Sentința civilă nr. 1618/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1618/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei contencios administrativ privind pe reclamant SC R. I. S. și pe pârât P. M. C. -N., pârât SC B.
P. SA, pârât C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, pronunțarea fiind amânată pentru termenul din_ ,_, până la prezentul termen din_ ,încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cauza este în stare de pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată
formulată de reclamanta S.C.
I. S. în contradictoriu inițial cu pârâții P. M. C. -N.
, S.C. B. P. S.A. și ulterior extinsă și față de pârâtul C. LOCAL C. -N.
, s-a solicitat instanței 1 - să dispună anularea Autorizației de construire nr. 497/_ emisă de pârâtul P. M. C. -N. în beneficiul pârâtei S.C. B. P. S.A.,
- să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat în anul 1995 între pârâtul C. Local C. -N. si S.C. B. P.
S.A. cu privire la terenul cu nr. top. 10983 situat în C. -N., str. M. E. nr. 4,
- să oblige pârâții în solidar la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 374.000 Euro + T.V.A ,
- să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
, reclamanta a arătat că autorizația atacată nu respectă certificatul de urbanism eliberat anterior în vederea informării asupra condițiilor de construire. Potrivit certificatului de urbanism se prevedea ridicarea construcției pe terenul cu nr. top 10984 în mod exclusiv, cu toate acestea autorizația a extins construcția și pe terenul cu nr. top 10983/2.
Nr. top. 10983 inițial înscris în CF nr. 1. C. casă, curte și grădină în C. -N., str. M. E. nr.4 a fost dezmembrat în anul 2000 în două
nr. top. noi, 10983/1 cu suprafața de 581 mp și 10983/2 cu suprafața de 294 mp.
Având în vedere că dezmembrarea s-a făcut doar în anul 2000, nu era posibil ca în autorizația de construire emisă în anul 1995 să se menționeze numărul topografic dezmembrat.
Autorizația de construire nu este exactă nici în ceea ce privește situarea imobilelor din punctul de vedere al numerelor administrative, 2A sau 4 din str. M. E. .
La data de_, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate aspra unei cote din terenul cu nr. topo 10983/2.
La data de_ în C.F. nr. 1. C. s-a înscris dreptul de concesiune al S.C. B. P. S.A. și s-a evidențiat faptul că pe porțiunea de 57,50/294 parte s-a edificat construcția înscrisă în C.F. nr. 16084 C. .
Având în vedere că reclamanta este proprietară tabulară,orice înscriere a dreptului de concesiune putea fi realizată doar împotriva reclamantei, proprietar tabular.
În privința contractului de concesiune,reclamanta arată că acesta a fost încheiat în vederea executării obiectivului de investiții având destinația precizată în certificatul de urbanism, or prin acest din urmă act s-a limitat executarea construcției la nr. top 10984, astfel concesiunea depășește prevederile certificatului menționat.
Statul român nu era proprietar exclusiv al terenului și a concesionat o cotă din teren, dar prin concesiune în vederea construirii s-a creat de fapt un partaj nelegal.
În data de_, C. Local C. -N. și-a dat acordul la întabularea dreptului de concesiune asupra cotei de teren în litigiu în favoarea pârâtei SC B. P. SA. În condițiile în care terenul era însă în coproprietate, reclamanta figurând ca proprietar tabular, dreptul nu se putea întabula în lipsa acordului reclamantei.
Ulterior, dreptul de proprietate asupra cotei concesionate s-a transferat în patrimoniul Asociației Patronilor și Meseriașilor C. ,cota fiind restituită printr-o decizie emisă în baza Legii 10/2001.
În prezent, terenul este în coproprietatea reclamantei și al Asociației Patronilor și Meseriașilor C. ,însă doar aceasta din urmă beneficiază de beneficiile contractului de concesiune deși terenul este în coproprietate.
Cu privire la daunele morale si materiale solicitate, reclamanta arată că a fost lipsită de posesia si folosința terenului, prejudiciul fiind estimat la suma de 374.000 Euro + T.V.A reprezentând lipsa de folosință raportată la valoarea de piață pentru un imobil similar.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 50/1991 și Legea nr. 554/2004.
În probațiune
, s-a anexat Autorizația de construire nr. 497/_, Certificat de urbanism nr. 12235/591/_, CF nr. 1. C., adrese administrative.
Prin întâmpinarea formulată
, pârâtul P. M. C. -N.
a solicitat în principal respingerea cererii în baza excepției de inadmisibilitate datorată tardivității înregistrării plângerii prealabile.
În subsidiar, pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii având în vedere că autorizația de construire respectă întocmai prevederile Codului civil și reglementările locale în materie de urbanism.
Cât privește invocarea nerespectării certificatului de urbanism, având în vedere că acesta din urmă are doar un caracter de informare, respectarea întocmai a prevederilor certificatului nu este imperativă.
În ceea ce privește daunele solicitate, în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul C. Local al municipiului C. -N.
se arată că prin motivele cuprinse în extinderea de acțiune nu este invocat nici un aspect de nulitate.
Pârâta SC B. P. SA nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța apreciază că aceasta este nefondată.
Astfel, instanța reține că reclamanta pretinde că este lezată în dreptul său de proprietate, datorită faptului că în prezent aceasta este proprietara în
indiviziune asupra unei părți din terenul pe care este ridicată construcția executată în baza autorizației atacate.
Autorizația de construire atacată a fost eliberată la data de_ sub numărul 497/1995.
Plângerea prealabilă a fost formulată în cauză doar la data de_ .
Potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr. 554/2004 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă si persoana vătămată într-un drept al său sau interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat la cunoștință pe orice cale de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alineat 7.
Potrivit alin.7, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce si peste termenul de 30 de zile prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
În raport cu textele legale menționate, instanța apreciază că plângerea prealabilă a fost introdusă cu depășirea termenului de prescripție, astfel încât acțiunea formulată este inadmisibilă.
Termenul limită de introducere a plângerii prealabile este de 6 luni de la data emiterii actului, în această situație fiind indiferent dacă reclamanta a cunoscut sau nu despre emiterea autorizației de construire. Din punctul de vedere al termenului limită nu mai este relevantă comunicarea sau cunoașterea conținutului actului atacat, reclamanta oricum introducând plângerea prealabilă după 17 ani de la data emiterii.
Reclamanta precizează că nu a avut cunoștință de emiterea autorizației de construire, însă instanța apreciază că aceasta a avut totuși cunoștință de existența actului cu mult anterior introducerii plângerii, respectiv în jurul anilor 2000 - 2001, mențiunile din cartea funciară atât în privința dreptului de concesiune cât și în privința întabulării construcției asigurând un efect de publicitate de la data întabulării, astfel încât reclamanta nu mai poate pretinde necunoașterea actului.
Prin urmare, plângerea prealabilă rămâne a fi considerată ca neîndeplinită în termen, chiar si din perspectiva datei de la care reclamanta a cunoscut prevederile actului atacat.
Față de această soluție nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în raport cu autorizația de construire.
Cât privește contractul de concesiune, instanța reține că nu s-au precizat în mod expres motive de nulitate absolută care ar afecta actul. În lipsa precizării unui motiv expres de nulitate, instanța a cercetat totuși contractul de concesiune însă nu a identificat existența unor motive de nulitate.
La data concesiunii, Statul Român era proprietar exclusiv asupra întregului terenul cu nr. top 10983 și a concesionat o suprafață de 57, 50 mp.
Contractul de concesiune /f.166-169/ este încheiat în mai 1995 iar antecesoarea în drepturi a reclamantei SC Napochim SA și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr.1731 emis de Ministerul Industriilor în decembrie 1995, conform mențiunilor din cartea funciară./f.25/
Este real că doar în anul 2000 s-a realizat operațiunea de dezmembrare a nr. top. 10983, însă este posibil ca identificarea și documentația de dezmembrare să se fi efectuat anterior, nefiind necesară în vederea încheierii contractului de concesiune operarea dezmembrării.
După întabularea dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei SC Napochim SA, pentru rezolvarea situației juridice a terenului s-a procedat la dezmembrare, ambele nr. top noi 10983/1 și 10983/2 fiind transcrise atât în favoarea SC Napochim SA cât și în favoarea Statului român.
În ceea ce privește parcela cu nr. top nou 10983/2 în litigiu, aceasta a rămas înscrisă în vechea carte funciară în cote de 50,44/100 parte Statul Român în administrarea C. ui Local C. -N. și 49,56/100 parte SC Napochim SA.
SC Napochim SA a vândut cota sa reclamantei, aceasta întabulându-și dreptul de proprietate la 15 nov. 2000 iar Statul român a restituit în baza Legii 10/2001 cota deținută către fostul proprietar Asociația Patronilor și Meseriașilor C. care s-a subrogat în drepturile concedentului.
Astfel, atâta timp cât nu s-a identificat un motiv de nulitate a contractului de concesiune, situația juridică a ieșit din sfera dreptului public iar litigiile în legătură cu proprietatea, folosința și împărțirea beneficiilor concesiunii este o problemă ce ține de sfera dreptului civil. La fel și împrejurările legate de efectuarea operațiunilor de carte funciară.
Cât privește despăgubirile, dacă acestea au fost întemeiate pe o culpă a autorităților administrative, instanța reține că această pretenție a este accesorie celorlalte capete de cerere și având în vedere cele deja reținute, instanța apreciază că în cauză nu pot fi acordate despăgubiri.
Dacă se invocă un prejudiciu la baza căruia stă lipsa de folosință a terenului în raport cu terții care nu sunt autorități publice,pretențiile sunt de natură civilă, cu o altă cale procedurală de urmat.
Pentru motivele arătate, în baza art. 1,7 din Legea 554/2004 instanța va respinge cererea formulată, extinsă și completată de către reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere referitor la anularea autorizației de construire din acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta SC R. I. S. ,în insolvență, prin Cabinet Insolvență Berceanu R. cu sediul în Zalău, str. Sărmaș nr.11 F, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N., cu sediul în C. -N., C. M. nr. 1-3,jud. C. și S.C. B. P. S.A,cu sediul în C. -
N., str. M. E. nr. 4, județul C. .
Respinge pe fond capătul de cerere referitor la anularea contractului de concesiune din aceeași acțiune formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. -N. cu sediul în C. -N., C.
nr. 1-3,jud. C. și S.C. B. P. S.A, cu sediul în C. -N., str. M. E. nr. 4, județul C. .
Respinge pretențiile accesorii referitoare la despăgubiri. Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
M.T. / A.V. 13 Februarie 2013
