Sentința civilă nr. 422/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 422/2013
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. | E. | L. |
GREFIER: M. | D. | P. |
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. B.
-N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, c.j. Creța Crina, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată acțiunea la prim termen de judecată, fiind declinată competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Beclean.
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct.1 lit. d C.pr.civ. coroborat cu art. 47 din Legea nr.76/2002 și art.119 alin.1 din același act normativ.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare, arată că susține în continuare excepția invocată prin întâmpinarea formulată în dosarul Judecătoriei Beclean, raportat și la disp. art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, solicitând admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii.
Reprezentanta pârâtei, în fond, solicită respingerea acțiunii reclamantei, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, fără cheltuieli de judecată.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ la Judecătoria Beclean, reclamanta M. V. a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr. 69/_ emisă de A. J. pentru O.
F. de M. B. -N., solicitând anularea acesteia.
În motivare reclamanta a arătat că a fost angajată la AFP Beclean, iar în urma disponibilizărilor din anul 2011 a beneficiat de indemnizație de șomaj pe perioada_ -_, conform adeverinței nr.114/_ emisă de instituția menționată mai sus. I se impută faptul că nu a anunțat pensionarea sa care a intervenit la data de_, încasând necuvenit suma de 1.733 lei, însă potrivit art. 41 din L. 76/2002 Casa J. de Pensii B. -N. avea obligația de a anunța în termen de trei luni de zile A. J. pentru O. F. de M. B. -N., fapt care s-a și întâmplat potrivit deciziei de pensionare nr. 124138/_ . În aceste condiții apreciază că decizia de imputare a fost în mod greșit dată și se impune anularea ei.
Pârâta A. J. pentru O. F. de M. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare
, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, a lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, operând decăderea privind exercitarea dreptului la acțiune conform art.109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 7 alin. 1, din Legea nr.554/2004 și art. 205-218 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, iar pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și să se constate că Decizia de imputare nr. 69 din_ emisa de AJOFM BN este temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că Decizia de imputare contestată emisă de directorul executiv al AJOFM BN este un act administrativ emis de o autoritate publică așa cum prevede art. 2 alin.1 lit.
c) din Legea nr.554/2004, motiv pentru care instanța competentă să judece prezentul litigiu este Tribunalul B. -N., întrucât conform art. 2 pct.1 lit. d din codul de procedură civilă - tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ. In cazul în care instanța consideră că decizia de imputare contestată este un act administrativ fiscal conform OG 92/2003 Codul de procedură fiscală, atunci instanța competentă să judece prezentul litigiu este Secția Civila a Tribunalului B. -N. .
În conformitate cu art.109 alin.2) din Codul de procedură civilă "In cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecată." Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea in tot sau in parte a acestuia".
Conform art.2, alin.1, lit. j) din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă este "cererea prin care se solicita autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocării sau modificării acestuia". Se consideră că această Decizie de imputare emisă de directorul executiv al AJOFM BN este un act administrativ emis de o autoritate publica așa cum prevede art. 2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
Se menționează că și dispozițiile art. 205 - 218 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd îndeplinirea unei proceduri prealabile (contestație in termen de 30 de zile la organul emitent al actului administrativ) contestație care nu a fost depusă la AJOFM BN în vederea îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, se menționează că reclamanta M. V. ia a beneficiat din bugetul asigurărilor pentru șomaj de indemnizație de șomaj conform art.34 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, pentru perioada_ -_, în dosarul de șomaj nr. 1100404. Prin adresa Casei Teritoriale de Pensii BN înregistrată la AJOFM BN sub nr.5776 din_ s-a comunicat că reclamanta s-a pensionat anticipat începând cu data de_, motiv pentru care s-a procedat la imputarea indemnizației de șomaj încasată în mod necuvenit după data de_, în sumă totală de 1733 lei pentru perioada_ -_, conform Notei de constatare nr. 7066 din_ .
Temeiul încetării indemnizației de șomaj a fost art.44 lit.g din Legea 76/2002 care prevede ca" încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:...g) la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limita de vârsta, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă". Deși decizia de pensionare a fost emisă în data de_, reclamantei i s-a stabilit dreptul la pensie începând cu_ . Întrucât pentru perioada_ -_ a beneficiat în paralel și de indemnizație de șomaj și de pensie, această situație contravine prevederilor art. 34.alin. 1) lit. c) din Legea nr.76/2002 și implicit definiției șomerului prevăzută de art.5 pct. IV lit. a din aceeași lege. Față de cele menționate AJOFM BN a procedat la imputarea acestor drepturi în vederea recuperării lor ca sume încasate necuvenit conform art.47 din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Prin Decizia de imputare nr. 69 din_ emisă de AJOFM BN, conducerea executivă a dispus imputarea sumei de 1733 lei încasată în mod necuvenit de reclamantă în perioada_ -_, în temeiul art.47 din Legea 76/2002 care prevede "Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii" .
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, Legea 554//2004, Legea nr. 76/2002 si OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr.1414/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Beclean cu privire la soluționarea acțiunii având ca obiect contestație împotriva deciziei de imputare formulată de reclamanta M.
V. împotriva pârâtei A. J. pentru O. F. de M. B. -N. și s-a declinat
competența în favoarea Tribunalului B. -N., Secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că, în conformitate cu art. 10 din L 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
S-a relevat că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr. 69/_ emisă de A. J. pentru O. F. de M. B. -N., or, acest act este unul administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Competența de soluționare a acțiunii îndreptate împotriva unui asemenea act aparține, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. pr. civ. și art. 10 din Legea 554/2004, instanței de contencios administrativ, în speță Tribunalului B. -N., Secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căruia a și fost declinată competența.
În aceste condiții, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr._
, fără ca vreuna dintre părți să-și fi mai fi făcut noi apărări.
Procedând la examinarea, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr. civ., a excepției inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii administrative fiscale, invocată de intimată, tribunalul reține că prin decizia de imputare nr.69 din_ emisă de A. J. pentru O. F. de M. B. -N., prin directorul executiv, s-a dispus imputarea sumei de 1733 lei, încasată în mod necuvenit de reclamantă în perioada_ -_ , în temeiul art.47 din Legea nr.76/2002 - "Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii", act comunicat reclamantei la data de_ - fila 14 .
La baza emiterii acestei decizii a stat adresa Casei Teritoriale de Pensii B. -N., înregistrată la intimată sub nr.5776 din_ prin care se comunica că reclamanta s-a pensionat anticipat începând cu data de_, motiv pentru care s-a procedat la calculul indemnizației de șomaj încasată în intervalul_ -_, conform Notei de constatare nr.7066 din_ .
Prin Ordinul nr.279/2004 pentru aprobarea Procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, la art. 33, 34 se menționează: "Fac obiectul executării silite, în condițiile art. 31, următoarele debite rezultate din nerespectarea prevederilor legii: a) sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizație de șomaj, precum și debitele create în condițiile legii, care se recuperează în temeiul deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, ce constituie titluri executorii, potrivit art. 47 alin. (1) din lege, de la persoanele care le-au primit";, " Personalul de specialitate din cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, desemnat prin dispoziții ale directorilor executivi, este împuternicit să îndeplinească măsurile asigurătorii și să efectueze executarea silită, în condițiile art. 31, în privința următoarelor creanțe bugetare administrate de A. Națională pentru O. F. de M. , altele decât cele rezultate din nerespectarea prevederilor legii: a) sume acordate în mod necuvenit, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, care se recuperează în temeiul deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, ce constituie titluri executorii, de la persoanele care le-au primit; b) orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, care se recuperează în temeiul deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, ce constituie titluri executorii, de la persoanele fizice sau juridice";.
Conform art. 41 din OUG nr.92/2003 cu referire la art.2 alin.2 din aceeași ordonanță, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale și, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.205 alin.1 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale
administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesuale fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar potrivit art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și, abia apoi, când obține o decizie de rezolvare a acestei contestații poate supune conflictul în fața jurisdicției contencioase, conform art.218 C.pr.fiscală.
În acest sens, este și practica instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr.409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, Curtea Constituțională a stabilit, în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art. 174-187 din Codul de procedură fiscală (care includ și pe cele analizate în prezenta cauză, dat fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege " reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege";. Cu același prilej, s-a mai reținut că
"actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată";.
Din această perspectivă s-a constatat că nu se poate reține încălcarea, prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art.21 privind accesul liber la justiție și ale art.52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Față de cele ce preced, se poate concluziona că dreptul la justiție al reclamantului este asigurat, dar că acesta era obligat să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
Tribunalul mai reține că legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, mai precis nu reglementează posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative, iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict. Așa cum este imaginat contenciosul administrativ român, obiectul acțiunii judiciare nu include și această posibilitate și nici soluția ce se poate da conflictului nu are în vedere o atare ipoteză, relevante în acest fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 și ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere, iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală. De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
Astfel, conform prevederilor art.209(2) din OG nr.92/2003 - "Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente";, reclamanta nu a putut face dovada urmării unei proceduri prealabile obligatorii, care să deschidă calea jurisdicțională de atac, fiind indubitabil că procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale reglementată de art.205-218 C.pr.fiscală, este o procedură administrativă prealabilă, un recurs administrativ, iar nu o jurisdicție administrativă specială, în sensul art.21 alin.4 din Constituție și art.6 din Legea nr.554/2004, astfel că neparcurgerea acestei căi administrative de atac prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organele superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de le redimensiona în limitele prevăzute de lege, echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate a acțiunii.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
M. V. în contradictoriu cu A. J. pentru O. F. de M. B. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii administrative fiscale, invocată de intimata A. J. pentru O. F. de M. B. -N. .
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M. V., domiciliată în loc. Șintereag, sat C., nr. 298, jud. B. -N. în contradictoriu cu A. J. pentru O. F. de M. B. -N. , cu sediul în B., str. G.
, nr. 2-4, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
