastră, în sensul de a obliga pe chemata în garanție Administrației F. pentru M. la restituirea sumei împreună cu dobânda legală solicitată, respectiv acordată de către instanță.

Examinând actele și lucrările dosarului

, instanța reține că reclamantul C.

F. a achiziționat un autoturism second-hand marca Citroen Xsara dintr-un stat membru UE (Franța), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 2.994 lei, conform chitanței seria TS5 nr.0396314/_ (f.8).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.
B. la data de_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.23592/01/_ .

Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.

Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.

Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.

Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.

Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.

De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)

S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente

obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).

Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.

În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.

În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.

Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.

În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.

În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .

De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _

Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului,

iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).

Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamant prin faptul că este lipsit de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.

A fost acordată dobânda legală, solicitată în principal, și nu cea fiscală, solicitată în subsidiar, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.124 Cod procedură fiscală. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod pr. fiscală, deoarece este vorba de norme de excepție, de strictă interpretare și aplicare, doar la situația pe care o reglementează.

Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.

, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.

P. B., conform dispozitivului prezentei sentințe.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat(f.18,42).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea formulată de reclamantul C. O. F., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință:

-obligă pe pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 2.994 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 2.994 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acesteia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.

-obligă pe pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 539,30 cu titlu de cheltuieli de judecată.

-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 539,30 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. A. R. M.

Red/dact G.A./R.M.

Sentința civilă nr. 1461/2013. Contencios. Despăgubire

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1461/2013. Contencios. Despăgubire