Sentința civilă nr. 13/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13/2013
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea contestației formulată de reclamanta C. (născută H.
) M. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat Moisa V. Dorin, în baza împuternicirii avocațiale nr. 0. din_, lipsind pârâta și martora F. M. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada imposibilității prezentării martorei F. M., sens în care solicită înlocuirea acesteia cu martora S. Vergina, prezentă în ședința publică de la acest termen.
Raportat la motivele evocate și actele justificative Instanța apreciază că cererea de înlocuire a martorei F. M. este întemeiată, astfel încât o încuviințează.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, 193 și 196 C.pr.civ., Curtea procedează la audierea martorei S. Vergina, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare.
Apărătorul reclamantei depune la dosar copia hotărârii prin care a fost recunoscută calitatea de refugiat din motive etnice a martorei S. Vergina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea contestației formulată împotriva hotărârii nr. 32907 din data de_ emisă de către pârâta C. J. DE P. C., anularea ca netemeinică și nelegală a hotărârii contestate și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei statutul de refugiat din motive etnice, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de OUG nr. 105/1999 modificată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de_, data depunerii cererii.
Se relevă că din întreg probatoriu administrat în cauză și din declarațiile martorilor audiați se constată că reclamanta C. M. este îndreptățită să i se acorde toate facilitățile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
De asemenea arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin contestația înregistrată la data de_, reclamanta C. (născută
H. ) M. a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 32.907 din data de_ emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei C. J. DE P. C. și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial, împreună cu întreaga sa familie au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu M. pe un teritoriu neocupat, datorită persecuțiilor etnice din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena, reîntoarcerea din refugiu având loc la începutul anului 1945.
Pârâta C. J. DE P. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte care să conducând la concluzia existenței persecuției sale și a familiei, iar din adeverința școlară depusă de reclamantă rezultă că în perioada de școlarizare aceasta era prezentă într-o altă localitate decât cea a refugiului (f.12).
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr. 73.751, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 32.907/_ pârâta C.J.P. C. a respins cererea reclamantei, având în vedere faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 (f.3)
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Prin încheierea din data de_, în temeiul art. 167 C.pr.civ., Curtea a încuviințat cererea formulată de reclamantă privind audierea a 2 martori, respectiv S. Vergina și G. E., în vederea stabilirii cu certitudine a incidenței prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
Probatoriul testimonial administrat în cauză relevă existența unor mărturii contradictorii și care nu susțin cele arătate de către reclamantă în acțiunea introductivă. Astfel, martora G. E. a arătat că reclamanta, împreună cu familia s-a refugiat de teama războiului, în timp ce martora S. Vergina a arătat că refugiul a fost determinat de teama unor persecuții etnice.
Curtea constată că art. 1 al. 1 din Legea nr. 189/2000 prevede că) Beneficiază de prevederile actului normativ persoana, cetățean roman, care în
2
perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, acestea fiind cele care determină refugiul.
Aspectul referitor la persecuțiile etnice rezultă doar dintr-o singură declarație de martor, ceea ce nu este suficient pentru a susține afirmațiile reclamantei din acțiunea introductivă.
Cu privire la durata în timp a "refugiului"; Curtea constată că martora G.
E. a arătat că reclamanta împreună cu familia s-a întors din refugiu în anul următor, 1941, iar martora S. Vergina a relatat că reclamanta a urmat scoala primară la domiciliul ei, în timpul războiului, în casa părintească, aflată în afara satului, învățătorul satului deplasându-se la acea locuință.
În cererea adresată pârâtei (f.14) reclamanta a indicat ca perioadă a refugiului intervalul_ -_ . De asemenea, în acțiunea introductivă reclamanta a arătat că s-a întors în casa părintească la începurul anului 1945.
Afirmațiile reclamantei referitoare la perioada refugiului apar ca fiind nedovedite din perspectiva declarațiilor de martor administrate în cauză.
Mai mult, declarația martorei S. Vergina, în partea referitoare la continuarea studiilor de către reclamantă în localitatea de domiciliu, este confirmată și de actul depus (f.21), respectiv matricula reclamantei ce atestă absolvirea de către aceasta a clasei a II-a, în anul 1945, fiind înscrisă în clasa a II-a în 15 sept. 1944 în baza situației școlare din anul 1943-1944. Actul de la fila 21 a fost emis de Scoala generală M., așa cum rezultă din actul de la fila 22.
Declarațiile celor două martore, coroborate și cu înscrisurile menționate anterior (școlare) nu permit concluzia dovedirii refugiului de tema unor persecuții etnice, așa cum cere textul legal menționat anterior.
Curtea constată cu pot fi reținute, cu valoare probatorie, declarațiile notariale depuse (f.17-18). Cele două persoane nu s-au prezentat în instanță pentru a fi audiate nemijlocit de către curte, nefiind astfel respectate dispozițiile legale referitoare la administrarea probei cu martori.
Din perspectiva motivului refuzului pârâtei, consemnat în hotărârea atacată, respectiv "date contradictorii";, probele administrate nu au confirmat susținerile reclamantei, refuzul fiind astfel justificat.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. (născută H. ) M., domiciliată în comuna M., nr. 219, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., cu sediul în mun. C. -N., str. G.C., nr. 2, jud. C. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
3
Dact.M.D./_ .
Dact.H.C./4 ex.
4
