Sentința civilă nr. 16567/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16567/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC E. R. S. și pe pârât A. F. P. C. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. Păun reprezentantul reclamantei lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că pârâta și-a exprimat în scris în data de_ poziția procesuală față de cererea de sesizare a Curtii de Justiție Europeană formulată de reclamantă, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă. Instanța comunică reprezentantului reclamantei un exemplar din înscrisul depus de A. Județeană a F. P. C. .
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că nu-și mai susține petitul de suspendare a actului administrativ contestat, depune note de sedință fata de înscrisul depus de pârâtă și copia plângerea penală formulată împotriva societatii reclamante.
Instanța pune în discuție cererea de sesizare a Curtii Europene de Justiție. Reprezentantul reclamantei își susține cererea de sesizare a Curtii Europene de
Justiție.
Instanța după deliberare, respinge cererea de sesizare a Curtii Europene de Justiție pe considerentul că răspunsul la întrebare nu este indispensabil solutionării cauzei, existând deja o practică a CJUE pe problema ridicată de speța în cauză.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC E. R. S. în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ A F. P. C., a solicitat suspendarea și anularea Deciziei de impunere nr.F-CJ-302/2013 emisă de pârâtă ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, a renunțat la petitul de suspendare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o subsidiară a Casei de Expediții E. din Austria și se ocupă cu intermedierea transportului internațional de mărfuri iar în data de_ s-a încheiat între reclamantă și SC Pro Rebetrans S.
un contract de prestări de servicii nr.48/_ pe o perioadă de un an, având ca obiect transportul pe traseu intern și internațional de către cărăuș a mărfurilor expediate de către expeditor, la solicitarea celui din urmă iar la expirarea acestui contract s-a încheiat contractul nr.83/_ cu valabilitate de un an, întocmindu-se ulterior un act adițional pentru prelungirea perioadei contractuale cu încă un an.
Reclamanta a mai arătat că la data de_ pârâta i-a comunicat o decizie de reverificare având ca obiect TVA pentru perioada_ -_ și că in urma acestei decizii și a controlului efectuat i s-a comunicat un proces verbal în care s-a arătat că în perioada_ -_ a achiziționat servicii de transport rutier de mărfuri în valoare tală de 898.458,65 lei din care TVA în sumă de 1. ,98 lei de la SC Pro Rebetrans S., respectiv că această societate a fost declarat inactiv începând cu data de_, fiind reactivat din data de_ iar în perioada_ -_, SC Pro Rebetrans S. nu a depus nicio declarație la organul fiscal teritorial și că potrivit declarațiilor recapitulative formular 394 în perioada_ -_ total neconcordanțelor dintre sumele declarate de reclamantă ca și achiziții de la SC Rebetrans S. și sumele declarate de aceasta ca livrări către reclamantă este de
1.005.463 lei - baza impozabilă și 217.239 lei - TVA.
De asemenea, reclamanta a învederat că din luna decembrie 2012 a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea pârâtei și că, fiind de bună credință, a colaborat în continuare cu SC Pro Rebetrans S., astfel că pârâta trebuia să o notifice și să specifice scopul inspecției fiscale.
Reclamanta a considerat că a fost indusă in eroare de către SC Pro Rebetrans S.
, prin calitatea falsă a societății de contribuabil prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume faptul că respectă prevederile legale și este înregistrată in scop de TVA, în scopul de a obține pentru sine contractul cu reclamanta, creând o aparență de legalitate pentru reclamantă, motiv pentru care s-a decis colaborarea cu această societate.
S-a mai susținut că în toată această perioadă, pârâta nu a verificat SC Pro Rebetrans S., ci numai societatea reclamantă, deși aceasta a favorizat și realizat conduita incorectă, respectiv că pârâta nu a luat în considerare jurisprudența constată a Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest domeniu, motiv pentru care reclamanta a contestat raportul de inspecție fiscală nr.269/_ și decizia de impuunerenr.302/2013. Mai mult, se poate observa că decizia de rambursare a TVA este ilegală în condițiile în care are la bază o rectificare dispusă în baza raportului de inspecție fiscală_ iar decizia de impunere a fost emisă in data de_, deci anterior emiterii raportului de inspecție fiscală.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare. A depus însă actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere F-CJ 302/_ s-au stabilit în sarcina reclamantei suma de 294.217 lei diferență suplimentară impozit pe profit 49.217 lei, majorări întârziere în sumă de 15.585 lei, penalități aferente în sumă de 9.417 lei, diferență TVA -155.392 lei, majorări de întârziere aferente diferenței de TVA în sumă de 41.890 lei, penalități de întârziere aferente diferenței de TVA în sumă de 23.308 lei .
Reclamanta a contestat această decizie de impunere, însă până la promovarea acțiunii nu i s-a răspuns contestației ( f. 11) .
Ca stare de fapt, instanța reține că reclamanta este o subsidiară a Casei de Expediții E. din Austria și se ocupă cu intermedierea transportului internațional de mărfuri iar în data de_ s-a încheiat între reclamantă și SC Pro Rebetrans S. un contract de prestări de servicii nr.48/_ pe o perioadă de un an, având ca obiect transportul pe traseu intern și internațional de către cărăuș a mărfurilor expediate de către expeditor, la solicitarea celui din urmă iar la expirarea acestui
contract s-a încheiat contractul nr.83/_ cu valabilitate de un an, întocmindu-se ulterior un act adițional pentru prelungirea perioadei contractuale cu încă un an.
În perioada_ -_ societatea reclamantă a achiziționat servicii de transport rutier de mărfuri în valoare totală de 898.458,65 lei din care TVA în sumă de 165.894,98 lei de la SC Pro Rebetrans S. . Societatea Pro Rebetrans S. a fost declarată inactivă începând cu data de_ ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative și a fost reactivată din data de_ .
Din documentele depuse de către pârâtă reiese că la data de_ pârâta i-a comunicat reclamantei o decizie de reverificare având ca obiect TVA pentru perioada_ -_ iar in urma acestei decizii și a controlului efectuat acesteia i s-a comunicat un proces verbal în care i s-au arătat cele de mai sus. I s-a imputat faptul că în perioada_ -_, SC Pro Rebetrans S. nu a depus nicio declarație la organul fiscal teritorial și că potrivit declarațiilor recapitulative formular 394 aferente perioadei_ -_, totalul neconcordanțelor dintre sumele declarate de reclamantă ca și achiziții de la SC Pro Rebetrans S. și sumele declarate de aceasta ca livrări către reclamantă este de 1.005.463 lei - baza impozabilă și 217.239 lei - TVA.
Conform procesului verbal, prevederile legale încălcate de către reclamantă sunt:
ART. 11 al. 1 din Legea 572/2003 privind Codul Fiscal
" (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.-------
(1^1) Autoritățile fiscale nu vor lua în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv, cu excepția livrărilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită .( în vigoare la 15 zile de la publicarea UG30/2011)
(1^2) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv, excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită . »
Prevederile legale invocate de către pârâtă au intrat însă în vigoare la data de _
, cele din OUG 125/2011 și în data de_ - prin Ordonanța 16/2013 .
Prin urmare reiese că reclamantei i se impută niște fapte care nu erau sancționate la nivelul anului 2011, legea putând să dispună doar pentru viitor .
De asemenea, tribunalul constată că abia în luna decembrie 2012 reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea pârâtei, deși a primit aviz de inspecție fiscală cu data de_, iar în toată această perioadă, fiind de bună credință, a colaborat în continuare cu SC Pro Rebetrans S., pârâta neaducându-i la cunoștință prin vreo notificare scopul inspecției fiscale. Cum SC Pro Rebetrans S. a semnat la data de_ anexa "B"; - Declarație TVA a contractului de prestări servicii încheiat cu societatea reclamantă prin care SC Pro Rebetrans S. a declarat că este plătitoare de TVA pentru onorariul achitat de către reclamantă, deși la această dată figura în baza de date a ANAF ca inactivă, apreciem că afirmația reclamantei cum că a fost indusă în eroare de către această societate este reală .
Nu există nicio prevedere legală prin care o societate să aibă obligația verificării partenerilor în registrul contribuabililor inactivi, dacă aceștia au făcut o declarație publică în acest sens. Mai mult, registrul contribuabililor inactivi a fost disponibil pe site-ul ANAF abia la finele anului 2011, Ordinul Președintelui ANAF în acest sens fiind 1730/_ și, prin urmare, reclamantei nu i se poate imputa vreo eroare din acest punct de vedere pentru perioada anterioară, reclamanta neavând practic acces la acest registru .
De altfel, chiar pârâta recunoaște în Decizia 190/2013 că reclamanta a luat la cunoștință de faptul că SC Pro Rebetrans S. a fost declarată inactivă la data de _
. ( f. 61)
Mai mult, reclamanta a și formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva SC Pro Rebetrans S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ( f. 277), apreciind că SC Pro Rebetrans S., prin calitatea falsă de contribuabil care le-au prezentat-o, i-a indus în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume faptul că respectă prevederile legale și este
înregistrată in scop de TVA, în scopul de a obține pentru sine contractul cu reclamanta, creând o aparență de legalitate pentru reclamantă, motiv pentru care s-a decis și încetarea colaborării cu această societate.
În toată această perioadă, pârâta nu a verificat SC Pro Rebetrans S., ci numai societatea reclamantă, deși aceasta din urmă a favorizat și realizat fapta nelegală.
Din toate cele de mai sus reiese buna credință a reclamantei.
Apoi, vom mai reține că pârâta nu a luat în considerare jurisprudența constată a Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest domeniu, și anume cauza recentă având nr.C-324/2011, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 267 TFUE de Legfelsobb Birosag (Ungaria) prin Decizia din_, primită la Curte la_, în procesul Gabor Toth împotriva Nemzeti Ado- es Vamhivatal Eszak-alfoldi Regionalis Ado Foigazgatosaga, care menționează că "Directiva 2006/112/CE a Consiliului din_ privind sistemul comun al TVA și principul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată pentru servicii care i-au fost furnizate numai pentru motivul că autorizația de întreprinzător individual a emitentului facturii i-a fost retrasă acestuia din urmă înainte de a presta serviciile în cauză sau de a emite factura aferentă, atunci când aceasta din urmă cuprinde toate informațiile impuse la articolul 226 din această directivă, în special pe cele necesare identificării persoanei care a întocmit factura respectivă și a naturii serviciilor prestate.
2) Directiva 2006/112 trebuie interpretată în sensul că se opune ca autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată pentru servicii care i-au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii nu a declarat lucrătorii pe care îi folosea, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că această persoană impozabilă știa sau trebuia să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de emitentul respectiv sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.
Directiva 2006/112 trebuie interpretată în sensul că faptul că persoana impozabilă nu a verificat dacă există un raport juridic între lucrătorii folosiți pe șantier și emitentul facturii sau dacă emitentul facturii a declarat acești lucrători nu constituie o circumstanță obiectivă de natură să permită să se concluzioneze că destinatarul facturii știa sau trebuia să știe că lua parte la o operațiune implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, în cazul în care acest destinatar nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat. în consecință, dreptul de deducere nu poate fi refuzat din cauza faptului menționat, atât timp cât condițiile de fond și de formă prevăzute de directive menționată pentru exercitarea acestui drept sunt întrunite.
Atunci când autoritatea fiscală furnizează indicii concrete privind existența unei fraude, Directiva 2006/112 și principiul neutralității fiscale nu se opun ca instanța națională să verifice, în temeiul unei examinări globale a tuturor circumstanțelor speței, dacă emitentul facturii a efectuat el însuși operațiunea în cauză. Cu toate acestea, într-o situație precum cea din acțiunea principală, dreptul de deducere nu poate fi refuzat decât atunci când autoritatea fiscală dovedește, având în vedere elemente obiective, că destinatarul facturii știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de emitentul respectiv sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.»
Apoi, într-o alta cauza recenta dedusa judecații, anume cauzele conexate C- 80/11 și C-142/11, având ca obiect cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Baranya Megyei Birosag (Ungaria) și de Jasz-Nagykun-Szolnok Megyei Birosag (Ungaria), prin deciziile din 9 februarie 2011 și din 9 martie 2011, primite de Curte la 22 februarie 2011 și la 23 martie 2011, în procedurile Mahageben kft împotriva Nemzeti Ado-es Vamhivatal D61-dunantuli Regionalis AdoFoigazgatosaga (C-80/11), și Peter David împotriva Nemzeti Ado- es Vamhivatal Eszak-alfoldi Regionalis Ado Foigazgatosaga(C-142/ll), instanța europeana a decis ca
Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a), articolul 220 punctul 1
ș i ar ticolul 226 d in D irec tiv a 2006/112/ CE a Cons il iulu i d in 28 no ie mbr ie 2006 p r iv ind
s is te mul co mun al taxe i pe v alo are a ad ău g ată trebu ie in terpre tate în sensul c ă se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.
Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat.
Pentru a susține aceasta, instanța europeana a reținut ca pentru a răspunde la întrebările menționate, în primul rând, trebuie să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, dreptul persoanelor impozabile de a deduce din TVA-ul pe care îl datorează TVA-ul datorat sau achitat pentru bunurile achiziționate și serviciile primite anterior de acestea constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA-ului instituit prin legislația Uniunii (a se vedea printre altele Hotărârea din 25 octombrie 2001, Comisia/Italia, C-78/00, Rec, p. 1-8195, punctul 28,
Hotărârea din 10 iulie 2008, Sosnowska, C-25/07, Rep., p. 1-5129, punctul 14, și Hotărârea din 28 iulie 2011, Comisia/Ungaria, C-274/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 42). Astfel cum a subliniat Curtea în mod repetat, dreptul de deducere prevăzut la articolele 167 și următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA-ului și, în principiu, nu poate fi limitat.
De asemenea, a mai statuat că, în principiu, este de competența autorităților fiscale să efectueze controalele necesare asupra persoanelor impozabile pentru a detecta nereguli și fraude privind TVA-ul, precum și să aplice sancțiuni persoanei impozabile care a săvârșit aceste nereguli sau aceste fraude. Or, în speță, pârâta nici măcar nu a controlat contribuabilul SC Pro Rebetrans S. .
Față de toate considerentele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 va admite acțiunea formulată de reclamantă și va dispune anularea Deciziei de impunere nr.F-CJ-302/2013 emisă de pârâtă. Va mai lua act de renunțarea reclamantei la petitul de suspendare a aceleiași decizii.
În temeiul art. 453 NCPC va obliga pârâta la 5620 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC E. R. S. CF RO 15358857, cu sediul procesual ales în C. -N., C. D. nr.14-16, ap.21, jud.C.
City Center în contradictoriu cu pârâta A. JUDEȚEANĂ A F. P. C.
, cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. .
Dispune anularea Deciziei de impunere nr.F-CJ-302/2013 emisă de pârâtă. Ia act de renunțarea reclamantei la petitul de suspendare a aceleiași decizii.
Obligă pârâta la 5620 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 Decembrie 2013
Președinte,
-M. B.
Grefier,
C. T.
Red.AMB/tehn.MG 4 ex. 20.01.14
