Sentința civilă nr. 1608/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1608/2013
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
C. L. E.
în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N.
și A. F.
P. B.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă emisii poluante. Cauza s-a judecat la data de 17 septembrie 2013, când instanța a reținut-o în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. L. E. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B., solicitând anularea fișei de calcul a taxei pe poluare, anularea adresei nr. 18638/_ și restituirea taxei speciale pe poluare pentru autoturisme în suma de 4722 lei, cu plata dobânzilor calculate de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivare se arată în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N.
a formulat întâmpinare
, în nume propriu și pentru AFP B.
, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasi
ve a DGFP B. -
N., iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a relevat că, raportat la disp. art.33 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală se constată că între reclamant și pârâta DGFP B. -N. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză.
Pe fond
se susține că taxa pentru emisiile poluante s-a achitat de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 coroborat cu prevederile H.G. nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa pentru emisiile poluante se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa pentru emisiile poluante se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei pentru emisiile poluante a stat principiu "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, se precizează că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
La art. 1 din Legea nr. 9/2012 se arată că "prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Așa cum se arată în preambulul Legii nr. 9/2012, respectiv prin art. 1, alin. 1 și 2 din actul normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.
F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei are drept scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Conform susținerilor reclamantului, în opinia sa, taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, susțineri care sunt netemeinice.
Față de analiza privind încălcarea art. 25 din Tratat se apreciază că o importată vitală o are stabilirea naturii juridice a taxei de poluare, or, acest aspect a fost lămurit cu ocazia acțiunilor preliminare formulate de HJDU-Bihar Birosag și Bacs Kskun Megyei Birosag în cauzele reunite C- 19012005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, în sensul că atâta timp cât nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat ci pentru înregistrarea acestuia, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.
Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Față de această statuare, se apreciază că atâta timp cât Legea nr. 9/2012 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art. 28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producție internă cât și cea externă.
Se menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJEC a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpret ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei pentru emisiile poluante se realizează, pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere a poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, elemente prevăzute la anexele nr. 1-5 a aceluiași act normativ, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Pe de altă parte prin actul normativ în baza căruia a fost percepută taxa pentru emisiile poluante de la reclamant, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa pentru emisiile poluante este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pentru emisiile poluante pentru autovehiculul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se mai impune a se reține de către instanță și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei perceput pentru autoturisme și autovehicule și anume acela de taxa pentru emisiile poluante percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxa de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația când o persoană română a achiziționat un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește această taxă întrucât în acest caz nu mai are de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru
realizarea primei înmatriculări, plata taxei pentru emisiile poluante în temeiul Legii nr. 9/2012 act normativ care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.
Curtea Europeană de justiție a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. Însă, la stabilirea taxei pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului.
Prin urmare se apreciază că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.
Existența unei taxe pentru emisiile poluante nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant.
Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Art. 9 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
In privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impunea nici acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpă a pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 - 118 Cod procedură civilă și toate acte normative și normele juridice enunțate.
De asemenea, pârâta DGFP B. -N. a formulat cerere de chemare în garanție, în nume propriu și pentru AFP B. , a Administrației F. pentru M. prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, a dobânzilor solicitate, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al UE și pentru a-l înmatricula în România a fost nevoit să achite o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform susținerilor reclamantului, în opinia sa, taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv cu prevederile art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene (art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene).
În concluzie reclamantul consideră că taxa percepută este nelegală și discriminatorie și solicită restituirea ei.
Taxa achitată de reclamant a fost încasată de către organul fiscal, respectiv A. F.
P. a municipiului B. în baza dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
La art. 1, alin. 1 din Legea nr. 9/2012 se arată că "prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Art. 5, alin. 1 din Legea nr. 9/2012 prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă", iar la art. 10 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală".
Din dispozițiile legale menționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A.
F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 3 din Legea nr. 9/2012, unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ".
Având în vedere că dispozițiile art. 124 alin. (2) Cod procedură fiscală, stipulează: "Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori", se solicită ca în situația în care se va admite acțiunea introductivă formulată și va fi obligată și la acordarea dobânzilor solicitate, să fie admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, în sensul de a obliga pe chemata în garanție Administrației F. pentru M. la restituirea sumei împreună cu dobânda legală solicitată, respectiv acordată de către instanță.
Chemata în garanție A. F. pentru M. nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Analizând actele dosarului
, tribunalul reține că atât la primul termen de judecată din data de_, cât și pentru termenul din data de_, s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 47 lei și timbru judiciar de 0,9 lei
, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată.
Cum în ședința publică din_, tribunalul a constatat că aceste sume nu au fost achitate, din oficiu, a invocat excepția netimbrării acțiunii, astfel că față de dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995 cu referire la art.3 lit. m) liniuța 2 din Legea nr.146/1997, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, urmează a fi admisă excepția cu consecința anulării ca netimbrată a acțiunii.
Pe cale de consecință, nefiind întrunite cerințele art.60 C.pr.civ., respectiv obligarea la plata sumelor de bani pretinse de reclamant se vor respinge, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanție formulate de DGFP B. -N., în nume propriu și pentru AFP B. împotriva Administrației F. Pentru M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării acțiunii invocată din oficiu și, în consecință, anulează acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. L. E., domiciliat în B., str. A. M., nr. 8, sc. B, ap. 22, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F.
P. B. -N.
și A. F. P. B.,
ambele cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Respinge cererile de chemare în garanție formulate de DGFP B. -N. în nume propriu și pentru AFP B. împotriva Administrației F. Pentru M., cu sediul în B., str. S.
I., nr.294 corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
