Sentința civilă nr. 16895/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 16895/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. T. S. și pe pârât M. C. -N. - D. DE I. ȘI T. L. - PRIN P. C. N., pârât P.
M. C. N., având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată:
Dezbaterile în fond,susținerile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16 decembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus și ulterior precizată, reclamanta SC C.
T. S. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. și P. M. C. N. și, a solicitat anularea Dispoziției P. ui M. C. -N. nr.806/_ și a deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de D. de I. și T. L., prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 34589 lei, cu titlu de diferență impozit pentru semiremorci pe anii 2008-2012, majorări în sumă de 20734,62 lei și suma de 8754 lei pentru anul 2013, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 34589 lei achitată cu O.P. în data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara a 10 mijloace de transport și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., s-a emis decizia de impunere nr.5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumelor susmenționate.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Cu privire la impozitul stabilit prin Decizia de impunere nr.5203/2013, a arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Județului C. s-a constatat că încadrarea legală pentru stabilirea impozitului pe remorcile și semiremorcile având carte de identitate proprie și care circulă într-o combinație de vehicule s-a stabilit în mod eronat, iar prin Decizia nr.44/2011 emisă de Curtea de Conturi s-au stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat bugetului local și că această situație se datorează diferențelor de interpretare a prevederilor art.263 alin.5 și 6
C. fiscal.
Reclamanta a apreciat că pentru semiremorca în cauză, omologată individual, având carte de identitate proprie, impozitul se stabilește conform art.263 alin.6 C. fiscal și că decizia de impunere atacată a fost emisă cu încălcarea mai multor principii consacrate în legislația fiscală, și
anume dreptul de a fi ascultat, lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului, securitatea juridică, precum și buna credință a reclamantei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a arătat că nu poate obligată la plata majorărilor, deoarece acestea sunt imputabile doar pârâtului, urmare a neglijenței manifestate în forma continuată și după finalizarea controlului din anul 2010.
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/_, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
A mai arătat pârâtul că semiremorcile deținute de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
De asemenea, au susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/_ .
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. M. C. -N. a invocat excepția tardivității extinderii cererii de chemare în judecată iar pe fondul cauzei a reiterat solicitările și susținerile din cadrul întâmpinării depuse de pârâtul M. C. -N. .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
Prin Dispoziția nr.806/_ emisă de M. C. -N. - D. de impozite și taxe locale prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. T. S. obligația de plata a sumei de 34589 lei, cu titlu de diferență impozit pentru semiremorci pe anii 2008-2012, majorări în sumă de 20734,62 lei și suma de 8754 lei pentru anul 2013,
Reclamanta a fost identificata ca titular al obligațiilor fiscale mai sus menționate in calitatea sa de proprietar al semiremorcilor având număr de înmatriculare:_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ .
In ce privește excepția tardivității contestării Dispoziției P. ui nr.806/2013, Tribunalul reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca si acte care urmeaza a fi supuse cenzurii intanței si acest act administrativ prin care s-a soluționat contestația administrativă. C. ificarea formală a cererii de sesizare a instanței s-a realizat prin precizarea de acțiune de la fila 121 dosar care face corp comun cu cererea intoductivă de instanță, motiv pentru care se va respinge excepția de tardivitate a acțiunii în contencios fiscal.
In cadrul analizei de legalitate a celor doua acte contestate, instanta remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Județului C. .
Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instantei de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată in dosarul nr_ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr nr.8294/_ a Curții de Apel
C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru tertii propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul transat prin hotarare, nici reprezentati in acel litigiu. Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situatii juridice careia judecata i-a dat nastere.Hotararea, prin insasi existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti. Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune u nui terț hotărârea judecătorescă obținută, ea nu poate opune acestuia insuși conținutul hotărârii, rezultat al dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, îintrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioara procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul paratilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi.
În perioada fiscală avută in vedere de pârâtul M. C. -N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2013), ipotezei de fapt a speței îi erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada 2008-_, pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule-autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate. Semiremorcile proprietatea reclamantei nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru "remorci, semiremorci și rulote"; masa totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorca și semiremorca nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
Astfel fiind, se constată că încadrarea fiscală a semiremorcilor proprietatea reclamantei s- a efectuat eronat, pentru stabilirea impozitului datorat pentru aceste vehicule, in perioada 2008- 2012, fiind aplicabile prevederile art 263 alin 6 Cod fiscal si nu prevederile art 263 alin 4 Cod fiscal.
La data de_ Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2, potrivit căruia dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva. Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atât timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este întărită prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparenta de la principiul neretroactivitatii. Exceptia nu poate fi considerata drept un a veritabila, deoarece normele interpretative nu sunt de natura sa genereze un conflict real de legi. De altfel, orice clarificare ar fi adusa prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator. In acest sens, art 9 alin 2 din Noul Cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.Acest text a fost interpretat si in sensul ca norma interpretativa nu mai face corp comun cu cea interpretata si va produce efecte numai pentru viitor.
In condițiile in care ipoteza descrisă de art 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice modificate la 3 iulie 2012 se verifică integral in cauza de fată (in sensul ca semiremorcile, proprietatea reclamantei sunt prevăzute cu roți și axe fără a avea autopropulsie) acestea se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Prin urmare, întrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul M. C. -N. apare ca nelegală pentru întreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr 5203/_ instanța va admite acțiunea si va dispune anularea Dispoziției nr.806/_ a P. ui M.
C. -N. și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de M. C. -N. cu consecința obligării pârâtei să restituie suma de 34589 lei.
În baza art.453 C.pr.civ. va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 604 lei reprezentând taxă timbru și onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea in contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC C. T. S.
, CUI RO14364311, cu sediul în C. -N., str. C. nr.51-53, jud.C. în contradictoriu cu pârâții
C. N., CIF 4305857 și P. M. C. N., ambii cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. .
Dispune anularea Dispoziției P. ui mun. C. -N. nr. 806 /2013 si a Deciziei de Impunere 5203/2013.
Dispune ca parata sa restituie suma de 34.589 lei achitata de reclamantă cu O.P din data de_ .
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 604 lei. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 23 decembrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.AR/tehn.MG 5 ex. 31.01.14
