Sentința civilă nr. 15189/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15189/2013

Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. -M. B.

Grefier C. T.

Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant V. M. L. și pe pârât C. DE A. SE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, reclamantul personal care se legitimează în fata instanței cu C.I. seria KX nr.5. lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată faptul că pârâta C. de A. de S. a J. C. a invocat prin întâmpinare excepția

inadmisibilității acțiunii.

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii. Reclamanta solicită respingerea excepției .

Instanța unește cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâtă.

Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta V. M.

  1. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. SE S. A J. C. a solicitat anularea Deciziei de impunerea din oficiu nr.375846/1, emisa de către CJAS C., la data de_ cu privire la "înștiințarea subsemnatei de a plați suma 10911 lei, cu titlu de contribuție si exonerarea de la plata acestora și anularea Deciziei de impunerea din oficiu cu privire la înștiințarea subsemnatei de a plați suma de 4248 lei cu titlu de dobânzi si penalități de întârziere la plata si exonerarea de la plata acestora.

    În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin Decizia de impunere din oficiu s-a adus la cunoștința reclamantei faptul ca trebuie sa achite suma 10911 lei, cu titlu de contribuție la CJAS C. si a sumei de 4248 lei cu titlu de dobânzi si penalități de întârziere.

    Apreciază că se impune anularea deciziilor menționate întrucât nu exista un contract de asigurare încheiat intre ea si parata CJAS C. .

    Având in vedere ca reclamanta nu a încheiat un contract de asigurare cu parata, este evident ca nu am calitatea de asigurat si ca nu exista nicio obligație corelativa din partea mea de a plați retroactiv asigurările de sănătate, mai ales in contextul in care n-am beneficiat de ajutor medical in acesta perioada.

    Având in vedere faptul ca nu exista încheiat un contract de asigurare intre subsemnata si parata, precum si faptul ca nu a depus nici o declarație, nu cunoaște temeiurile in baza cărora s-au solicitat si s-au calculat sumele pretinse de către parata.

    Potrivit art. 85 C. proc. fisc, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscala, in condițiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4), fie prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.

    Apreciază ca nu exista titlu de creanța pentru accesoriile pretinse, potrivit art. 119 alin.4 din OG 92/2003 majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite in condițiile aprobate prin Ordin al Ministrului Economiei si Finanțelor.

    Deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii sunt acte administrative fiscale asimilate deciziei de impunere conform dispozițiilor art.88 alin.1, lit.c din Codul de procedura fiscala si sunt supuse comunicării cu contribuabilului in condițiile art.44. din același act normativ.

    Conform textelor de lege redate mai sus, pentru fiecare din aceste creanțe pretinse de către parata, aceasta avea obligația de a emite anual un titlu de creanța, care sa conțină mențiunile prevăzute de disp.art.43 din OG nr.92/2003 si pe care sa mi-l comunice in conformitate cu prevederile disp.art.44 al.2 din același act normativ.

    De asemenea, reclamanta nu a dobândit calitatea de asigurat întrucât dobândirea acestei calității este condiționată nu numai de încheierea unui contract de asigurare ci si de plata contribuției la fond.

    In acest context neavând calitatea de asigurat pana in prezent nu exista nici o obligație corelativa din partea mea de a plați retroactiv asigurările de sănătate. Daca legiuitorul ar fi dorit sa dobândim calitatea de asigurat prin efectul legii nu impunea cerința încheierii unui contract de asigurare.

    Pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că nu s-a contestat decizia emisă în soluționarea contestației.

    Pe fondul cauzei, se arată că în ceea ce privește contractul între asigurat și C. de A. de S., acesta trebuie privit ca un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.

    Drepturile și obligațiile asiguraților cât și a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite cu exactitate în Legea nr.95/2006 și preluate de contractul dintre asigurat și C. de A. de S., personalizandu-1 doar prin datele de identificare ale părților. Nici o altă clauză nu poate îi stabilită între părți în afara celor stabilite de către Legea nr.95/2006. Astfel, acest contract devine mai degrabă o evidență administrativă, o recunoaștere a părților că voința lor este de a pune în practică normele stabilite prin Legea 95/2006.

    Calitatea de asigurat categoric nu rezultă din semnarea unui astfel de contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea nr.95/2006.

    Examinând actele dosarului, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă în întâmpinare, conform art. 248 NCPC .

    Astfel, potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

    De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.218 alin 2 din C.Pr.Fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.

    Din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă că actul administrativ fiscal care poate fi contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 cod procedură fiscală, ori în speță reclamanta a solicitat direct în fața instanței de judecată anularea deciziilor de impunere din oficiu emise la data de_, pentru contribuția datorată la FNUASS, motiv pentru care excepția sus invocată va fi primită iar acțiunea reclamantei respinsă pe acest considerent.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

    Admite excepția inadmisibilității acțiunii.

    Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. M. L., CNP 2.

    , dom. în C. -N., str. Observatorului nr. 21, ap. 56, jud.C., cont bancar_ E130SV8444801300 în contradictoriu cu pârâta C. DE A. SE S. A J. C., cu sediul în C. -N., str. Constanța nr. 5, jud.C. .

    Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 15 Noiembrie 2013.

    Președinte,

    1. -M. B.

Grefier,

C. T.

Red.A.M.B

Tehnored.V.A.M. 4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15189/2013. Contencios. Anulare act administrativ