Decizia civilă nr. 8441/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8441/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții A. F. A. și T. C., împotriva sentinței civile nr. 5708/_, pronunțată în dosartul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâții P. C. B. și
C. LOCAL AL C. B., având ca obiect anulare act administrativ certificat de urbanism și autorizație de construcție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5708/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a admis excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. F. A. și T. C. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei B., având ca obiect anulare certificat de urbanism și autorizație de construire și respectiv suspendarea executării acestora.
S-a luat act că pârâtul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepț ia in ad mis ib il ităț ii cerer ii
ridicată din oficiu, care s-
a impus a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a
instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice.
De asemenea, art. 1 alin. 2 prevede în mod expres că "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.
Reclamanții A. F. A. și T. C. se află tocmai în această ipoteză, prin cererea introductivă solicitând anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire emise de pârâtul P. comunei B. pentru parcela de teren identificată cadastral cu nr. 2/4(592/1/3/3/4) amplasată în extravilanul satului Vișan, Comuna B., jud. I. .
Fiind vorba despre acte administrative cu caracter individual, adresate anumitor beneficiari, în mod logic și destinatarii trebuie să fie introduși în proces, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările și să prezinte în instanță argumentele de menținere a actelor administrative atacate. Doar astfel s-ar putea asigura un proces echitabil, care s-ar finaliza cu pronunțarea unei soluții legale.
Chiar dacă reclamanții ar pretinde că la promovarea acțiunii nu cunoșteau identitatea beneficiarilor certificatului de urbanism și ai autorizației de construire atacate, al căror număr nici nu l-au indicat, în cursul procesului instanța a solicitat și obținut aceste acte administrative, care au și fost comunicate reclamanților.
Apoi, cu respectarea dispozițiilor art. 161din Legea nr. 554/2004, instanța a dispus citarea reclamanților cu mențiunea expresă de a preciza dacă înțeleg să își extindă acțiunea față de beneficiarii autorizației de construire, dar solicitarea instanței a rămas fără răspuns.
Pentru acestea și cu respectarea principiului disponibilității reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă, s-a admis excepția ridicată din oficiu și s-a respins prezenta cerere ca fiind inadmisibilă, sub aspectul cadrului procesual fixat.
Pentru identitate de rațiune, și măsura suspendării executării actelor administrative în temeiul art. 15 din lege se poate dispune doar în contradictoriu (și) cu destinatarii actelor administrative contestate, astfel că inadmisibilitatea vizează și acest petit.
Cât privește excepția de nelegalitate a Hotărârii de Consiliu Local al comunei B. de aprobare a PUG, aceasta reprezintă o apărare de fond și nu o excepție procesuală în sensul art. 137 Cod de procedură civilă; dată fiind modalitatea de soluționare a cauzei, nu s-a mai impus abordarea ei.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. F. A. și T. C.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat recurenții că, cu încălcarea principiului contradictorialității, a rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, prin sentința recurată, după 1 an și 7 luni de la înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Cluj, judecătorul fondului respinge în bloc cerea de chemare în judecată ca inadmisibilă, refuzând practic să judece o cauză cu care a fost legal investit.
excepția inadmisibilității nu a fost pusă de instanță în discuția părților, așa cum o obligă dispozițiile art.129 alin.4 C.pr.civ., iar o cerere de judecată nu poate fi respinsă ca inadmisibilă după 2 ani de la sesizarea instanței și în condițiile în care în etapa verificării regularității sesizării instanței a fost depășită, judecata fiind în faza dezbaterii fondului.
Negarea de dreptate săvârșită de instanța de fond a fost reliefată de refuzul de soluționare a cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, capătul de cerere fiind motivat și timbrat corespunzător, acesta capăt de cerere având natură urgentă.
De asemenea, în cauză a fost realizată procedura prealabilă prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004, iar pârâtul nu a depus întâmpinare, astfel încât
instanța nu putea să mai invoce vreo neregularitate derivând dintr-o eventuală nerealizare a procedurii prealabile (art.109 alin.3 C.pr.civ.).
în ceea ce privește solicitarea instanței, adresată pentru termenul de judecată din data de_, de a preciza dacă reclamanții înțeleg să se judece cu beneficiarii autorizației de construcție (reclamanții fiind terți față. de actele administrative contestate) consideră că evidențiază refuzul de a judeca atâta timp cât această solicitare a fost adresată la 2 ani de la data sesizării instanței de judecată și nu ar fi avut rolul decât de a tergiversa judecata cauzei.
De asemenea, subliniază că legiuitorul nu impune chemarea în judecată a beneficiarilor actelor administrative ca o condiție de admisibilitate sau ca o coparticipare procesuală obligatorie, în situația contestării actelor administrative de către terții interesați.
De altfel, reclamanții au precizat pe parcursul judecății că nu înțeleg să cheme în judecată beneficiarii actelor administrative contestate deoarece analiza legalității acestora comportă chestiuni ce țin strict de procedura de autorizare, vătămarea reclamanților fiind generată de pârâtul P. corn. B., ca emitent al celor 2 acte administrative, și nu de beneficiarii actelor, care doar au adresat o cerere de emitere a certificatului de urbanism și, ulterior, de emitere a autorizației de construcție.
Nechemarea în judecată a beneficiarilor actelor administrative contestate nu poate genera o inadmisibilitate a acțiunii reclamanților, întrucât îndeplinesc condițiile de sesizare a instanței de contencios administrativ, iar o eventuală lipsă de coparticipare procesuală nu poate fi sancționată cu inadmisibilitatea ci cu lipsa de calitate procesuală.
Însă, astfel cum au arătat mai sus, legiuitorul nu stabilește ca o condiție de admisibilitate sau ca o coparticipare procesuală obligatorie chemarea în proces a beneficiarilor actelor administrative contestate, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu o poate face (ubi lex non distinquit, nec nos dintinquere debemus).
De asemenea, reclamanții nu justifică chemarea în judecată a beneficiarilor actelor administrative contestate deoarece în raport de aceștia nu justifică vătămarea la care art.l din Legea nr.554/2004 face referire ca și condiție de acces la instanța de contencios administrativ.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă în litigiile privind anularea actelor administrative este stabilită expres de legiuitor, aceasta neputând aparține decât unei autorități publice (art.1 alin.l din Legea nr.554/2004), iar art.l alin.2 din legea nr.554/2004 nu obligă terțul vătămat să cheme în judecată și beneficiarii actelor administrative contestate.
În consecință, respingând acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, cererea reclamanților îndeplinind condițiile de admisibilitate atât în ceea ce privește îndeplinirea procedurii prealabile, cât și a stabilirii cadrului procesual), impunându-se soluționarea pe fond a criticilor reclamanților.
În drept s-au invocat dispozițiile art.20 din Legea nr.554/2004, art.304 pct.9 C.pr.civ. art.15 alin.3 coroborat cu art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă, recurenții-reclamanți au solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. com. B., anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire emise pentru parcela de teren identificată cadastral cu nr. 2/4 (592/1/3/3/4), amplasată în extravilanul satului Vișan, com. B. .
Cererea de chemare în judecată nu a fost formulată și în contradictoriu cu beneficiarii actelor contestate, motiv pentru care instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Consideră recurenții că soluția instanței de fond ar fi nelegală, pe de o parte, pentru că această excepție nu ar fi fost pusă în discuția contradictorie a părților și nici nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, astfel încât să se mai poată invoca vreo neregularitate derivând dintr-o eventuală nerealizare a procedurii prealabile, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 3 Cod procedură civilă și, pe de altă parte, această soluție vine după aproape 2 ani de la introducerea acțiunii, dovedind refuzul judecătorului de primă instanță de a soluționa cererea.
Contrar susținerilor recurenților, Curtea constată că documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de_ (fila 80 dosar fond), acestea fiind înscrisurile din care rezulta cine sunt beneficiarii certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Constatând lipsa unor înscrisuri, instanța a revenit cu adresă către pârât, la termenul de judecată din data de_, pentru a se dispune completarea documentației care a stat la baza emiterii HCL nr. 49/1998. Aceste înscrisuri au fost depuse la dosar la data de_ (fila 226 dosar fond).
Prin urmare, la termenul imediat următor celui în care documentația a fost comunicată reclamanților, respectiv la cel din_, recurenții au fost citați, în baza dispozițiilor art. 16 indice 1 Cod procedură civilă, cu mențiunea de a preciza dacă înțeleg să cheme în judecată pe beneficiarii autorizației de construire, sens în care cauza a fost amânată la data de_ .
Având în vedere că recurenții nu au înțeles să cheme în judecată pe beneficiarii actelor contestate, la termenul de judecată din data de_, prima instanță a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii, reținând cauza în pronunțare pe această excepție.
Rezultă deci, contrar celor susținute de către recurenți, că excepția a fost pusă în discuție la termenul de judecată din date de_, fiind ridicată imediat după ce la dosar a fost depusă documentația din care rezulta care sunt beneficiarii actelor contestate.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 109 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că recurenții sunt într-o profundă eroare, aceste dispoziții legale vizând neefectuarea procedurii prealabile, pe când soluția instanței de fond este trasă din dispozițiile art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere ipoteza în care se solicită anularea unui act administrativ, fără ca beneficiarii actului respectiv să fie atrași în proces.
Curtea constată că și în faza recursului recurenții au menționat expres că nu înțeleg să îi cheme în judecată pe beneficiarii actelor contestate.
Or, emiterea autorizației de construire a conferit dreptul beneficiarilor de a realiza construcția din speță, astfel încât pronunțarea unei soluții în contradictoriu doar cu autoritatea administrativă ar fi lipsită de orice folos practic, nefiind opozabilă beneficiarului autorizației, față de care actul administrativ rămâne valabil. Din această perspectivă, acțiunea reclamanților a fost în mod corect respinsă ca fiind inadmisibilă.
În consecinta, raportat la considerentele mai sus aratate si potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul formulat în cauza a fost respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. F. A. și T. C., împotriva sentinței civile nr. 5708/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. G. Călugăr
