Sentința civilă nr. 1660/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1660/2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta B.
R. G.
în contradictoriu cu pârâta I. P. B. -N. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V.,
având ca obiect obligația de a face.
Cauza s-a judecat în fond la data de 17 septembrie 2013, când instanța a reținut-o în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B.
R. G. a chemat în judecată pârâta I. P. J. ui B. -N. - S. P. C. R.
P. de C. și Î. a V., solicitând obligarea pârâtei la înmatricularea a autoturismului marca Audi 4BHAKEQ1 QM6EAKR70R, serie șasiu WAUZZZ4B32N122383, fără plata taxei pe poluare.
În motivare s-a arătat, în esență, că refuzul înmatriculării autoturismului fără plata taxei arătate este nelegal față de dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, actualmente art.110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene și cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de_ se consideră că sunt activate dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigente.
Se consideră că art.90 din Tratatul Comunității Europene, actualmente art.110 din TFCE, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
In acest sens judecătorul național ca prim judecător comunitar are competență atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute prin Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.7 și 8 din Legea nr.554/2004.
Pârâta I. P. J. ui B. -N. - S. P. C. R. P. de C. și Î.
a V.
nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, marca Audi 4BHAKEQ1 QM6EAKR70R, serie șasiu WAUZZZ4B32N122383, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE - Italia.
Reclamanta a adresat o cerere Instituției P. J. ui B. -N. - S. P. C. R.
P. de C. și Î. a V., solicitând înmatricularea definitivă a autoturismului în speță, dar pârâta, prin actul nr. II/F6636/_, i-a comunicat refuzul înmatriculării arătând că în lipsa dovezii achitării timbrului de mediu nu va realiza înmatricularea, date fiind prev. art.4 alin.1 lit. a din OUG nr.9/2013.
Prevederile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule au intrat în vigoare începând cu data de_
, art.19 abrogând Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule, lege aplicabilă până la momentul arătat anterior, începând cu 13
ianuarie 2012, deci la data solicitării de către reclamantă a înmatriculării -_, erau incidente dispozițiile art.4 lit. a din OUG nr.9/2013: "Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare";, plata timbrului de mediu fiind impusă de legiuitor și pentru situațiile reglementate de lit. c și d ale aceluiași articol: "
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; …d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule";.
În preambulul acestei ordonanțe de urgență, Guvernul justifica situația extraordinară prevăzută la art.115 alin. (4) din Constituția României, republicată, "prin necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu";…. asigurării conformării "cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2";, ținându-se cont și de "necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile…";.
În analiza conformității noii taxe - timbru de mediu, cu dispozițiile art.110 TFUE, tribunalul apreciază că se impune a se menționa istoricul legislativ ce a guvernat materia perceperii taxelor necesare înmatriculării pentru prima dată în România a autoturismelor second- hand achiziționate din state membre UE, după data aderării statului român -_ .
Art.1 alin.1 din OUG nr.50/2008 stabilea cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare, care constituia venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestiona de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, taxa pe poluare fiind impusă cu aceleași justificări ce au determinat executivul să adopte și OUG nr.9/2013, adică în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Însă, diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituia în cazul primei ordonanțe un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Sub aspectul compatibilității acestui act normativ, respectiv OUG nr.50/2008, cu reglementările comunitare, unanim s-a admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import, iar regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea,
chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE a fost interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși prin adoptarea Legii nr.9/2012 s-a urmărit tocmai înlăturarea discriminării indirecte instituită de OUG nr.50/2008 reținută de CJCE, așa cum mai sus, pe larg s-a arătat, prin aceea că la art.4 alin.2 s-a stipulat că "obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe..., potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării";, tribunalul reține de asemenea că, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 al OUG nr.1/2012 (" începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin (1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013"), s-a menținut discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeană în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepea această taxă la reînmatriculare, discriminare sesizată de către instanțele naționale raportat și la constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene, reținute în Decizia I. nr. 24 din _
.
Însă efectele suspendării aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 prin art.1 al OUG nr.1/2012 au încetat la data de_, determinând concluzia înlăturării acelei discriminări
indirecte instituită inițial de OUG nr.50/2008 și reținută de CJCE
, în condițiile în care nu se mai punea problema perceperii taxei pentru înmatriculare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, ci și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, deci nu mai exista premisa impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare, pentru a se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
Aceeași ultimă concluzie se desprinde și în ceea ce privește noul act normativ - OUG nr.9/2013, câtă vreme timbrul de mediu se datorează atât cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, cât și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, art.11 lit. b) din OUG nr.195/2002 menționând că transcrierea vizează operațiunea administrativă izvorând din transmiterile ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul în prealabil înmatriculat în România, cert fiind că autovehiculele second-hand dobândite dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sunt supuse aceleiași impuneri fiscale ca și cele de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională, prin folosirea unor criterii obiective: emisia de dioxid de carbon grame CO2/km și capacitatea cilindrică - cmc, nefavorizante așadar pentru autovehiculele second-hand autohtone.
Pentru considerentele expuse, raportat și la prevederile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, tribunalul apreciază acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, astfel că o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. R. G., cu domiciliul procesul ales la cabinet avocat M. P. se din B. M., str. N. Iorga, nr.6/47, jud. Maramureș, CNP 2., împotriva pârâtei I. P. J. ui B. -N. - S. P.
C. R. P. de C. și Î. a V.
, cu sediul în mun. B., P. P. R., nr.1, jud.
B. -N. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
