Sentința civilă nr. 234/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 234/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul N. F. împotriva Sentinței civile nr. 5979/2012 a Judecătoriei C. N., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. C., intervenienții T.
A., C. G., având ca obiect, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat R. A. -Samuilă și intervenientul T. A. care se identifică în fața instanței cu CI seria KX nr. 7., lipsă fiind recurentul și restul părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției și depune la dosar note de ședință prin care își exprimă poziția procesuală cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.
INSTANȚA
deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5979/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petentul N. F. în contradictoriu cu IPJ C. și intervenienții T. A. ,
C. G., SC Allianz Țiriac SA și SC Uniqa Asigurări A având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria AP nr. 1. 3/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AP nr. 1. încheiat în data de_ de către intimatul IPJ C., petentul N. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei potrivit art. 51 raportat la art. 108 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că în aceeași dată, a condus ansamblul de autovehicule marca SCANIA iar în localitatea Radoaia, în dreptul imobilului cu numărul 39A, nu a respectat distanța corespunzătoare față de autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ care a oprit pentru a vira stânga și a intrat în coliziune cu acesta și apoi a intrat pe contrasens și a avariat auto cu numărul de înmatriculare_ parcat regulamentar.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța fondului a reținut că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Susținerile petentului cu privire la legalitatea procesului verbal nu pot fi reținute. Referitor la aplicarea prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 22/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Afirmația petentului în sensul că vătămarea produsă și care nu poate fi înlăturată constă în afectarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal este nefondată, altele fiind elementele în funcție de care aceste aspecte sunt analizate. Prin urmare, deoarece prin omisiunea agentului constatator de a menționa locul de muncă al petentului acestuia nu i s-a cauzat nici o vătămare care să nu poată fi acoperită, iar o altă vătămare nu rezultă din ansamblul cauzei, prima instanță a constatat că procesul verbal contestat este legal încheiat.
Referitor la cuantumul amenzii aplicate, instanța de fond a reținut că au fost respectate prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 raportat la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fapta
imputată petentului fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II - a de sancțiuni, respectiv 4-5 puncte amendă.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a constatat că petentul a fost sancționat potrivit art. 51 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit căruia
"Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii";, raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 raportat la art. 100 alin. 2 din același act normativ potrivit cărora "Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care nu păstrează o distanță corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii. Atunci când actul sancționator a fost încheiat în urma constatărilor personale ale agentului constatator, acesta se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă.
În speță, procesul verbal contestat, astfel cum recunoaște și intimatul, nu a fost încheiat ca urmare a constatărilor nemijlocite ale agentului constatator, astfel că prima instanță a analizat în baza înscrisurilor aflate la dosar temeinicia sancționării petentului.
Astfel, instanța de fond a analizat declarațiile părților date imediat după producerea accidentului rutier și a constatat că petentul a declarat la
acel moment că "văzându-l târziu că vrea să facă stânga (referindu-se la conducătorul autovehiculului marca Logan), am vrut să îl evit și l-am lovit stânga spate. În timp ce am încercat să îl evit, am lovit altă mașină care era staționată pe partea stângă, cu numărul de înmatriculare_ . Menționez că mă deplasam cu viteza de aproximativ 70 km/h";. T. A., conducătorul autoturismului marca Logan, a declarat că a ieșit din parcare, semnalizând și asigurându-se, intenționând să vireze stânga. A declarat că din parcare s-a deplasat cca. 50 m, intenționând să intre pe partea stânga.
Raportând aceste declarații, date de către părți imediat după producerea accidentului, prima instanță a apreciat că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat. Instanța de fond a reținut că, așa cum a arătat și petentul și s-a consemnat și în procesul verbal, autovehiculul marca Logan era oprit la momentul impactului. Cu toate acestea, susținerile petentului referitoare la sancționarea de către lege a faptei sale sunt neîntemeiate. Deși, așa cum susține și petentul, textul legal indicat are în vedere două autovehicule care se deplasează concomitent unul în spatele celuilalt, prima instanță a constatat că, cu atât mai mult, conduita și atenția în trafic trebuie să fie în așa manieră exercitate astfel încât să se poată evita un obstacol fix aflat pe carosabil, cu excepția cazului în care imposibilitatea de evitare nu se datorează unei împrejurări pentru care nu ar putea fi reținută culpa petentului.
Potrivit art. 11 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.
În plângerea sa, petentul a afirmat o împrejurare care ar înlătura caracterul contravențional al faptei sale, și anume că, vinovăția în producerea accidentului aparține intervenientului forțat Totzsegi A. care a efectuat o manevră contrară regulilor de circulație.
Cazul fortuit, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, semnifică existența unei situații, stări sau împrejurări în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici nu l-a urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută. Imposibilitatea de prevedere în acest caz este necesar să fie una generală și obiectivă.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege prin aceea că accidentul rutier nu se datorează exclusiv manevrei efectuate de către celălalt conducător auto, ci și neglijenței petentului, faptul că la un moment dat în trafic s-ar putea afla un autovehicul oprit, din diverse motive, neputând fi circumscrisă unei imposibilități generale și obiective de prevedere. Mai mult, însuși petentul în declarația sa dată în fața agentului de poliție a arătat că a văzut târziu autoturismul marca Logan și că se deplasa cu cca. 70 km/h, deși rula în interiorul localității. Mai mult, din nici un element nu rezultă, și nici petentul nu a afirmat că virajul la stânga al drumului pe care circula era într-atât de strâns încât vizibilitatea sa pe o rază care să îi dea posibilitatea de evitare cu obstacolul fix nu ar existat.
De altfel, prima instanță a constatat că susținerile petentului din plângerea inițială sunt nesusținute și incoerente și prin prisma mecanicii producerii accidentului întrucât este puțin probabil ca virând stânga pentru
a evita un impact autoturismul interpus perpendicular cu axul drumului să fie lovit tot în partea stângă, spate. De altfel, petentul a arătat că recunoaște cele menționate în procesul verbal, semnând în acest sens mențiunea, iar în fața instanței de judecată nu a dat nici o explicație rezonabilă cu privire la aceasta.
Prin urmare, prima instanță nu a putut reține incidența unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, respectiv vinovăția petentului, săvârșirea vreunei fapte contravenționale în persoana conducătorului autovehiculului marca Logan nefăcând obiectul acestei cauze, cum de altfel nici chestiunile legate de existența asigurărilor de răspundere civilă auto nu se impun a fi analizate, acestea prezentând relevanță pentru acordarea despăgubirilor și nu pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul N. F., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
În motivare, recurentul a arătat că fapta sa nu are caracter contravențional, acesta fiind înlăturat de existența cazului fortuit.
De asemenea, recurentul a arătat că recursul înaintat este admisibil în urma declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 118 alin 3 ind. 1 din OUG 195/2002 de către Curtea Constituțională în data de_, prin decizia nr. 500 publicată în Monitorul Oficial din_ .
Intimatul IPJ CLUJ a formulat întâmpinare în recurs, prin care a invocat inadmisibilitatea acestuia, arătând că decizia nr. 500/2012 a Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor și nu se aplică în cauza de față, deoarece sentința atacată a fost pronunțată la data de_ .
Asupra excepției inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimat prin întâmpinare
, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul reț
ine următoarele:
Potrivit procesului verbal de contravenție seria AP nr. 1. încheiat în data de_ de către intimatul I. P. J. C., petentul N. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei potrivit art. 51 raportat la art. 108 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestui proces-verbal, numitul N. F. a formulat plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de _
, și soluționată prin sentința nr. 5979/2012 pronunțată la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. 3 indice 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data pronunțării sentinței contestate prin prezentul recurs, hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.
Instanța constată că acest alineat al articolului 118 anterior menționat a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și a intrat în vigoare la data de_ .
Ori, în raport de momentul pronunțării hotărârii judecătorești atacate, tribunalul constată că sentința civilă nr. 5979/_ era, de la data pronunțării, definitivă și irevocabilă, părțile neavând deschisă, împotriva acesteia calea de atac a recursului.
Este adevărat că prin decizia nr. 500/_ a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului X
punctul 2 al Legii nr. 202/2010 prin care s-a introdus aliniatul 3/1al art. 118 privind caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești prin care judecătoria soluționează plângeri în această materie, ceea ce înseamnă că astfel de hotărâri vor putea fi din nou atacate cu recurs, însă doar cele pronunțate după data publicării respectivei decizii în monitorul oficial, adică din_ . Ori, sentința civilă atacată cu recurs în prezentul dosar, fiind pronunțată anterior publicării deciziei Curții Constituționale, este drept urmare, irevocabilă, efectele deciziei de neconstituționalitate producându-se doar pentru viitor.
Prin urmare, constatând că petentul N. F. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, sentință exclusă de legiuitor din categoria hotărârilor care se pot contesta pe această cale extraordinară de atac, tribunalul urmează să admită excepția inadmisibilității cererii de recurs invocată de intimatul I. J. de P.
C. și să respingă recursul formulat de recurentul N. F. împotriva sentinței civile nr. 5979/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de recurs invocată de intimatul
I. J. de P. C. și, în consecnță:
Respinge recursul formulat de recurentul N. F. împotriva sentinței civile nr. 5979/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, ca inadmisibil.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red./dact. IAM 2 ex. - _
