Sentința civilă nr. 2377/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2377
Ședința publică din data de 10 MAI 2013 Instanța este constituită din:
Președinte:P. R. M., judecător
O. Ana, grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta T. L. D., domiciliată în J., str. 1Mai, nr.13, bl.S, 13, ap.12, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâtele A.
F. P. J.
și A. F. PENTRU M., având ca obiect restituire taxă primă înmatriculare
.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. art.131 Cod procedură civilă, constată că potrivit prev. art.95 Cod procedură civilă raportat la art.10 din Legea nr.554/2004 este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Pe baza înscrisurilor de la dosar instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa reclamanta T. L. D., a chemat în judecată A. F.
J. și A. F. PENTRU M. solicitând anularea deciziei de calcul nr. 6266/2008 și restituirea sumei de 1453 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
În esență, acțiunea reclamantei este motivată prin aceea că, a achiziționat dintr-o țară membră UE un autoturism pentru care a plătit la înmatricularea în țară o taxă de primă înmatriculare, nelegal percepută.
A solicitat restituirea sumei la care a primit răspuns că nu se încadrează la suma de restituit, cererea sa fiind însă respinsă.
Contestă plata acestei taxe care este în contradicție cu Tratatul Uniunii Europene.
Prin întâmpinarea depusă Direcția Generală a F. P. a județului Sălaj a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, menționând, în esență, că reclamantul nu a urmat procedura instituită prin art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004.
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține
următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată
.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
De asemenea se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. pe considerentul că acestea nu a fost implicată în procedura de emitere a deciziei de calcul a taxei de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. este întemeiată și va fi admisă întrucât această entitate nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamant, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei A. F. PENTRU M. va fi respinsă.
Asupra cauzei pe fond:
Reclamanta a achitat la Trezoreria J., prin chitanța nr. TS3A/2355174 din_ suma de 3616 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare stabilită prin decizia de calcul nr. 6266/2008 ( f.7).
Ulterior, reclamanta a solicitat Administrației F. P. J. restituirea și a sumei de 1453 lei, reținută ca taxă de poluare din suma de 3616 lei .
Cererea de restituire a diferenței de taxă a fost respinsă.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4).
De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa / Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D.G.F.P. emițând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea față de pârâta A. F. PENTRU M., pentru lipsa calității procesuale pasive .
Admite acțiunea reclamantei T. L. D., domiciliată în J., str. 1Mai, nr.13, bl.S, 13, ap.12, jud. Sălaj împotriva pârâtei A. F. P. J. și obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1453 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,10 mai 2013.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. Ana
Red. PRM/_
Dact.OA/_ /5ex
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
