Sentința civilă nr. 158/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 158/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - în rejudecare după casare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC C. SRL
M., în contradictoriu cu pârâții D. PENTRU A. ȘI D. R. M.
, M. A. ȘI D. R. și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ recunoaștere despăgubiri pt.pagube în urma calamităților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de_, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, înregistrată în data de 29 martie 2010 pe rolul Tribunalului M. reclamanta SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâții D. PENTRU A. ȘI D.
M., M. A. ȘI D. R. și GUVERNUL ROMÂNIEI a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
recunoașterea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru daunele produse culturilor acesteia: grău de toamnă, triticale de toamnă, orzoaică de primăvară, ovăz, porumb boabe și măr, în anul agricol 2009, ca urmare a calamităților naturale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002;
obligarea pârâtei MADR să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate naturală a culturilor menționate anterior în jud. M. în anul 2009 și să îndeplinească toate formalitățile legale în vederea acordării despăgubirilor;
obligarea pârâtului Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern prin care să declare starea de calamitate naturală a culturilor menționate în petitul 1 în jud. M. în anul 2009 precum și să stabilească condițiile și limitele despăgubirilor;
anularea adresei nr. 673/_ emisă de pârâta de rd. 1 reclamantei cuprinzând refuzul nejustificat de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor pentru calamitățile naturale suferite în agricultură în cursul anului 2009;
obligarea pârâtei DADR M. la plata efectivă a despăgubirilor cuvenite reclamantei cu titlu de prejudiciu produs prin fenomene naturale, în cuantum de 351.470 lei;
obligarea pârâtului de rd. 2 să aprobe sumele necesare reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin calamități
naturale în cuantum de 351.470 lei și să aloce aceste sume pârâtei de rd. 1 în vederea efectuării plății.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că în calitate de producător agricol a însămânțat în cursul anului 2009 culturi de porumb, orzoaică de primăvară și ovăz, iar din toamna anului 2008 a rămas în cultură grâu de toamnă, triticale de toamnă și măr toate însămânțate/cultivate în epoca optimă cu soiuri și hibrizi certificați.
În perioada de vegetație a culturilor s-a semnalat o lipsă acută a precipitațiilor în intervalul 25 martie 2009 - 29 aprilie 2009, 5 mai 2009 - 25 mai
2009, 27 mai 2009 - 18 iunie 2009 toată luna iulie și respectiv septembrie 2009.
În aceste condiții, s-au înregistrat pierderi ale recoltelor cu efecte dezastruoase asupra rezultatelor economice.
Susține reclamanta că este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri pentru daunele produse culturilor în conformitate cu Legea nr. 381/2004, iar refuzul de acordare a acestora este unul nejustificat.
Prin sentința civilă nr. 5034 din 8 decembrie 2010 Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare a cauzei in primă instanță Curții de Apel Cluj.
Pârâtul M. A. și D. R. a formulat întâmpinare - fila
83 dosar tribunal prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile susținând că nu a fost îndeplinită această procedură, excepția prematurității în considerarea faptului că nu au fost parcurse toate etapele legale pentru obținerea despăgubirilor, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu are în competență aprobarea sumelor necesare reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei, ci doar aprobarea sumelor individualizate pe județe după declararea stării de calamitate prin hotărâre de guvern.
În privința fondului pârâta a solicitat respingerea.
Pârâta D. pentru A. și D. R. M. a formulat întâmpinare - fila 95 prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de Legea nr. 381/2004, respectiv a întocmit toate actele necesare dosarului de despăgubiri al reclamantei pe care l-a înaintat mai apoi M. ui.
Pârâta a formulat - fila 97 dosar tribunal o cerere de chemare în garanție a G. ui R. solicitând ca în situația în care va cădea în pretenții chematul să fie obligat la plata acestor sume.
În motivarea cererii de chemare în garanție pârâta arată că realizarea drepturilor pretinse nu se poate face fără emiterea unei hotărâri de guvern la propunerea M. ui A. și D. R. așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 381/2004.
Chematul in garanție Guvernul României a formulat întâmpinare - fila
116 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței (excepție soluționată prin admitere de către Tribunalul Maramureș), precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Referitor la această excepție chemata în garanție a arătat că cererea de chemare in garanție se întemeiază in principal pe existența unei obligații legale sau convenționale de garanție ori a unei obligații de despăgubiri.
Fiind in prezența unui litigiu de contencios administrativ apreciază chemata în garanție că nu poate fi folosit mijlocul procedural al chemării în garanție în fața instanței de contencios în alte situații decât cele expres prevăzute de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În privința fondului cererii de chemare în garanție chemata în garanție a solicitat respingerea acestuia.
În calitate de pârât, în urma precizării acțiunii, Guvernul României a formulat întâmpinare - fila 174 dosar tribunal, în care a invocat excepția tardivității depunerii precizării de acțiune în considerarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ., excepția calității sale procesuale pasive pentru capetele de cer 1- 2 și 4-6 arătând că nu există în aria sa de competentă obligațiile ce se cer a fi executate prin petitele menționate anterior, precum și excepția lipsei plângerii prealabile arătând că reclamantul nu a formulat plângere prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În privința fondului pârâtul a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost precizată.
Pârâtul M. A. și D. R. a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune - fila 15 dosar curte de apel arătând că Legea nr. 381/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 281/2010 astfel încât în prezenta acțiune introductivă nu mai are temei legal.
În privința fondului a solicitat respingerea.
Prin notele de ședință depuse de către pârâta D. pentru D. R.
M. fila 34 a reiterat poziția procesuală expusă anterior.
Prin sentința civilă nr. 362 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._
s-a respins excepția tardivității depunerii precizării de acțiune, invocată de pârâtul Guvernul României.
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de pârâți.
S-a respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepție invocată de pârâții M. A. și D. R. și Guvernul României.
S-a respins excepția prematurității, invocată de pârâtul M. A. și D. R. .
S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepție invocată de pârâtul Guvernul României.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâții D. PENTRU A. ȘI D. R. M. și M.
A. ȘI D. R. și pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI. S-a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea introductivă pe dispozițiile Legii nr. 381/2004 ce permitea persoanelor afectate de calamități obținerea unor despăgubiri după urmarea unei proceduri prevăzute în actul normativ menționat.
În privința reclamantului, Curtea a reținut că din adresa nr. 763 din 10 martie 2010 pârâta D. pentru A. și D. R. M. arată că documentația privind calamitățile naturale înregistrate în anul 2009 la culturile agricole deținute de către reclamantă a fost verificată și corespunde prevederilor Legii nr. 381/2002 - fila 12.
La dosar au fost depuse de altfel și actele ce constituie documentația ce trebuie înaintată MADR, pentru ca acesta să solicite mai apoi emiterea hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate.
Procedura ce trebuie urmată este descrisă în art. 9-15 din Legea 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamitati naturale în agricultura, în speță așa cum rezultă din pozițiile procesuale exprimate și actele depuse, deși a fost înaintată propunerea pentru emiterea HG, acea hotărâre ce aparține spre competență G. ui R. nu a fost emisă - fila 110-112.
Curtea a reținut că în actul transmis de către M. A. și D.
R. către Guvernul României rezultă atât suprafața afectată cât și valoarea alocației bugetare.
Procedând cu prioritate în condițiile art. 137 C.pr.civ. la analiza excepțiilor invocate Curtea a reținut următoarele:
Referitor la excepția de tardivitate a depunerii precizării acțiunii introductive Curtea a constatat că această precizare a fost depusă la data de 10 noiembrie 2010 pentru termenul din acea zi - fila 159 dosar tribunal. Până la acea dată în cauză s-au mai dat 3 termene respectiv 12 mai, 9 iunie și 19 septembrie 2010.
Potrivit art. 132 alin. 1 C.pr.civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi.
Potrivit art. 134 C.pr.civ. este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii.
Din conținutul încheierilor de ședință întocmite pentru termenele anterioare termenului din 10 octombrie 2010 rezultă că la acele termene de judecată s-a procedat la comunicarea actelor depuse, întâmpinări și probe - înscrisuri, precum și la comunicarea cererii de chemare in garanție.
La termenul din 15 septembrie 2010 reclamanta a solicitat amânarea pentru a formula precizarea de acțiune, iar față de împrejurarea că până la acel termen s-a procedat doar la comunicarea întâmpinărilor și a înscrisurilor depuse, se poate constata că doar la termenul din 15 septembrie 2010, "prima zi de
înfățișare";, reclamantul a formulat cererea sa de amânare în vederea precizării acțiunii introductive.
Curtea a constatat că dispozițiile legale sunt respectate, iar excepția apare ca fiind nefondată.
Toți pârâții chemați în judecată au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
Curtea a apreciat excepțiile invocate ca nefondate din următoarele considerente:
Din petitele acțiunii introductive rezultă că reclamantul urmărește să obțină despăgubirile ce consideră că i se cuvin ca urmare a calamităților naturale ce au afectat recolta agricolă.
În procedura de determinarea a stării de calamitate și de acordare a despăgubirilor, fiecare dintre cei 3 pârâți au propriul rol evidențiat de textele legale menționate anterior.
În consecință, pentru propriile obligații stabilite în lege și în privința cărora prin acțiunea introductivă precizată se solicită executarea fiecare dinte cei 3 pârâți au calitate procesuală pasivă fiind parte în raportul de drept material generat de conținutul Legii nr. 381/2002.
Excepția lipsei procedurii prealabile, excepție invocată atât de către
M.A.D.R. cât și de Guvernul României a fost respinsă din următoarele considerente:
Acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri referitor la un drept în esență acel drept de acordarea a despăgubirilor este aparent stipulat în favoarea reclamantului în Legea nr. 381/2004.
Potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 pentru situația refuzului nejustificat plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Întemeiat pe aceste texte legale excepția a fost respinsă.
Pârâtul M.A.D.R. a invocat excepția prematurității prin raportare la lipsa hotărârii de guvern prin care să fie stabilită starea de calamitate.
Motivat de faptul că reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă solicitând obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea hotărârii de guvern de stabilire a stării de calamitate, excepția de prematuritate invocată a fost respinsă.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a fost de asemenea respinsă pentru următoarele considerente:
Față de pârâta D. pentru A. și D. R. M. reclamanta a solicitat obligarea la acordarea efectivă a despăgubirilor, în privința cărora a și formulat o cerere în probațiune de efectuare a unei expertize.
Pentru ipoteza admisibilității acestui petit, cu caracter preventiv, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție, arătând că obligația de plată ce ar putea fi stabilită în sarcina sa, este condiționată de existența unei hotărâri de guvern care să determine zonele calamitate și despăgubirile ce trebuie să fie plătite.
Întrucât are atribuții de plată efectivă, conform art. 15 din Legea nr. 381/2002 prin intermediul chemării în garanție prevăzută de art. 60 C.pr.civ., pârâta a urmărit să se asigure că va avea fondurile necesare pentru a face plata sumelor, în ipoteza în care instanța ar fi stabilit o anumită obligație de plată. Este greșit a considera că în prezenta speță, în condițiile în care față de pârâtă a fost formulat un petit patrimonial, existând riscul căderii în pretenții, că nu ar fi admisibilă o cerere de chemare în garanție, în condițiile în care textul legal prevede că determinarea sumei globale se va realiza prin hotărâre de guvern, deci prin voința chematului în garanție Guvernul României.
Față de aceste considerente s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Referitor la fondul cererii de chemare în judecată Curtea a reținut următoarele:
În raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 381/2002 și art. 15 din Ordinul nr. 419/2002 manifestarea de voință a pârâtului sub forma unei hotărâri de declarare a stării de calamitate impune analiza de oportunitate a situației concrete. Textul legal enumeră elementele ce trebuie avute în vedere de către pârâtul Guvernul României pentru a emite hotărâre de declarare a stării de calamitate.
Aceste elemente, cuprinse în art. 2 din Legea nr. 381/2002, trebuie să aibă în vedere aspecte legate de starea vremii pe un anumit interval de timp dar și starea efectivă a terenurilor afectate de secetă. În același timp un element important este și mărimea zonelor afectate.
Această analiză, a apreciat Curtea, aparține în exclusivitate pârâtului în calitatea sa de autor al actului ce trebuie emis astfel încât, așa cum s-a arătat anterior, emiterea deciziei are un caracter de oportunitate și nu de legalitate.
Întocmirea documentației reprezintă doar o primă etapă în cadrul procedurii de emitere a HG și chiar și existenta propunerii de emitere a hotărârii nu înlătură dreptul exclusiv a pârâtului Guvernul României de a decide asupra emiterii sau dimpotrivă neemiterii hotărârii de declarare a stării de calamitate.
Și în raport de această împrejurare efectuarea unei expertize tehnice nu se impunea, din considerente de neutilitate a administrării acestei probe.
Sub acest aspect, întemeiat pe textele legale menționate anterior, s-a respins acțiunea introductivă.
Nefiind îndeplinită cerința legală prevăzută de art. 60 C.pr.civ., cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. SRL.
Prin decizia nr. 2165 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._
s-a admis recursul declarat de
reclamanta SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 362 din_ a Curții de Apel Cluj și s-a casat sentința atacată dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerentele deciziei de casare că instanța de fond nu a analizat conduita pârâtelor prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ *.
Pârâta D. pentru A. M. a formulat concluzii scrise
(filele 7-8)
Reclamanta S.c. C. S.R.L. a formulat concluzii scrise
solicitând admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de_ .
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a probelor administrate, Curtea reține următoarele:
Un prim aspect care trebuie lămurit în cauză constă în a stabili care au fost limitele casării.
În acest sens, Curtea constată că, prin sentința civilă nr. 362/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă excepția tardivității depunerii precizării de acțiune invocate de pârâtul Guvernul României, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți, a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul M. A. și D.
R. și de Guvernul României, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de pârâtul Guvernul României, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâții
D. pentru A. și D. R. M., M. A. și D. R. și Guvernul României și a fost respinsă cererea de chemare în garanție.
Hotărârea a fost recurată doar de către reclamantă și doar sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul doar în limitele investirii, excepțiile soluționate de instanța de fond intrând, astfel, în autoritatea de lucru judecat.
Prin urmare, Curtea este chemată a se pronunța doar pe fondul cauzei, nemaiputând fi aduse în discuție excepțiile invocate și în primul ciclu procesual.
Fiind stabilite, astfel, limitele casării, Curtea nu se va mai pronunța pe excepțiile invocate și care, așa cum s-a arătat anterior, au intrat în puterea de lucru judecat, ci doar asupra fondului cauzei.
În acest context, Curtea a dispus, în acord cu decizia de casare și, deci, cu dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, efectuarea unei expertize, pentru a verifica în ce măsură se verifică afirmațiile reclamantei privind existența unei stări de calamitate și, prin urmare, dacă există sau nu un exces de putere din partea pârâților.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert Bretan Alexandru (filele 47-64) s-a concluzionat că starea de calamitate a culturilor reclamantei a fost cauzată de secetă, fiind detaliate împrejurările care au condus la această stare și care rezultă din datele meteorologice comunicate.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 381/2002, în vigoare la data formulării cererii, fenomenele naturale și bolile care generează calamitati naturale sunt: seceta excesiva, persistenta în timp și care afectează terenurile neirigate, inundatiile din revarsari de râuri sau de alte ape curgătoare și ruperi de baraje, ploile abundente și de durata, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologica de rezistenta a plantelor, stratul gros de zapada care produce pagube în sectorul vegetal și animal, topirea brusca a zapezilor care provoacă inundatii, revarsari de râuri și baltiri, uraganul, precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse; (2) Nominalizarea și încadrarea în categoria bolilor care
generează calamitati naturale la plante și animale se realizează de M. A.
, Alimentației și Pădurilor.
Prin urmare, fiind dovedită starea de calamitate, potrivit dispozițiilor art. 14 din același act normativ, pârâtul M. A. este obligat să sesizeze Guvernul României cu privire la această stare, iar Guvernul României să emită hotărârea de guvern în acest sens, orice conduită contrară intrând în sfera excesului de putere.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va obliga pe pârâtul M. A. să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate, iar pe acesta din urmă, să emită hotărârea de Guvern corespunzătoare.
În ceea ce privește petitul de acordare a despăgubirilor și de alocare a sumelor necesare efectuării plății, Curtea constată că în speță nu a fost contestată suma solicitată de reclamantă ca și cuantum, apărările aduse vizând exclusiv inadmisibilitatea cererii ca urmare a neparcurgerii etapelor prevăzute de lege. Or, astfel cum s-a evidențiat anterior, excepția inadmisibilității a fost în mod irevocabil soluționată de Curte, în primul ciclu procesual, motiv pentru care Curtea nu le mai poate analiza în acest stadiu procesual. Din aceeași perspectivă Curtea nu a avut în vedere apărările formulate cu privire la conținutul raportului de expertiză, apărări care se subsumau excepției de inadmisibilitate invocate.
În consecință, nefiind contestat, în fond, dreptul reclamantei la a obține despăgubirile solicitate prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și, ca o consecință a constatării existenței stării de calamitate invocate, Curtea urmează să dispună obligarea pârâtei D. pentru A. și D. R.
M. să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 351.470 lei, reprezentând despăgubiri cuvenite cu titlu de prejudiciu produs prin starea de calamitate, precum și obligarea pârâtului M. A. și D. R. să aprobe sumele necesare plății și să le aloce, în acest scop, către D. pentru A. și D.
R. M. .
Având în vedere că M. A. și D. R. are calitatea de pârât în cauză, fiind chemat în judecată tocmai pentru a se dispune obligarea sa la alocarea sumei de bani necesare plății, cerere care, de altfel, a și fost admisă de instanță, Curtea constată că cererea de chemare în judecată nu are temei legal, motiv pentru care o va respinge.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a onorariului de expert și avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta SC C. SRL cu sediul în Viile Apei, str.Principală, oraș Seini, nr.5D, jud.M. în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI D. R. cu sediul în B., B-dul C. I, nr.24, sector 3, GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 și D. PENTRU A. ȘI D. R. M. cu sediul în B. -M., str.G. Ș., nr.46, jud.M., astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul M. A. ȘI D. R. să sesizeze GUVERNUL ROMÂNIEI cu privire la starea de calamitate naturală a culturilor: grâu de toamnă, triticale de toamnă, orzoaică de primăvară, ovăz, porumb boabe și măr
în județul M. în anul agricol 2009 și să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea acordării despăgubirilor.
Obligă pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI să adopte o Hotărâre de Guvern prin care să declare starea de calamitate naturală a culturilor: grâu de toamnă, triticale de toamnă, orzoaică de primăvară, ovăz, porumb boabe și măr în județul
M. în anul agricol 2009.
Obligă pârâta D. PENTRU A. ȘI D. R. M. să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 351.470 lei, reprezentând despăgubiri cuvenite reclamantei cu titlu de prejudiciu produs prin starea de calamitate.
Obligă pârâtul M. A. ȘI D. R. să aprobe sumele necesare plății și să le aloce, în acest scop, către D. PENTRU A. ȘI D.
R. M. .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. PENTRU A. ȘI D. R. M. în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI.
Obligă pârâții să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 1.840 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
6 ex./_
