Sentința civilă nr. 5525/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 5525/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC E. S. și pe pârât A. N. DE A.
F. - D. G. DE A. A M. C., pârât D. G. A F.
P. A JUD.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 25 martie 2013 s-a înregistrat de reclamantă scriptul intitulat " concluzii scrise";.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC E. S. în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. - D. G. DE
A. A M. C. și D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C.
, a solicitat anularea Deciziei nr.275/_, a Deciziei de impunere 28/2010 și a raportului de inspecție fiscala F-MC 18/_, precum și a tuturor actelor care au stat la baza întocmirii actelor administrativ-fiscale atacate. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 102.546 lei achitata, constand in suma de 71.655 lei reprezentand TVA colectata aferenta pierderilor tehnologice de energie electrica pentru perioada_ -_ si a sumei de 30.891 lei majorari de intarziere aferente diferenței suplimentare de TVA, precum și la plata dobânzii fiscale aferente, de la data achitării si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că desfășoară activitatea de furnizare de energie electrică în baza licenței nr.630/2004 și asigură distribuția energiei electrice operarea și întreținerea capacităților de distribuție a energiei electrice pentru SC Polus Transilvania Companie de Investiții SA și implicit pentru chiriașii din spațiile comerciale din Centrul Comercial Polus.
Reclamanta a mai arătat că în speță, cantitatea de energie se măsoară prin citirea contoarelor și există decalaje dintre momentul citirii la intrare și ieșire, astfel că la aceste pierderi tehnologice de mai adaugă pierderi datorită decalării de citire, în lunile în care citirea la ieșire se face cu întârziere.
S-a mai susținut că procentul mediu estimat al pierderilor tehnologice se raportează în funcție de situația anuală a pierderilor tehnologice și practic se însumează pierderile înregistrate lunare și se face o medie a acestora.
A mai arătat reclamanta că în perioada_ -_ a făcut obiectul unui control fiscal, vizând T.V.A. aferentă perioadei_ -_, fiind întocmit Raportul de inspecție fiscala F-MC 18/_ .
Ulterior, s-a emis Decizia nr.275/_ de către D.G.F:P. C., care este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art.209 lit.c C.pr.fisc.,
D.G.F.P. C. nefiind competentă material să soluționeze o contestație îndreptată împotriva unei decizii emise de către un organ central cu atribuții de inspecție fiscală, indiferent de cuantumul contestat.
Reclamanta a învederat că în urma controlului efectuat, organul fiscal a aplicat în mod greșit legea, având în vedere că TVA aferentă pierderilor tehnologice este deductibilă, neimpunându-se ajustarea acesteia, atâta timp cât energia consumată este o componentă a costului produselor vândute, în cest sens fiind și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
De asemenea, a susținut că nu a fost verificată gestiunea pentru a se confirma lipsurile din gestiune, iar prin ignorarea în totalitate a pierderii cuprinse în norma proprie, organul de inspecție fiscală a adoptat o soluție nepermisă de lege - suprimarea în totalitate a coeficientului pierderii.
Pârâta D. G. a F. P. a Județului C., prin
întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că decizia de soluționare a contestației este legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor art.209 alin.1 lit.c din OG 92/2003.
Pârâta a mai arătat că la data formulării contestației, reclamanta nu mai avea calitatea de mare contribuabil, astfel încât soluționarea contestației nu era de competența organului central de soluționare a contestațiilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a susținut că, având în vedere faptul că în speță sunt reiterate criticile formulate în cuprinsul contestației, sumele stabilite în sarcina reclamantei sunt datorate de aceasta pentru motivele expuse în cadrul deciziei de soluționare a contestației.
Pârâta A. N. de A. F., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, cea a necompetenței materiale a Tribunalului C., competența soluționării cauzei revenind curții de apel.
În ceea ce privește capătul al doilea și al treilea al cererii formulate de reclamantă, privind anularea Deciziei de impunere nr.28/2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr.F-MC 18/2010 emise de ANAF - D. de
A. a M. C., pârâta a invocat excepția inadmisibilității în raport de prevederile art.205-218 din OG 92/2003, prin care s-a stabilit procedura prealabilă, în sensul că actul administrativ-fiscal nu poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ, ceea ce poate fi atacat în cadrul acestei instanțe este decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă.
Cu privire la cererea reclamantei privind anularea tuturor actelor ce au stat la baza întocmirii actelor administrativ-fiscale atacate, s-a solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea în sensul indicării actelor ce se solicită a fi anulate, iar în privința cheltuielilor de judecată, s-a arătat că nu sunt
întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C.pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Excepțiile invocate au fost soluționate prin respingerea lor în ședința publică din data de_, motivarea regăsindu-se în încheierea de sedință.
Prin Decizia nr.275/_ s-a respins contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr.28/0_ și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 18/2010, cu consecința menținerii obligației reclamantei de achitare a sumei de 102.546 lei, constând din suma de 71.655 lei
reprezentând TVA colectivă aferentă pierderilor tehnologice de energie electrică pentru perioada_ -_ și suma de 30.891 lei reprezentând majorări de întârziere aferente diferenței suplimentare TVA.
Cu privire la prima critică adusă acestei decizii, și anume faptul că a fost emisă de un organ care nu avea calitatea să soluționeze contestația, instanța urmează să rețină faptul că la data formulării contestației, reclamanta nu mai avea calitatea de mare contribuabil și, prin urmare, soluționarea contestației sale nu mai era de competența organului central de soluționare a contestațiilor, motiv pentru care acest motiv de nelegalitate nu subzistă .
În privința fondului problemei, reținem că prin raportul de inspecție fiscală se admite că pierderile tehnologice înregistrate de societate sunt cuprinse în norma proprie de consum și că pentru perioada_ -_ societatea a întocmit situații lunare privind costul acestora și ponderea lor în volumul achizițiilor lunare și constată că pentru pierderile tehnologice din norma proprie de consum societatea are deschis un cont separat unde sunt contabilizate aceste pierderi, însă interpretează norma legală în sensul că în lipsa aprobării de către ANRE a pierderilor tehnologice cuprinse în norma proprie de consum nu pot fi reținute pierderi tehnologice, acestea reprezentând de fapt bunuri constatate lipsă în gestiune, asimilate unei livrări de bunuri.
Tribunalul reține însă că legislația fiscală permite constituirea unei norme proprii de consum fără a o condiționa de aprobarea vreunui alt organ/autoritate externă contribuabilului, așa cum reiese din prevederile art.1531pct.6 alin.6 prin completarea Normelor de aplicare a Codului fiscal și art.171pct.23 din același normativ.
Astfel, începând cu ianuarie 2010, în scopul legislației TVA, regula în domeniu este că pierderile tehnologice stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum nu intră sub incidența prevederilor art. 128 al. 4 lit. d din Codul Fiscal, iar excepția o constituie pierderile care depășesc normele de consum, pierderi care sunt asimilate livrărilor de bunuri conform art. sus menționat.
Apoi, chiar Ministerul Finanțelor Publice, D. de legislația in domeniul TVA precizează expres prin Adresa nr.420049/2011 faptul că normele proprii de consum ale societății au fost aprobate implicit de ANRE, odată cu aprobarea tarifului de distribuție pentru medie și joasă tensiune, astfel că acestea nu au fost supradimensionate, confirmând un procent al pierderii de 3,32%, acceptat de către ANRE prin adresa 42516/_ .
De asemenea, constatăm că acest raport de inspecție fiscală contravine concluziilor controlului fiscal anterior la care a fost supusă reclamanta pentru operațiunile realizate până la momentul 2008, anterior neconstatându-se vreo neregulă în ceea ce privește TVA-ul aferent pierderilor tehnologice cuprinse de către reclamantă în norma proprie de consum .
Se mai reține că, în urma controlului efectuat, organul fiscal aplicat în mod greșit legea, având în vedere că TVA aferentă pierderilor tehnologice este deductibilă, neimpunându-se ajustarea acesteia, atâta timp cât energia consumată este o componentă a costului produselor vândute, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene de Justiție. Astfel, în paragraful 35 al cazului C-465/03";Kretztechnick";al Curții Europene de Justiție, Curtea a afirmat că dacă achizițiile unei societăți au o legătură directă și imediată cu operațiunile taxabile desfășurate de aceasta, TVA aferentă achizițiilor este deductibilă.
Apoi, pentru perioada_ -_ se constată că nu a fost verificată gestiunea pentru a se confirma lipsurile din gestiune, iar prin ignorarea în totalitate a pierderii cuprinse în norma proprie, organul de inspecție fiscală a adoptat o soluție nepermisă de lege - suprimarea în totalitate a coeficientului pierderii.
În concluzie, în măsura în care intimata aprecia că pierderea nu a fost aprobată legal, organul de inspecție fiscală ar fi putut-o modifica, iar nu suprima, doar în măsura în care avea indicii temeinice în acest sens. Însă aceste indicii nu au existat, fapt confirmat inclusiv prin raportul de expertiză administrat în cauză din care reiese atât cuantumul pierderii susținute de către reclamantă, cât și faptul că aceste pierderi reprezintă un fenomen real și că energia nu poate fi, de regulă, stocată.
Tribunalul apreciază că prin constatările făcute asupra legalității aprobărilor ANRE, organul fiscal și-a depășit atribuțiile legale, deoarece, în speță pierderile tehnologice înregistrate de reclamantă au făcut obiectul aprobării de către ANRE, făcând astfel parte din categoria care nu mai putea fi invalidată de către organul fiscal.
Astfel, așa cum reiese și din Adresa nr.42516/_ emisă de ANRE, prin care s-a lămurit faptul că, calculul de tarife efectuat de ANRE se bazează pe un consum propriu tehnologic ce intervine în procesul de prestare al serviciului de distribuție indiferent de data emiterii deciziei ANRE privind aprobarea tarifului pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, s-a confirmat ca și anterior aprobării tarifului de distribuție procentul pierderii tehnologice (consum propriu tehnologic) există, recunoscându-se un procent de 3,32%.
În baza normei proprii de consum, și a metodei de calcul folosite, ANRE a acceptat nivelul de 3,32% ca pierdere tehnologică pentru rețeaua de distribuție a reclamantei și având în vedere rolul ANRE și atribuțiile acesteia, acceptarea mai sus arătată dovedește fără echivoc faptul că nivelul pierderii nu este supradimensionat de reclamantă.
Organul de inspecție fiscală a invalidat aprobările ANRE, substituindu-se acesteia, depășindu-și astfel atribuțiile recunoscute legal.
În ceea ce privește aplicabilitatea dreptului comunitar, instanța reține că atât Directivele Europene cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție fac parte din acquis-ul comunitar, prevalând normelor interne iar legislația națională privitoare la autocolectarea TVA în cazul pierderilor tehnologice trebuie neconsiderată atâta timp cât ea excede prevederilor Directivei de TVA 2006/112/EC, nefiind aplicabilă.
Conform acestei directive, livrările de bunuri subiect de TVA sunt definite la Titlul IV iar situațiile de autolivrări sunt clar stabilite la art. 16. Ori, autocolectarea conform Directivei, poate exista doar în situația în care bunurile sunt folosite pentru alte scopuri decât cele de business, însă cum un consum tehnologic, apare în cadrul business-ului normal este evident că nu se încadrează în nicio situație prevăzută de art. 16 din Directivă.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul va dispune admiterea acțiunii și va dispune anularea Deciziei nr.275/_ si a Deciziei de impunere 28/2010, precum si a raportului de inspectie fiscala F-MC 18/_
. De asemenea, va obliga paratele sa restituie suma de 102.546 lei achitata, constand in 71.655 lei reprezentand TVA colectata aferenta pierderilor tehnologice de energie electrica pentru perioada_ -_ si a sumei de 30.891 lei majorari de intarziere aferente diferentei suplimentare de TVA, la care se va adauga dobanda fiscala aferenta, de la data achitarii si pana la plata efectiva.
În baza asrt.274 C.pr.civ., va obliga paratele la plata sumei de 6854 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu expert și taxă timbru, timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de reclamanta SC E. S. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., str.Moților nr.28, jud.C. în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. - D. G. DE A. A M.
, cu sediul în B., str.Mihail S. nr.88, sector 5 și D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. și in consecință: .
Dispune anularea Deciziei nr.275/_ si a Deciziei de impunere 28/2010, precum si a raportului de inspectie fiscala F-MC 18/_ .
Obliga paratele sa restituie suma de 102.546 lei achitata, constand in 71.655 lei reprezentand TVA colectata aferenta pierderilor tehnologice de energie electrica pentru perioada_ -_ si a sumei de 30.891 lei majorari de intarziere aferente diferentei suplimentare de TVA, la care se va adauga dobanda fiscala aferenta, de la data achitarii si pana la plata efectiva.
Obliga paratele la plata sumei de 6854 lei cheltuieli de judecata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 Martie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red.AMB/tehn.MG 5 ex. 30.04.13
