Sentința civilă nr. 2606/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2606
Ședința publică din 23 mai 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: C. | D. | , judecător |
C. | C. | -D., grefier |
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul B. N. , cu domiciliul în localitatea Z., str.Dumbrava, nr.39, bl.D17, sc.A, et.1, ap.5, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. A M. Z.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul Sălaj, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod procedură civilă.
Acțiunea este timbrată cu suma de 43 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,60 lei, aspect față de care instanța constată că acțiunea este legal timbrată la acest termen de judecată (fila 6).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că în cauză s-a formulat întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului, în condițiile art. 201 alin. (2) Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată faptul că părțile litigante au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 pct. 2 Cod procedură civil.
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că în baza prevederilor art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Se invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr.61501 emisă de pârâta A. F. P. a M. Z. la data de_ .
Instanța raportat la obiectul cererii și la actele de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul B. N. , cu domiciliul în localitatea
Z., str. Dumbrava, nr. 39, bl.D17, sc. A, et.1, ap.5, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta A.
P. A M. Z.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul Sălaj, solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restituirea sumei de 3515 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare nerestituită, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
In fapt s-a arătat că a achitat suma cu titlu de taxă în vederea înmatriculării autovehiculului
său.
Apreciază că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din TFUE, Legea nr. 554/2004, art. 148 Constituția României, Codul de procedură fiscală.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa de poluare, nu contravin legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În cauză s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală și nu a atacat un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004.
S-a mai invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei privind refuzul de restituire a taxei de poluare și excepția precripției dreptului la acțiune.
Analizând cu precădere excepțiile invocate
, instanța reține cu privire la:
excepția inadmisibilității acțiunii
, că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
excepția inadmisibilității anulării adresei privind refuzul de restituire a taxei de poluare
, aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr.554/2004.
Conform art.8 din același act normativ, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica [....] care dau naștere, modifica sau sting raporturi juridice. Pentru că adresa a cărei anulare se solicită nu are acest caracter este exceptată controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ. Prin urmare excepția inadmisibilității va fi admisă și în consecință cererea privind anularea adresei urmează a fi respinsă.
excepția prescripției dreptului la acțiune
va fi respinsă, cererea fiind formulată cu respectarea termenului de 6 luni prev. de art.11 al.1 lit. a din Legea nr.554/2004, calculat de la data de_, când reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei (f. 12, 13).
În privința fondului acțiunii, față de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezorerie suma reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul proprietatea sa, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, conform chitanței și dovezii de înmatriculare, anexate la dosar.
Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP, fără a primi un răspuns favorabil.
Potrivit art.2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
România este un stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituție prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Raportat și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, (Decizia în cazul Costa/Enel (1964)), CJUE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJUE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP trebuie restituită.
Faptul că prin OUG nr. 50/2008, intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008, au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003, iar pentru diferența dintre taxa
specială pentru autovehicule și taxa pe poluare s-a dispus restituirea, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamat era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Instanța va mai reține că în conformitate cu prevederile art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
De asemenea, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
Pentru aceste motive cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data încasării și până la data restituirii integrale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei privind refuzul de restituire a taxei de poluare, în consecință, respinge cererea reclamantului privind anularea acesteia.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B. N. , cu domiciliul în localitatea Z.
, str.Dumbrava, nr.39, bl.D17, sc.A, et.1, ap.5, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. A M. Z.
, cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul Sălajși, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3515 lei, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 23 mai 2013.
JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. C. | C. | C. |
DC/DC/_ /5 ex.
