Sentința civilă nr. 4293/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE

SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 4293/2013

Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.

S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta B. A. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

La data de_, reclamanta a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior completată, reclamanta B. A.

D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. 218736/1 și 218736/2 ambele emise în data de _

, a Deciziei nr. E651/_ și respectiv a Deciziilor de impunere din oficiu nr. 218736/1 și 218736/2 emise în data de_, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus sistematic la pârâtă declarațiile necesare pentru stabilirea contribuției datorate, iar din data de_ a intrat în concediu prenatal și a avut toate contribuțiile achitate la zi. Reclamanta a mai arătat că pentru perioadele în care s-a aflat in concediu prenatal, postnatal și pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani nu a datorat contribuții CAS, astfel că sumele stabilite în sarcina cu titlu de contribuții, penalități, dobânzi nu sunt datorate iar contribuțiile aferente trim.I și II.2012 au fost achitate prin O.P. la data de_, astfel că pentru aceste sume nu se datorează penalități. De asemenea, a învederat că Legea nr. 95/2006 nu conține nicio sancțiune implicită pentru nedepunerea declarațiilor și că în conformitate cu acest act normativ, casele de sănătate au obligația de a-l informa pe contribuabil anual cu privire la pachetul de servicii de care beneficiază, nivelul de contribuție datorat și modalitatea de plată, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul ei, astfel că pârâta a comis un abuz de drept.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a Județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că reclamanta a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale în perioada 2007-2009 și 2012 iar în conformitate cu

prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între

        1. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamanta luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că totalul plăților efectuate de reclamantă este în sumă de 9307 lei, iar totalul datoriei către FNUASS este de 3395 lei.

          În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.

          Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:

          Reclamanta B. A. D. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces.

          Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 218736/1/_ și nr.218736/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2007-2012 (filele 9, 49).

          Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (fila 12), respinsă prin Decizia nr. E 651/_ (filele 13-15) iar acum atacă deciziile de impunere în contencios administrativ.

          De asemenea, pârâta a emis pe seama reclamantei Deciziile de impunere din oficiu nr. 218736/1/_ și nr. 218736/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 2008-2012 (filele 16, 17); reclamanta și-a extins acțiunea și față de acestea.

          Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

          În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru

          încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).

          Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

          Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.

          Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.

          Cât privește Deciziile de impunere nr. 218736/1/_ și nr.218736/2/_ , după cum reiese din ordinele de plată și chitanțele atașate de reclamantă (filele 26-29), aceasta a declarat și a achitat (cel puțin parțial) contribuțiile datorate la FNUASS în decursul timpului.

          Acest fapt este confirmat și prin Situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor de întârziere și a penalităților calculate, încasate și restante la data de_, emisă de pârâta C. de A. de S. a județului C. (filele 10-11), din care reiese că pentru anul 2007 reclamanta datora doar suma de 5 lei reprezentând majorări de întârziere aferente ultimei contribuții trimestriale. Pentru anul 2008, baza de date a pârâtei indica un rest de contribuție datorată de 177 lei, scadentă la data de_, respectiv majorări de întârziere de 96 lei și penalități de 27 lei aferente acestei sume. Pentru anul 2009, totalul datorat era de 934 lei, pentru anul 2011, de 4 lei, iar pentru anul 2012, de 1.399 lei. Chiar pârâta totalizează contribuția restantă a reclamantei la suma de 2.108 lei, majorările de întârziere la 406 lei și penalitățile de întârziere la suma de 128 lei.

          Cu toate acestea, deciziile de impunere au fost emise pe seama reclamantei pentru suma totală de 7.234 lei reprezentând contribuțiile la FNUASS și de 1.248 lei reprezentând accesorii.

          Astfel, la emiterea deciziilor de impunere pârâta nu a ținut cont de plățile efectuate de contribuabil, cu toate că erau înregistrate în baza sa de date.

          Cât privește sumele restante aferente anilor 2008 și 2009, acestea au fost determinate în urma regularizării anuale a veniturilor realizate, conform art. 8 alin. 4 și 5 din Ordinul nr.617/2007: "Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere.

          1. La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală

            ";.

            Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art.119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

            Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamanta este ținută atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.

            Achitarea contribuțiilor aferente trimestrelor 1 și 2 ale anului 2012 imediat d upă

            comunicarea

            deciziilor prin care acestea au fost stabilite nu este de natură a genera o scutire de la plata penalităților de întârziere, după cum sugerează reclamanta.

            Apoi, nerespectarea de către pârâtă a obligației prevăzute de art. 222 din lege, respectiv a aceleia de a informa contribuabilul cel puțin o dată pe an asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale, nu este de natură a exonera reclamanta de plata contribuției datorate, ci doar a genera, eventual, răspunderea juridică a pârâtei.

            În ceea ce privește neemiterea deciziilor de impunere încă din anul 2007, se reține că pârâtei C. de A. de S. a județului C. nu i se poate impune decât sarcina de a respecta termenul de prescripție al dreptului de a stabili contribuțiile și accesoriile la FNUASS.

            Or, art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate în cond iți il e Ordonanț ei G uv ernulu i nr. 92/2003 pr ivind C odul de pr o cedură fis cală

            , republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 91 din acest din urmă act normativ stabilește termenul de prescripție de 5 ani, care "începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală

            ";.

            Observând că în speță contribuțiile și accesoriile au fost stabilite pentru perioada 2007-2012 în interiorul termenului legal de prescripție, instanța consideră că nici acest argument al reclamantei nu este pertinent.

            Pentru acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte solicitarea reclamantei de anulare a deciziei de soluționare a contestației și a deciziilor de impunere, care se vor menține doar pentru sumele neachitate de reclamantă la data de_ .

            Cât privește Deciziile de impunere din oficiu nr. 218736/1/_ și nr.218736/2/_ , reclamanta trebuia să formuleze și împotriva acestora contestația administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006 raportat la art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală.

            În acest sens, art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 statuează că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii

            ";.

            Pe cale de consecință, reclamanta poate formula acțiune în contencios administrativ doar împotriva deciziei de soluționare a contestației, iar nu și direct împotriva deciziilor de impunere. De aceea, se impune respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere.

            În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare achitate.

            Cât privește onorariul avocațial solicitat, tribunalul apreciază că nu poate fi acordat în condițiile în care reclamanta s-a reprezentat pe sine însăși. Contractul de asistență juridică nu s-a încheiat cu cabinete asociate, cu o societate civilă profesională sau cu o societate profesională cu răspundere limitată, ci chiar cu cabinetul avocațial B. A. D. ; or, acesta reprezintă doar o formă de exercitare a profesiei de către reclamantă, care a și fost obligată

            în nume personal

            la plata contribuțiilor aferente veniturilor realizate din această profesie liberală.

            PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

            Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. D.

            ,

            cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. I. V. nr. 14, parter, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C.

            , cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C., astfel cum a fost completată.

            Anulează în parte Decizia de soluționare a contestației reclamantei nr. E 651/_ . Anulează în parte Decizia de impunere din oficiu nr. 218736/1/_ privind stabilirea contribuției datorate de reclamantă la FNUASS, cât privește suma de 5.126 lei din

            totalul de 7.234 lei stabilit.

            Anulează în parte Decizia de impunere din oficiu nr. 218736/2/_ privind stabilirea accesoriilor datorate de reclamantă la FNUASS, pentru suma de 714 lei din totalul de 1.248 lei.

            Respinge ca inadmisibil petitul privind anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr.218736/1/_ și nr. 218736/2/_ .

            Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

            Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.

            Președinte,

            1. G. C.

Grefier,

O. -R. L.

Red.ACG/tehn.MG 4 ex. 16.04.12

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 4293/2013. Contencios. Anulare act administrativ