Sentința civilă nr. 1648/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 1648/2013Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. | G. | C. |
Grefier O. -R. | L. |
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta SC T. I. E. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUN.C. N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Szatmari F. Cornel Vladimir, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspunsul pârâtei la procedura prealabilă efectuată.
La data de_, reclamanta a depus la dosar răspunsul serviciului public comunitar, care atestă faptul că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată la data de_ în Germania, iar în România a fost înmatriculat pentru prima dată la data de_ .
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar, ia act de faptul că pârâta nu a formulat întâmpinare și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. I. -E. S. a chemat în judecată pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4569 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală acestei sume până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că a cumpărat autoturismul marca Volkswagen, nr. de identificare WVZZZ7HZ5H080041, achitând suma de 6287 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, din care i s-a restituit suma de 1718 lei, rămânând un rest de 4569 lei, pe care o apreciază ca fiind taxă nedatorată, motiv pentru care s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii, dar aceasta a refuzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 al.2 art.15 al.2 din Constituție, art.90 paragraf din Tratatul UE, OUG 50/2008.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Din actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achitat la data de_ suma de 6287 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, din care i s-a restituit suma de 1718 lei, rămânând un rest de 4569 lei. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față
de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu
"validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește d obâ nda legal ă
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta SC T. I. E. S. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul E., nr.21, ap.5, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A.
P. a municipiului C. -N.
, cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud. C. și în consecință:
Anulează decizia de achitare a taxei.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 4569 lei cu titlu de diferență de taxă de primă înmatriculare nerestituită, cu dobânda legală de la data achitării_ până la data restituirii integrale.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.GC/tehn.MG 4 ex. 18.02.13
