Sentința civilă nr. 233/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 233/2013
Ședința publică din data de 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T.
GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. DEJ în contradictoriu cu pârâtele C. S. DE R. A
U. B. C. AU A. C. R. DINR. și P. R. DEJ PRIN E.
R. DIN A., având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâta P. R. Dej prin avocat Zsigmond Erika, care depune la dosar împuternicire avocațială din_, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar copia sentinței civile nr. 811 din _
, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, vizând contestația formulată de către reclamantul M. Dej împotriva deciziei de retrocedare a imobilului cu nr. topo. 159 și o traducere a cărții funciare nr. 86, raportat la excepția invocată în primul ciclu procesual.
Fiind pusă în discuție necesitatea efectuării unei eventuale expertize, reprezentanta pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței administrarea acestei probe, însă nu susține efectuarea unei expertize în vederea identificării imobilelor, având în vedere și faptul că a depus la dosar extrase CF care vizează imobilele.
La întrebarea instanței se susține că la acest moment este vorba despre nr. topo 160 din CF 86, ajuns din CF 4207 și că acest nr. topo nu a constitui obiectul altor cereri de retrocedare, ci doar nr. topo 159 și nr. topo 161.
Pentru nr. topo 159 revendicat au fost pronunțate două hotărâri judecătorești, una vizând restituirea în natură a unor imobile ce erau libere, iar pentru imobilele ocupate s-au acordat despăgubiri, respectiv Decizia civilă nr. 9112/_ (f. 66) care vizează apartamentele vândute, pentru care s-au acordat despăgubiri și care nu a fost atacată de către reclamantul M. Dej, iar pentru apartamentele nevândute s-a pronunțat Sentința civilă nr. 811/_ în dosarul nr._, depusă la acest termen de judecată.
Cu privire la nr. topo 161 a fost emisă sentința civilă nr. 457 din_ în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2163/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 73 dosar fond).
Ceea ce se contestă în prezenta cauză este decizia nr. 2417/_ emisă de C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R., referitoare la nr. topo 160 ce vizează spațiile, inclusiv unui închiriat de către reclamantul M. Dej ca spațiu comercial.
Referitor la întabularea imobilului în litigiu de către reclamantul M. Dej, reprezentanta pârâtei arată că acest imobil a trecut în CF 4207 a localității Dej ca urmare a Decretului nr. 176/1948 vizând naționalizarea imobilelor, ca
ulterior să fie dat în folosință M. ui Învățământului P., iar în baza unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Dej imobilul a trecut în proprietatea M. ui Dej, pentru a fi inclus într-un proiect european.
La momentul la care s-a încercat vânzarea spațiului, prin Sentința civilă nr. 1113/C/2004 s-a admis cererea formulată de către P. R. Dej și ca o consecință spațiile revendicate au fost excluse de pe lista spațiilor ce puteau fi vândute.
În privința excepțiilor susținute drept argumente prin cererea introductivă, Curtea urmează a le analizat în contextul analizei pe fond a cauzei și nemaifiind cereri excepții de invocat și excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul dezbateri.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea contestației formulată de către M. Dej împotriva deciziei nr. 2417/_ emisă de C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R., pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării, pe care le susține în totalitate. Totodată arată că pârâta P. R. Dej a fost proprietara imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, aspect ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv din traducerile CF. faptul că P. R. Dej a fost proprietara imobilului rezultă și din conținutul Decretului nr. 176/1948, imobilul fiind naționalizat de la Biserica R. Dej.
Față de aceste argumente solicită respingerea contestației, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._ reclamantul M. Dej în contradictoriu cu C. S. de R. P. R. Dej a solicitat instanței modificarea în totalitate a deciziei nr.2417/_ cu consecința respingerii cererii de retrocedare formulate de parohie.
În susținerea celor solicitate se arată ca din extrasul de carte funciară reiese că imobilul a cărei retrocedare s-a dispus a fi făcută a fost deținut în proprietate "Fundațiunea Școlară a Eclejiei Evanghelice Reformate din Dej iar aceasta rezultă și din raportul de expertiză efectuat într-o cauză civilă în care părți au fost Consiliul Local și P. Dej. Nu exista nicăieri vreo înscrierea în sensul că proprietarul de până acum ar fi P. R. . Prin urmare imobilul nu a fost preluat de la această entitate, astfel că decizia de retrocedare este nelegală.
Tot astfel arată reclamanta decizia este nelegală și din perspectiva faptului că imobilul la data intrării în proprietatea statului avea ramura de folosință trei case de piatră cu nouă apartamente și curte "ramură de folosință ce nu mai corespunde situației actuale așa încât se pune problema dacă imobilul care a făcut obiectul restituirii este identic cu cel ce a fost preluat pe de o parte iar pe de altă se pune problema adăugirilor și îmbunătățirilor aduse imobilului respectiv.
Prin întâmpinarea depusă C. Centrală de retrocedare a invocat excepția tardivității cererii în condițiile în care decizia a fost comunicată cu poșta militară la_ iar cererea a fost formulată la_ .
Pe fond pârâta a arătat că afirmațiile reclamantului cu privire la fondul școlar și proprietate sunt nefondate întrucât acesta nu a existat ca entitate de sine stătător iar în cadrul litigiului invocat raportul de expertiză ordonat a concluzionat că imobilele în litigiu au fost proprietatea parohiei Reformate din Dej
care le-a folosit până în 1949, și această concluzie a fost reținută și de instanță că a respins excepția lipsei calității procesuale. Prin urmare arată pârâta reținerile comisiei prin decizie sunt corecte.
Referitor la afirmațiile privind adăugirile/îmbunătățirile se arată că prin adresele_ 8/2010 și 116982/2010 Primăria municipiului Dej a comunicat ca ulterior preluării nu au fost edificate adăugiri sau construcții noi și că imobilul a fost transformat în proporție de 50% transformări reprezentând modificări ale căilor de acces, cosmetică exterioară și recompartimentări, ori aceste transformări sunt excluse potrivit art.1 alin.3 din OG nr.94/2000.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare parohia R. Dej susține că potrivit traducerii evocate a celor consemnate în estras proprietarul imobilului este Biserica evanghelică reformată din Dej/fondul pentru școală; nu a existat o entitate juridică de sine stătătoare Fondul pentru Școală. Prin urmare dovada că litigiul a aparținut bisericii reiese din înscrisurile oficiale depuse în acest sens.
Referitor la identitate și adăugiri arată pârâta că nu au existat adăugiri/îmbunătățiri acesta rezultând din răspunsul oficial dat de reclamant nr.10568/_ .
În plus arată pârâta că decizia este emisă cu respectarea prevederilor legale
OG nr.94/2000 în raport de care nu s-a evocat de reclamantă nici un aspect de încălcare.
Față de cele invocate la data de_ prin hotărârea nr.498 instanța a admis excepția invocată de C. S. și a respins ca tardivă contestația.
Soluția a fost recurată iar prin decizia nr.4245 pronunțată la data de_ de Înalta Curte de Casație și Justiție recursul a fost admisă și cauza trimisă spre rejudecare.
Analizând în acest context susținerile părților Curtea reține următoarele
:
Prin decizia nr.2417 emisă la_ de C. specială de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut cultelor religioase din R. a dispus retrocedarea către parohia R. Dej a imobilului compus din construcții și teren situat în municipiul Dej Piața Bobâlna nr.8-10 județul C. înscris în CF nr.4207 a localității Dej (corespunzător CF nr.50251 provenită din convenția de pe hartie a CF nr.4207 a localității Dej nr.top 160.
Prin același act s-a mai decis ca pentru partea din imobil având destinația de locuințe titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a respecta prevederile OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuința aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.241/2011.
Tot astfel s-a decis ca în cazul contractelor de locațiune care au ca obiect spații cu altă destinație decât aceea de locuință beneficiarul retrocedării să se subroge în drepturile fostului locatar cu renegocierea clauzelor privind chiria pe o perioadă de maxim 5 ani dacă aceste contracte au fost încheiate cu respectarea legii.
Reclamantul susține că decizia este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece fac obiectul OUG nr.94/2000 doar imobilele ce au aparținut cultelor religioase din R. . In cauză imobilul nu a aparținut Parohiei ci altei persoane/ organizații pe baza legii fundatiilor respectiv fondului pentru Școala R. Dej, la momentul intrării în proprietatea statului imobilul avea altă ramură de folosință și se pune în discuție problema despagubirilor asupra adăugirilor .
Actul normativ evocat de părți OG nr.94/2000 prin dispozițiile art1 prevede ca imobilele care au aparținut cultelor religioase din R. și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a
unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Aceiasi norma prin alin 3 mai prevede ca sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi**). Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.
Același act normativ prin art.4 prevede că pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.
În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Tot astfel prin art.5 se prevede că Dispozițiile legale privind protecția chiriașilor, persoane fizice, se aplică în mod corespunzător, fără a putea depăși termenul de 5 ani prevăzut la art. 8 alin. (2).
(3) În cazul contractelor de locațiune care au ca obiect spații cu altă destinație decât aceea de locuință noul proprietar se va subroga în drepturile fostului locator, cu renegocierea clauzelor privind chiria, pe o perioadă de maximum 5 ani potrivit dispozițiilor cuprinse la art. 8 alin. (2), dacă aceste contracte au fost încheiate cu respectarea legii.
Din norma enunțată reiese că imobilele ce au aparținut cultelor religioase și au fost preluate abuziv cu sau fără titlu se retrocedează, în baza probelor și cu respectarea regulilor privind protecția chiriașilor. Actele dosarului respectiv CF de la fila 58 și adresa de la fila 59 dosar nr._ atestă că imobilul a cărei retrocedare a fost cerută a fost preluat abuziv în anul 1958 în baza decretului și a aparținut intimatei Biserica R. Dej. Ori în condițiile în care din acte rezultă proprietatea în mod corecta a dispus intimata prin decizie retrocedarea cu respectarea normelor privind chiriași.
Legat de aceasta se susține că înscrierea în CF vizează ca proprietar Fondul pentru Scola R. . Înscrierea în cartea funciară conform extrasului tradus fila
23 este Biserica reformată evanghelică din Dej - fond scalar însă aceasta nu poate fi interpretată în sensul evocat de reclamant ci ca afectare de către proprietar Biserica R. pentru activități scolare și acesta cu atât mai mult cu cât din nici un act depus la dosar nu rezultă că Fondul scolar ar fi o persoană juridică distinctă de parohie și care să fi avut în proprietate imobilul. Actele depuse relevand dimpotriva că imobilul a fost preluat de la Biserica R. de către stat prin decretul nr.176/1948 (f.4,59 dosar).
De astfel sub acest aspect privind calitatea de proprietar a intimatei a mai fost tranșat în jurisprudența în contextul soluționării irevocabile a retrocedărilor vizând imobilele numele topografice 161 (f.73 dosar). Prin urmare nu se poate vorbi de o lipsă de calitate în sensul evocat de reclamant.
Mai susține reclamantul că imobilul nu ar fi fost identic și se pune problema despăgubirilor. Susținerea nu poate fi primită întrucât prin adresele nr10568/_ ,116982/_ (fila 31,41 dosar) reclamantul a arătat identitatea imobilului ca fiind aceea cu cea a imobilului a cărei retrocedare se cere și a făcut cunoscut că imobilul construcție inițială a suferit transformări doar în privința căilor de acces ,cosmetica exterioara. Ori în condițiile date nu se pune problema lipsei de identitate și în situația în care nu este vorba de adăugiri nu se poate reține situația de preluare în senul alin.3 al art.1 din norma menționată.
Nici susținerea că s-a schimbat folosința nu poate duce la anularea deciziei întrucât actul normativ nu distinge în funcție de schimbare sau nu a folosinței pentru retrocedare ci statuează explicit care sunt cerințele iar în cauză cerințele de retrocedare sunt întrunite.
Așadar față de cele arătate în baza art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile OUG nr.94/2000 Curtea va da o soluție de respingere a acțiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. DEJ în contradictoriu cu pârâtele C. S. DE R. A U. B. C. AU A. C. R. DINR. și P. R. DEJ PRIN E. R. DIN A., având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./_
