Sentința civilă nr. 4841/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4841/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul A. F. T. cu domiciliul în com. Almașu, J., nr.29, jud. S., în contradictoriu cu pârâtele DS și A. F.
P. Z.
cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Instanța, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DS și, față de solicitările de judecare a cauzei în lipsa părților,pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea sa, reclamantul A. F. T. a chemat în judecată pârâtele DS și
A. F. P. Z., solicitând anularea adresei nr.61611/_ și restituirea sumei de 3146 lei reprezentând diferență nerestituită din taxa specială de primă înmatriculare, reținută cu titlu de taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de_ a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5752 lei, în vederea înmatriculării autoturismului său achiziționat din Germania, din această sumă i-a fost restituită ulterior suma de 2606 lei, suma de 3146 fiindu-i reținută cu titlu de taxă de poluare.
Arată reclamantul că a solicitat pârâtei și restituirea acestei sume, apreciind că legislația care o prevede nu este conformă cu art. 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene,dar cererea de restituire i-a fost respinsă, fiindu-i comunicat refuzul prin adresa nr.61611/_ .
Reclamantul a invocat prevederea constituțională care reglementează prioritatea dispozițiilor dreptului comunitar în raport cu dispozițiile legislației interne, precum și incompatibilitatea taxei achitate cu dreptul la libera circulație a mărfurilor în comunitate si cu dreptul la o concurența loială.
Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P.
Z., D. G. a F. P. S. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire, reclamantul înregistrând cererea de chemare în judecată peste termenul de cinci ani. De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 61611/_, întrucât aceasta nu constituie act administrativ fiscal.
Pe fond, D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele Administrației
P. Z. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor. Se mai precizează că organul fiscal din cadrul DS
a respectat dispozițiile legale privind taxa de primă înmatriculare instituită, iar încasarea taxei s-a făcut în conformitate cu prevederile legale.
La termenul din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DS .
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel,deliberând cu prioritate asupra ex cepți ilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Dreptul la acțiune nu mai poate fi exercitat de titular după împlinirea termenului de prescripție sub aspect material.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministerul F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următ or cel ui în care a luat
naștere dr eptul la restituire
, iar potrivit art. 135 din C.proc.fisc., ";dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau la restituire
";.
Reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare la data de_ însă, în urma cererii formulate, conform prevederilor OUG 50/2008 și art. 117 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, A. Z. a emis Decizia nr. 5552/_, prin care a restituit reclamantului suma de 2606 lei din suma de 6615 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare(f.34).
Instanța apreciază că prin restituirea voluntară a unei părți din suma achitată de reclamant, plată efectuată anterior împlinirii termenului de prescripție inițial, a fost întrerupt termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantului, în favoarea acestuia începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, deci, de la data de_ .
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului este nefondată și va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DS, invocată din oficiu, instanța constată că acțiunea reclamantului poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul Administrației F. P. Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DS nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că excepția invocată urmează a fi admisă,iar acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DS va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 61611/_ urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: conform art.8 din Legea nr. 554/2004, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Cum adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu are aceste caractere, este exceptată controlului judecătoresc in procedura de contencios administrativ, motiv pentru care acțiunea reclamantului privind anularea acesteia va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Z. suma de 5752 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3A, nr.9539828 din_ ulterior fiindu- i restituită suma de 2606 lei, suma de 3146 lei fiindu-i reținută cu titlu de taxă de poluare.
Reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr. 61611/_ emisă de A. Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu- hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I.
Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.
Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în parte și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1530 și urm. Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 al. 1 din O.G. nr. 13/2011, de la data solicitării sumei până la data plății efective. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda legală aferentă de la data achitării, cererea acestuia urmează a fi admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de DS .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DS (în urma reorganizării - D.
R. a F. P. C. Napoca) și respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr.61611/_ și respinge cererea formulată în acest sens.
Admite în parte acțiunea reclamantului A. F. T. cu domiciliul în com. Almașu,
J., nr.29, jud. S. în contradictoriu cu A. F. P. Z. (în urma reorganizării - A.
J. a F. P. S. ), cu sediul în Z., P. I. M., nr. 15,jud. S. și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3146 lei, reprezentând diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la data restituirii efective.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului S. . Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./_ / Ex.5/com.3/ _
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
