Sentința civilă nr. 17/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 17/2013
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Z. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. CLUJ, având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorii F. M. și M. V., lipsind părțile litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ reclamanta a depus la dosarul cauzei note de ședință, însoțite de dovada medicală a imposibilității de prezentare în fața instanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, 193 și 196 C.pr.civ., Curtea procedează la audierea martorelor F. M. și M. V., a căror declarații a fost consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de_, reclamanta Z. F. a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 3.133 din_ emisă de pârâtă C. J. DE P. B. -N., cu consecința obligării acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât a dovedit cu declarații notariale faptul că părinții și frații săi a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din luna octombrie 1945 până în primăvara anului 1945, din localitatea Buza în loc. Cătina.
Pârâta C. J. DE P. B. -N., prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii, arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât acesta în dovedirea susținerilor sale, nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, nu a făcut dovada exercitării asupra sa sau a familiei sale a unor persecuții de natură etnică exercitate de regimurile instaurate în România astfel cum prevede legea. (f.9)
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr. 17.437, reclamanta Z.
F. a solicitat pârâtei C. J. de P. B. -N. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă.
Prin hotărârea nr. 3.133 din data de_, pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât probatoriul este irelevant pentru dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 (f.2).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, Curtea constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii -, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victime și au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Prin persoană strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Fiind dovedită imposibilitatea de a depune înscrisuri cu caracter oficial, în temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ., sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorelor F. M. și M. V. care prin declarațiile date în fața instanței confirmă calitatea de refugiat a reclamantei și a familiei acesteia, din toamna anului 1940 până în luna martie 1945, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord.
Curtea, examinând probațiunea testimonială administrată, constată că declarațiile martorelor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei. Din declarațiile martorilor reiese faptul că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa din loc. Buza în loc. Cătina, iar strămutarea reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în toamna anului 1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite în perioada respectivă prin Dictatul de la Viena.
De asemenea, mărturia testimonială este concludentă, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
Prin intermediul probei testimoniale administrate în fața instanței, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană refugiată și că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Drept urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 3.133/_ emisă de pârâtă și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada_ -_ și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de_ .
2
Pentru a pronunța această soluție, instanța are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor O.G. 105/1999, așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 287/2008, ,,in cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora";, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusa la data de_ .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Z.
F., domiciliat în mun. B., Cl. M., nr. 7, sc. C, apt. 30, jud. B. -N. împotriva pârâtei C. J. DE P. B. -N., cu sediul în mun. B., B- dul R., nr. 22, jud. B. -N. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 3.133/_ emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 01 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2012
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
Dact.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex.
3
