Sentința civilă nr. 378/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 378/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul T. G.
, în contradiuctoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul
că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au comunicat dovezile de îndeplinire a mandatelor de aducere emise pe numele martorilor
T. M. și P. L. .
Se prezintă numitul T. A., care arată că este fiul reclamantului și se identifică cu CI, CNP 1., domiciliat în sat M., nr. 309B, comuna M. Răcătău, Jud. C. . Acesta arată că nu a identificat alți martori care să susțină teza refugiului tătălui său.
Curtea, după deliberare, în aplicarea dispozițiilor art. 188 C. pr.
Civ. de la 1865 reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul T. G. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4 februarie 2013 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea
hotărârii nr. 33848 din data de_ emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus .
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamant, iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că la baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există un document oficial stau declarațiile notariale a patru martori, care însă, sunt contradictorii, întrucât doi dintre ei susțin un refugiu din_ până în_ din M. în Mihai Viteazul, iar celelalte
1
două susțin un refugiu în perioada 10.1942 - 03.1945 din M. în Poiana Tomnatic și Poiana Dames în apropierea localității Albac, jud.Alba.
Din actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr.67741 din_ reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 33848 din_ urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 67741 din_, analizând actele de stare civilă, adeverința eliberată de Arhivele Naționale și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportat în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă
forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Declarațiile martorilor date în fața notarului public arată că reclamantul T. G. s-a refugiat împreună cu familia din localitatea M. în Mihai Viteazu în data de 6 septembrie 1940 din cauza persecuției pe motive etnice, întocându-se din refugiu în data de 6 martie 1945; iar alți doi martori susțin un refugiu în perioada 10._ din M. în Poiana Tomnatic și Poiana Dames în apropierea localității Albac, jud.Alba.
Deși citați cu mandate de aducere, martorii P. L. și T. M. nu s-au deplasat pentru a depune mărturie arătând că sunt indisponibilizate la pat. Această susținere însă nu este confirmată de actele medicale și este înlăturată de prezentarea acelorași martori în fața notarului public Neciu D.
G., în vederea consemnării declarațiilor la data de 1 respectiv_ .
Acest lucru face să existe o contradicție între declarațiile acestor martori și declarațiile martorilor C. G. și R. I. care audiate de către instanță au susținut refugiul în localitatea Mihai Viteazu, spre deosebire de
2
martorele care au refuzat să se prezinte și care atestă refugiul reclamantului în loc.Albac.
Cum aceste localități nu sunt apropiate, rezultă o contradicție între cele specificate de martori, fapt care aruncă un dubiu asupra tuturor declarațiilor date pentru dovedirea refugiului reclamantului T. G. .
În consecință, fiind în imposibilitate de a verifica veridicitatea declarațiilor, Curtea va înlătura aceste declarații constatând existența unor date contradictorii care întemeiază hotărârea de respingere a cererii dată de
C. J. de P. C. .
Probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamantul deși cetățean român ar fi fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamantul astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va
respinge acțiunea reclamantului T. | G. | în contencios administrativ |
împotriva pârâtei C. J. DE P. | C. . |
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. G. domiciliat în M. -Răcătău, nr.309, jud.C. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N. str. G.C. nr.2, jud. C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. R. D. M. T.
red.RRD/AC 4 ex. - _
3
