Sentința civilă nr. 16217/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentință Civilă Nr. 16217/2013 Ședința publică de la 6 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - F. B.
Grefier Sidor O.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant R. I. și pe pârât C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av. Moldvai Bela în substituirea av. Giurgiu I., care depune delegație de substituire la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâtul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus prin Serviciul Registratură în data de 3 decembrie 2013 adeverințe medicale pentru martorii M. V. și
C. C. reprezentând dovada lipsei justificate la termenul de judecată. Reprezentantul reclamantului arată faptul că nu stăruie în audierea lor.
Instanța, dată fiind situația martorilor C. C. și M. V., constată că nu se mai impune citarea lor.
Instanța declară închisă etapa probatorie și dă cuvântul pe fond. Reprezentantul reclamantul arată că nu mai are alte cereri și solicită instanței admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată. În acest sens depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând onorariu avocațial.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a contestat Hotărârea nr.33936/_ emisă de pârâtă solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică si nelegală, constatarea calității reclamantului de beneficiar a dispozițiilor OG nr. 105/1999, aprobata prin Legea nr. 189/2000 și obligarea pârâtei sa emită o noua hotărâre prin care să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobata prin Legea nr.189/2000 pentru perioada de refugiu august 1944 - martie 1945.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit să beneficieze de dispozițiilor OG nr. 105/1999, aprobata prin Legea nr. 189/2000 având în vedere faptul că în intervalul august 1944 - martie 1945, din cauza persecuțiilor de natura etnică, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu împreună cu familia sa.
Pârâta C. J. de P. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii si menținerea actului administrativ atacat, invederând ca din documentația care se regăseste la dosarul intocmit in baza cererii reclamantei de acordare a drepturilor decurgând din prevederile Legii nr 189/2000 nu rezultă indeplinirea condițiilor pentru recunoasterea calității de beneficiar in favoarea reclamantei.Astfel,pârâta a invederat că din inscrisurile depuse de reclamantă in rezultă date contraditorii, care nu pot conduce la concluzia că reclamanta a avut calitatea de refugiat care să o indreptățească la acordarea beneficiilor aferente.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
. Prin Hotărârea nr.33936 din_ emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de P. C. s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr 189/2000 formulată de reclamantul R. I. ,cu mențiunea că datele prezentate de acesta in dovedirea cererii sale sunt contradictorii.
In fața organului administrativ, pentru dovedirea refugiului și a duratei acestuia reclamantul a depus copii ale declarații autentificate ale martorilor M. V. și C. C.
in cuprinsul acestor declarații rezultă că in decembrie 1944 ,din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supus urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliul (Viișoara, jud C. ) in localitatea Mihai Viteazu.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 " Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean roman, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, după cum urmează:
a fost deportata în ghetouri și lagare de concentrare din străinătate;
a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagare de concentrare;
a fost refugiata, expulzata sau strămutată în alta localitate*);(…)";.
Instanța a dispus audierea in cauză, pentru lămurirea aspectelor privind realitatea și privind durata refugiului reclamantei a martorilor M. V. și C. C., ale căror declarații se regăsesc la dosarul constituit de pârâtă.
In condițiile in care in cauză s-a probat imposibilitatea deplasării martorilor la instanță, aceastia având vârsta de 94 ani si respectiv 87 de ani și având probleme de sănătate, a fosta dmisă cererea de inlocuire cu martorii propuși de reclamant :Ciocan Aurelia și B. ileana.
Niciuna dintre martorele audiate in cauză nu au fost in măsură, insă, să ofere date relevante cu privire la situația reclamantului ca refugiat. Depozițiile martorelor au adus informații contradictorii, in măsură să formeze convingerea instanței că, in realitate, martorele nu au cunoscut situația persoanei care are calitatea de reclamant in cauza de față.reclamantului . Astfel, martora Ciocan face vorbire in declarația sa despre, " un domn R.
, refugiat in localitatea Mihai Viteazu din satul U.
"; iar martora B. a arătat de-a dreptul că nu il cunoaște pe reclamant. Or, conform cererii depuse de reclamant la Casa de pensii C. pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr 189, acesta ar fi plecat in refugiu din localitatea Viișoara și nu din localitatea U., după cum iși amintește martora Ciocan.
Apoi, faptul că persoana despre care iși amintește martora Ciocan că ar fi intâlnit-o in timp ce afla in localitatea Mihai Viteazu ca refugiată, nu este una și aceeași cu persoana reclamantului este subliniat și de vârsta pe care reclamantul o avea la momentul pretinsei intâlniri pe teritoriul de refugiu: una până la patru luni, acesta fiind născut la data de 5 noiembrie 1944.Or, este improbabil ,ca in contextul evenimentelor din perioada decembrie 1944-martie 1945, martora să iși aducă aminte de o persoană in vârstă de câteva luni. Instanța observă că martora a vorbit despre o posibilă intâlnire cu reclamantul, iar nu cu familia acestuia, cum ar fi fost mai probabil să se fi intâmplat tinând seama de vârsta reclamantului la data pretinsului refugiu.
Pe cale de consecință, instanța va stabili că reclamantul nu este îndreptățit să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, astfel că va respinge acțiunea ca neântemeiată.
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. I., cu dom. în localitatea U. nr. 248, jud.C., CNP 1. in contradictoriu cu pârâta C. J. de pensii C. cu sediul in C.
-N., str. G. C. nr. 2, jud.C. . Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
O. Sidor
Red.M.F.B.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
