Sentința civilă nr. 5574/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5574/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. D. C. și pe pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. C. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. EȚULUI C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Deciziilor nr.E 759/_, nr.E 814/_ și nr.833/_ emise de pârâtă, respectiv admiterea contestațiilor nr._ 3/2012 și 31820/2012. S-a mai solicitat anularea Deciziei nr.27399/_ și a Deciziilor de impunere nr.207235/1 și nr.207235/2/_ ca fiind emise de un organ necompetent și in subsidiar, ca nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma contestării Deciziei nr.27399/_ și a adresei însoțitoare, pârâta a emis Deciziile nr.E 759/_, nr.E 814/_ prin care s-a respins contestația formulată iar în anexă, i-au fost comunicate Deciziile de impunere nr.207235/1 și nr.207235/2/_ cu privire la obligația de plată principală și accesorii, decizii care au fost din nou emise la data de_ .
Reclamanta a mai arătat că împotriva acestor decizii și a actelor însoțitoare a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr.833/_ .
De asemenea, a considerat că Deciziile nr. E 759/_, nr.E 814/_ și nr.833/_ emise de pârâtă sunt netemeinice și nelegale, iar deciziile de impunere sunt nelegale și neformale, deoarece pârâta nu are competența materială de a stabili contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și obligațiile fiscale accesorii și nici competența de a emite un act administrativ fiscal, deoarece nu există nicio lege prin care pârâta să fi fost investită sau să i se fi atribuit caracterul de organ fiscal, chiar dacă pârâta susține că a avut o competență specială de administrare a contribuției sociale de sănătate conferită prin Legea nr. 95/2006.
Reclamanta a învederat că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care pârâta nu are competența materială de a stabili contribuțiile de asigurări de sănătate în lipsa unor declarații ale contribuabilului, iar practica caselor județene de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere bazându-se doar pe dispozițiile art.208 din Legea nr. 95/2006 este eronată, întrucât se întemeiază pe interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie, datorită necorelării dispozițiilor art.208 cu cele ale art.211 alin.1 din actul normativ susmenționat.
A mai arătat reclamanta că pârâta avea obligația de a emite anual decizii de impunere și să le comunice conform legii, în conformitate cu prevederile art.3 lit.B C.fiscal, iar emiterea
retroactivă a acestor decizii încalcă și principiul securității raporturilor juridice, și previzibilității, punând persoanele într-o situație de vădită insecuritate și inechitate, în mod retroactiv.
Pârâta C. de A. de S. a J. ețului C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
De asemenea, a susținut că reclamanta este liberă să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr 27399/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 101.327 lei cu titlu de accesorii pentru plata cu intarziere a contributiilor la FNUASS pentru perioada_ _ .
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie administrativa, respinsa de parata prin decizia nr E759/_ .
La data de_ parata a emis Decizia nr.207235/1 prin care a stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata principale a contributiei catre FNUASS pentru perioada 2006-2012 in cuantum de 83.963 lei .Prin Decizia nr.207235/2/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 104.007 lei reprezentand accesorii datorate pentru plata cu intarziere a contributiilor la FNUASS pentru perioada 2006-2012.
La data de_ parata a emis noi decizii d eimpuenre pentru obligatii principale in cuantum de 74103 lei si accesorii in cuantum de 68222 lei pentru aceeasi perioada fiscala 2006- 2012, sub nr 207235/1 si 207235/2.
Aceste din urma decizii nu fac obiectul analizei instantei in cauza de fata, reclamanta formuland contestatie adminsitrativa la data de 31 ianuarie 2013.
In ce priveste argumentul privind necompetența Casei de A. de S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale
în sarcina reclamantei,prin emiterea de Decizii de impunere, instanta retine ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea
măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare .
Instanta retine, de asemenea, ca Normele metodologice mai sus citate sunt in vigoare si la aceasta data iar legalitatea actului normativ nu a fost supusa cenzurii instantei in cadrul procedurii exceptiei de nelegalitate reglementate de art 4 din Legea nr 554/2004.
Raportat la considerentele de mai sus rezulta ca parata avea competenta de emitere a deciziilor de impunere pentru contributia la FNUASS in situatia nedepunerii de catre reclamanta a declaratiilor privind obligatiile la Fond.
Pe de alta parte, se impune analiza legalitatii emiterii mai multor titluri de creanta fiscala pentru aceeasi perioada.
In aceste sens instanta retine ca potrivit art. 216 alin. (3) C. proc. Fisc. "Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare";.
Apoi, este de principiu ca revenirea asupra unei inspectii deja efectuate se poate realiza pe cale de exceptie numai daca intervin noi elemente de proba, informatii necunoscute sau erori de calcul si numai in cadrul general al termenului de prescriptie indicat de art. 91 alin. (1) si alin. (3) C.proc.fisc.
Unicitatea verificarii poate fi incalcata doar pe motiv de aparitie a unor date suplimentare. Sunt date suplimentare acele informatii necunoscute organului fiscal provenind (1) din constatarile unui control incrucisat, efectuat la un contribuabil facand parte din acelasi grup sau avand legaturi comerciale, (2) din solicitarile organelor de urmarire penala sau a altor autoritati competente, precum si (3) din orice alta sursa.
Pe baza referatului motivat al agentului fiscal competent, conducatorul organului de inspectie fiscala va decide asupra oportunitatii reverificarii si va emite o decizie de reverificare a unei anumite perioade (pct. 102.6. din Normele metodologice). Decizia de reverificare va fi comunicata contribuabilului in conditiile art. 102 alin. (9) C.proc.fisc. Sub sanctiunea nulitatii actelor de inspectie emise pe baza noilor constatari, verificarea se va limita la perioada fiscala neprescrisa, in sensul art. 91 C.proc.fisc.
Raportat la consideratiile d emai sus instanta apreciaza ca nu este legala procedura improvizata de organul fiscal care, fara nicio referire la date noi si la modul in care acestea au fost colectate a emis mai multe titluri de creanta pentru aceeasi perioada fiscala, cuprinzand sume diferite de plata .
Pentru considerentele mai sus expuse instanta va admite actiunea formulata de reclamanta C.
C. D. in contradictoriu cu parata C. de asigurari de S. a J. etului C. si va dispune anularea urmatoarelor Decizii:Decizia nr E759/_, Decizia nr E814/_, Decizia nr E833/_ emise de parata precum si a deciziilor de impunere nr 27399/_, nr 207235/1/2 din_ respectiv deciziile nr 207235/1/2 din_ .
In temeiul art 274 Cod procedura civila va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea reclamanta C. C. D., domiciliată în C. -N., str.G-ral E. G. nr.62, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. EȚULUI C., cu sediul în C. -N., str.C. nr.5, jud.C. .
Dispune anularea urmatoarelor Decizii:Decizia nr E759/_, Decizia nr E814/_, Decizia nr E833/_ emise de parata precum si a deciziilor de impunere nr 27399/_, nr 207235/1/2 din_ respectiv deciziile nr 207235/1/2 din_ .
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 29 martie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
C. S.
Red.MFB/tehn.MG 4 ex. 10.04.13
