Sentința civilă nr. 5607/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL

Dosar nr._ *

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.5607

Ședința publică din_ Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ț. D. B.

Grefier: S. I.

Pe rol rejudecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. P. - administrator al SC V. -Z. S. Z., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI SĂLAJ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal (Sentința civilă nr. 431/_ din dosar nr._ casată cu trimitere spre rejudecare).

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor precum și susținerile părților asupra fondului cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 noiembrie și ulterior pentru data de astăzi.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ și precizată la data de_, reclamanta S.C. V. -Z. S. Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului Sălaj, anularea parțială a Deciziei nr.157/_, dată ca urmare a contestării Deciziei de Impunere nr. 119/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală și emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 1271/_ . S-a solicitat a se constata că reclamanta nu datorează bugetului de stat, pe perioada supusă controlului fiscal - 2004-2008- TVA de 45.405 lei calculat asupra investițiilor făcute cu sediul firmei și impozit pe profit suplimentar de 20.211 lei - datorită înregistrărilor greșite și nelegale din contabilitate ca și majorări de întârziere aferente acestor sume. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces (dos._, f.1-2, 156-158).

Prin sentința civilă nr. 431 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă contestația formulată de către contestatoarea

S.C. V. Z. S. Z. împotriva deciziei de impunere nr. 119 din_, care a fost modificată după cum urmează:

Obligațiile suplimentare reprezentând T.V.A. datorată de contestatoare pe perioada_ -_ către bugetul de stat sunt în sumă de 289.213 lei, din care

debit principal reprezentând T.V.A. în sumă de 189.675 lei și accesorii în sumă de

99.538 lei, față de obligațiile suplimentare stabilite în mod nelegal prin decizia nr. 119/_ constând în debit principal reprezentând T.V.A. în sumă de

235.080 lei și accesorii în sumă de 120.653 lei.

Obligațiile suplimentare reprezentând impozit pe profit datorat de contestatoare bugetului de stat pe perioada_ -_ sunt în sumă de 12.290 lei în loc de 39.901 lei și accesorii în sumă de 14.458 lei față de 62.048 lei.

Intimata a fost obligată la 4.204,3 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

În considerente, s-a reținut că S.C. V. Z. S. a fost controlată și verificată de organele fiscale pe linie de impozit pe profit pe perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008 și pe linie de TVA pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 28 februarie 2009, constatând cele consemnate în Decizia de impunere nr. 157 din 30 august 2010, acte fiscale care fac obiectul prezentului proces.

Astfel s-a reținut în actele contestate ca în perioada anilor 2004 - 2005

S.C. V. Z. S. Z. a făcut mai multe achiziții de materiale de construcții pentru realizarea obiectivului de investiții - casa unifamilială (care în realitate este sediul firmei, depozit și locuința de serviciu) procedând astfel la înregistrarea unui TVA deductibil în sumă de 45.405 lei la care se adaugă majorările aferente de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 3737 din_ a Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea reclamantei S.C. V. Z. S.R.L. Z. și au fost obligați pârâții B. Ana și

B. P. să îi recunoască acesteia dreptul de proprietate exclusivă asupra construcției situată administrativ în municipiul Z., str. C. C., nr. 114/A, edificată pe terenul proprietatea pârâților în suprafață de 800 mp, înscris în CF 50270 Z., nr. top. 3238/a/1/a/1/a/1 și 3238/b/1/a.

S-a dispus întabularea în cartea funciară în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului situat administrativ în Z., str. C. C., nr. 114/A, cu datele de CF de mai sus.

În motivarea acestei sentințe se arată că pârâții B. Ana și B. P. au fost de acord cu intabularea imobilului în favoarea reclamantei S.C. V. Z. S.R.L. Z.

Din raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cauză de către consultantul fiscal Deac Marcel și din răspunsurile la obiecțiuni și completarea la raportul de expertiza fiscală judiciară efectuată de către aceeași experți rezultă faptul că numiții B. P. și B. Ana au obținut o autorizație de construire în mod legal nu înseamnă că și recepția construcției edificate exclusiv cu efortul financiar al societății reclamante pe terenul acestora s-a făcut pentru un imobil care să le aparțină motiv pentru care prin Sentința Civilă nr. 3737 din 9 iunie 2011 Tribunalul Sălaj a și recunoscut societății reclamante dreptul de proprietate asupra imobilului și a obligat pe dl. B. P. și d-na B. Ana să recunoască acest drept pe care aceștia și l-au însușit în mod nejustificat până la pronunțarea sentinței.

În raportul de expertiză contabilă s-a arătat că, în urma analizării raportului de inspecție fiscală nr. 1271/_ întocmit de organele de control în urma inspecției generale efectuate pentru perioada 2004 - 2008 la SC V. Z. S. Z., experții au apreciat ca nu a fost efectuat conform legislației în materie calculul impozitului pe profit.

În opinia experților, faptul că SC V. Z. S. este proprietar de drept asupra investiției sediul social situat în Z., str. C. C., nr. 100, jud. Sălaj, conform sentinței civile nr. 3737 din 9 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj( dosar_ ) nu este relevant în stabilirea faptului dacă firma SC V. Z. S. mai datorează statului TVA și majorări de întârziere asupra investiției sediului social conform procesului verbal de control fiscal pe perioada anilor 2004 - 2008 și nu 2002 - 2009.

Această opinie a experților se datorează faptului că în sentința civilă nr. 3737 din 9 iunie 2011 s-a certificat faptul că cheltuielile pentru edificarea imobilului au fost efectuate de SC V. Z. S. iar conform Contractului de comodat autentificat sub nr. 2396/_ și Încheierii de completare nr. 14313/_ aceste cheltuieli s-au efectuat de către SC V. Z. S. pe un teren comodat la ,,1 Noiembrie 2002’’.

Practic în baza celor menționate la alineatul precedent facturile emise pe numele SC V. Z. S. cuprinzând materiale și lucrări pentru investiția ,, casa unifamilială’’ evidențiate în contabilitate în contul 2311 ,, Investiție Casă’’ și cuprinse de organele de inspecție fiscală în Anexa nr. 6 la RIF nr. 1271 din_ îndeplinesc cerințele de formă cuprinse la art. 155 alin. 5 din Legea 571/2003 și respectă și prevederile art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 pentru a se putea exercita dreptul de deducere a TVA în sumă de 45.405 lei.

În aceste condiții opinia experților este că SC V. Z. S. nu mai datorează statului TVA asupra investiției sediului social conform procesului de control fiscal pe perioada 2004-2008 ni nici majorări de întârziere.

În opinia experților SC V. Z. S. Z. datorează la data de_, în urma inspecției fiscale efectuate pentru perioada 2004-2008, obligații suplimentare în sumă totală de 289.213 lei din care TVA în sumă de 189.675 lei accesorii reprezentând dobânzi și penalități în sumă de 99.538 lei conform Anexei la prezenta completare la raportul de inspecție fiscală.

În raportul de inspecție fiscală nr. 1271 din_, organele de control au stabilit in TVA suplimentar pentru perioada supusă inspecției fiscale ( 2004-2008) în sumă de 235.080 lei și majorări de întârziere aferente calculate până la_ în sumă de 120.653 lei.

În urma analizării de inspecție fiscală nr. 1271/_ întocmit de organele de control în urma inspecției generale efectuate pentru perioada 2004-2008 la SC

V. Z. S. Z., experții au apreciat că nu a fost efectuat conform legislației în materie calcului impozitului pe profit din următoarele considerente:

- venitul înregistrat în contul 708.S ’’ surse proprii,, în exercițiul financiar 2004, 2005 și 2006 în sumă totală de 137.871 lei este neimpozabil așa cum a fost evidențiat în răspunsul de la obiectivul nr. 7 și nu impozabil așa cum organele de inspecție fiscală le-au încadrat în calcului efectuat.

Cheltuielile de protocol conform art. 21 alin. (3) din Legea 571/2003 au deductibilitate limitată în limita unei cote de 2%, aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.

Organele de control au aplicat matematic această formulă la stabilirea deductibilității cheltuielilor de protocol însă luând în calcul toate cheltuielile și veniturile înregistrate în contabilitate în fiecare din exercițiile 2004-2008.

Cu toate acestea, în opinia experților din aceste venituri și cheltuieli trebuiau

,,eliminate’’ acele venituri și cheltuieli care nu erau aferente exercițiilor financiare în care au fost evidențiate.

Acest aspect reiese de altfel și din definiția profitului impozabil, prevăzut la art. 19 alin. (1) din Legea 571/2003 în care se precizează că veniturile realizate și cheltuielile efectuate luate în calcul sunt cele dintr-un an fiscal.

În aceste condiții experții au stabilit diferențe în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar și majorările de întârziere datorate de SC V. Z. S. pentru perioada verificată 2004-2008.

Aceste obligații au fost evidențiate de experți în Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 al raportului de expertiză din care reiese că SC V. Z. S. datorează pentru perioada supusă inspecției fiscale 2004-2008 un impozit suplimentar în cuantum de

12.290 lei și accesorii respectiv dobânzi și penalități la_ în sumă de 14.458 lei față de un impozit de 39.901 lei și accesorii în sumă de 62.048 lei așa cum au stabilit organele de inspecție fiscală.

În aceste circumstanțe, întrucât contestația formulată de către contestatoarea

S.C. V. Z. S. Z. apare ca fondată, instanța a admis-o și a modificat decizia de impunere nr. 119 din_ emisă de intimata D.G.F.P. Sălaj în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară și cu completarea la aceasta.

Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. Sălaj,

solicitând modificarea sentințe și rejudecând în fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, se arată că așa cum reiese din autorizația de construire nr. 554 din_ a "casei unifamiliale D+P+M", emisa pe numele persoanelor fizice B. P. si B. Ana, societatea reclamanta SC V. zal S. nu era autorizata sa desfășoare lucrările de investiții efectuate in anii 2004 - 2005, ci persoanele fizice menționate in autorizație. Ulterior perioadei verificate, la data de_, prin contractul de comodat autentificat cu nr. 2396/_ la Birou Notarilor Publici Asociați C., persoanele fizice B. P. si B. Ana comodeaza societății V. zal S., pe o perioada de 20 de ani, incepand cu data de_ pana la data de_, terenul intravilan in suprafața de 800 mp si transmit către SC V. zal S. autorizația de construire nr. 554/_, in condițiile in care investițiile au fost efectuate in perioada 2004 - 2005, si recepționate in anul 2006.

Pârâta a considerat că analiza acestor documente care au stat la baza majorării capitalului social este esențiala întrucât din Raportul de expertiza tehnica

- evaluare reiese faptul ca terenul in suprafața de 800 mp, regim juridic CF 3731 si construcții se aflau la data aportului in natura (iulie 2009) in proprietatea lui B. P. si B. Ana.

Astfel, din răspunsul Oficiului Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Sălaj nr.2396/_ înregistrat la AIF Sălaj sub nr. 1253/_ reiese faptul ca, in anul 2009 prin încheierea nr. 3047 din_ se accepta cererea formulata de dl. B. P. - asociat unic, de majorare a capitalului social cu suma de 389.900 lei din care aport in natura 389.900 lei.

Cererea de majorare a capitalului social are la baza Hotărârea Adunării Generale a asociaților nr. 1 din_ prin care dl B. P. in calitate de asociat unic al SC V. Z. S. .hotareste majorarea capitalului social al societății cu suma

de 389.900 lei, aport in natura conform raportului de expertiza tenica - evaluare nr. 4261 din_ .

Din Raportul de expertiza tehnica - evaluare (transmis in xerocopie de către Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Sălaj) reiese faptul ca valoarea proprietății imobiliare situata in Z., str. C. C., compusa din teren in suprafața de 800 mp, regim juridic CF 3731 si construcții, aflate in proprietatea lui B. P. si B. Ana, este de 389.900 lei. Totodată, rezulta din acest raport ca proprietatea de mai sus va fi adusa ca aport in natura la capitalul social al SC V. -

Z. S. .

Potrivit raportului de expertiza tehnica - evaluare, întocmit de către Al Padurean Gregoriu la solicitarea clienților persoane fizice B. P., B. Ana, imobilul situat in Z., str. C. C., compus din teren in suprafața de 800 mp si construcții in regim de inaltime D+P+M, are ca proprietar pe dl. B. P. si dna. B. Ana.

Totodată in Certificatul de atestare a edificării /extinderii construcției nr. 26795 din_, emis de Primăria Municipiului Z. se adeveresc urmatoarele:"Pe terenul situat pe strada C. C. nr. 114/A, inscris in CF. 3731 cu nr. Top 3238/a/1/a/1/a; 3238/b/1/a exista o construcție (casa familiala D+P+M) edificata in anul 2006 in conformitate cu autorizația de construire nr. 554 din 4 noiembrie 2002, procesul verbal de recepție finala nr. 1 din data de 16 martie 2006 de către B. P. si B. ANA. Prezentul certificat s-a eliberat pentru înscrierea in cartea funciara a construcției menționata mai sus, in condițiile art. 55, alin. (1) din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata."

In concluzie, imobilul situat in loc. Z., str. C. C. adus in luna iulie 2009 ca aport in natura la capitalul social a fost, in perioada verificata (0_ -_ ), in proprietatea d-lui. B. P. si dna. B. Ana.

Prin Decizia de Impunere nr. 119 din_ si implicit Raportul de inspecție fiscala "încheiat la data de_ organele de control nu au făcut nici o referire la faptul ca facturile înregistrate in contabilitatea SC V. -Z. S. in contul 2311 "Investire casa" nu îndeplinesc cerințele de forma conform art. 155, alin. (5) din Legea 571/2003 si nu au refuzat acordarea dreptului de deducere a TVA aferenta acestor investiții.

Taxa pe valoare adăugata stabilita suplimentar in suma de 45.405 lei, in baza Deciziei de impunere nr. 119 din_ reprezintă TVA colectata suplimentar si nu TVA nedeductibila, intrucat construirea de către SC V. -Z. S. a "casei unifamiliale" (asa cum este inscris in autorizația de construire si nu sediu social) a fost considerata o operațiune impozabila respectiv livrare de bunuri efectuata in beneficiul persoanelor fizice B. P. si B. Ana.

In consecința, investiția descrisa in Autorizația de construire nr. 554/_ ca si "casa unifamiliala D+P+M" aparținând persoanelor fizice B. P. si B. Ana si nu ca "sediu social" a SC V. -Z. S. a fost suportata in perioada 2004 - 2005 de SC V. -Z. S. in beneficiul persoanelor fizice, proprietarii de drept conform Raportului de expertiza raportului de expertiza tehnica - evaluare, întocmit de către Al Padurean Gregoriu la data de_ .

Modificarea sediului social al SC V. -Z. S. in loc. Z., str, C. C., nr. 114/A si Sentința Civila nr. 3737 din 9 iunie 2011 au avut loc ulterior perioadei

verificate (2004 -2008), respectiv ulterior finalizării inspecției fiscale generale (martie 2010).

Prin Raportul de expertiza fiscala judiciara intocmit, experții au stabilit următoarele aspecte referitor la veniturile înregistrate de SC V. -Z. S. Z., in contul 708.5 "S. se proprii":

veniturile înregistrate in contul 708.5 sunt: in anul 2004 de 65.660 lei, in anul 2005 de 101.295 lei iar in anul 2006 de 29.084 lei;
experții "nu se pot pronunța daca veniturile înregistrate in contul

sunt preluate în totalitate in situațiile financiare anuale ale societății";
- opinia experților este ca "aceste venituri sunt venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit al perioadelor fiscale 2004 - 2008" întrucât nu au la baza documente justificative sau note justificative, fiind niște operațiuni eronate;
- in contabilitatea SC V. -Z. S. nu s-au inregistrat in perioada 2004 - 2008 cheltuieli nedeductibile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor si care sa fie recuperate, astfel sa se încadreze in prevederile pct. 20 din HG 44/2004.

In ceea ce privește tratarea din punct de vedere fiscal a acestor venituri, legislația in materie tratează veniturile neimpozabile astfel:

Art. 20 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: "Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, dacă persoana juridică română deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului;
diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative".

Veniturile înregistrate in contabilitatea SC V. -Z. S. in contul 708.S nu se încadrează in categoria veniturilor neimpozabile de mai sus, in consecința sunt impozabile.

Totodată înregistrările in contabilitatea SC V. -Z. S. a acestor venituri s-a făcut in baza unor note contabile astfel:

455 "Asociați conturi curente" = 708.5 "Venituri din activități diverse", analitic "S. se proprii". Analizând fondul acestor înregistrări contabile ele reprezintă o diminuare a datoriilor societății fata de asociații ei (diminuare cont

455) comparativ cu o creștere a veniturilor societății (creditare cont 708), respectiv anularea datoriilor curente ale societății către acționarii sai.

Pct. 5.2 din Ordinul 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene prevede faptul ca "in categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activități curente, cat si câștigurile din orice alte surse".

Conform aceluiași act normativ de mai sus prescrierea unei datorii sau anularea acesteia se înregistrează in contul 758 "Alte venituri din exploatare", aceste venituri fiind la rândul lor impozabile.

"Contul 758 "Alte venituri din exploatare"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor realizate din alte surse decât cele nominalizate in conturile distincte de venituri ale activității de exploatare.

In creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare"se înregistrează:

- datorii prescrise sau anulate (401 la 405, 428, 431 la_, 444, 446,

447, 448, 455. 457,458,462)."

Evidenta contabila a societății a fost refăcuta in timpul controlului, urmare a Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1852 din_, societatea înregistrând si după refacerea contabilității aceleași rezultate contabile.

In consecința, deoarece aceste venituri înregistrate de societatea reclamanta in baza unor note contabile in contul 708.S nu sunt conform legislației fiscale neimpozabile si luând in considerare fondul (anularea unei datorii), veniturile sunt impozabile.

Prin Decizia civilă nr. 5854/_, Curtea de A. C.,

Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a apreciat că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care să cerceteze contestația reclamantei astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V. - Z. S. împotriva deciziei de impunere nr.119/_, pe care a modificat-o cu privire la sumele suplimentare stabilite cu titlu de TVA și impozit pe profit pentru perioada_ -_ .

În motivarea acestei sentințe, tribunalul a preluat integral opinia experților astfel cum aceasta a fost redată în cuprinsul raportului de expertiză judiciară dispusă în cauză, printre altele arătând faptul că facturile emise pe numele reclamantei cuprinzând materiale și lucrări pentru investiția respectivă îndeplinesc condițiile prevăzute de art.145 alin.2 și art.155 alin.5 din Codul fiscal pentru a se putea exercita dreptul de deducere a TVA în cuantum de 45.405 lei.

Or, astfel cum a invocat recurenta, în speță nu se punea problema stabilirii dreptului de deducere a TVA, ci, printre altele, dacă TVA suplimentar era corect stabilit prin decizia de impunere nr.119/2010.

În al doilea rând, apar ca fiind întemeiate susținerile recurentei în sensul că judecătorul fondului s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, prin cererea formulată intitulată contestație, reclamanta a criticat Decizia nr.157/_ prin care D. G. a F. P. Sălaj a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.119/_ .

Însă, prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea împotriva deciziei de impunere pe care a modificat-o, practic, în parte, nepronunțându-se asupra Deciziei nr.157/2010, deși fusese învestită în acest sens. Este adevărată afirmația intimatei în sensul că era obligatorie contestarea inclusiv a acestei decizii de soluționare a contestației administrativ - fiscale, condiție pe care reclamanta a îndeplinit-o, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, ci cu privire la decizia de impunere, lucru care nu poate reprezenta o eroare, astfel cum susține intimata, ci un motiv de recurs în sensul art.304 pct.6 C.proc.civ. (invocat de recurentă, dar încadrat eronat în prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.).

Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că instanța de fond s- a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel prevederile art.129 alin.6 C.proc.civ., necercetând, practic fondul litigiului cu care a fost învestită.

În rejudecare

, la primul termen, din data de_, reclamanta și-a precizat și completat acțiunea, după cum urmează: s-a solicitat anularea parțială a deciziei de soluționare a contestației nr. 157 din data de_, emisă de către

D.G.F.P. Sălaj; anularea parțială a deciziei de impunere nr. 119/_, emisă de către D.G.F.P. Sălaj;anularea parțială a raportului de inspecție fiscală nr. 1271/_

, emis de către D.G.F.P. Sălaj;cheltuieli de judecată.

Ca urmare a modificărilor survenite la data de_ prin intermediul H.G. nr. 520/2013, în baza art. 23 alin. (1) din acest act normativ, atribuțiile D.G.F.P. Sălaj au fost preluate prin comasare de către D.G.R.F.P. C. . În consecință,s-a apreciat că se impune ca în prezenta cauză pârâta D.G.F.P. Sălaj să fie substituită de către D.G.R.F.P. C., ca urmare a modificărilor normative cu incidență asupra organizării și funcționării A.N.A.F.

Având în vedere principiul aflării adevărului, reclamanta a arătat că se impune suplimentarea argumentației cu privire la prezenta cauză, mai ales cu privire la o serie de deficiențe de ordin procedural fiscal. Astfel, s-a solicitat instanței să pronunțe nulitatea inspecției fiscale și a actelor administrativ-fiscale subsecvente, pentru lipsa competenței materiale a D.G.F.P. Sălaj în efectuarea inspecției fiscale și pentru faptul că inspecția fiscală nu poate dura mai mult de 3 luni de zile, termen care, în cazul de față a fost depășit. S-a arătat că un prim aspect care trebuie verificat în cadrul unei acțiuni de contencios administrativ este legat de competența materială a organului emitent. Orice derogare de la regula competenței materiale a organului administrativ atrage sancțiunea nulității absolute a actelor administrative astfel emise. Prin urmare, trebuie răspuns la întrebarea dacă la data efectuării inspecției fiscale în prezentul dosar, D.G.F.P. Sălaj avea competență în efectuarea inspecției fiscale asupra reclamantei S.C. V. Z. S.R.L. Conform art. 99 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, competența și modul de desfășurare a inspecției fiscale va fi dezvoltat prin ordin al președintelui A.N.A.F. Astfel, trebuie precizat că la data începerii inspecției fiscale (_ ), un astfel de ordin exista în cazul contribuabililor mijloci, respectiv Ordinal Președintelui

A.N.A.F. nr. 266/2007. Din studierea anexei la acest ordin, rezultă că S.C. V. Z.

S.R.L. figura la poziția nr. 6566, astfel că reclamanta era în administrarea A.F.P. Contribuabili Mijlocii Z. . Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 266/2007, cu începere din data de_, contribuabili care figurează în anexa ordinului, sunt în administrarea exclusivă a administrațiilor contribuabili mijlocii, în noțiunea de administrare fiind inclusă activitatea de inspecție fiscală. Mai mult, după cum

rezultă pagina nr. 2 a raportului de inspecție fiscală, avizul de inspecție fiscală nr. 129/_ a fost emis de către A.F.P. Contribuabili Mijlocii Z. . Astfel, competența de exercitarea a inspecției fiscale revenea acestui organ fiscal datorită normelor speciale din domeniu, și nu D.G.F.P. Sălaj. Prin urmare, inspecția fiscală efectuată de către D.G.F.P. Sălaj este lovită de nulitate absolută, astfel că și actele administrativ-fiscale emise în baza acesteia sunt lovite de sancțiunea nulității absolute.

Conform art. 104 din Codul de procedură fiscal, inspecția fiscală nu poate dura mai mult de 3 luni de zile. După cum lesne se poate observa, acest termen imperativ a fost stabilit tocmai pentru a se preveni prelungirea în mod nejustificat a inspecției fiscale, fapt ce afectează activitatea contribuabilului, cât și pentru a se preveni acumularea în mod nejustificat a debitelor fiscale accesorii. După cum se poate observa, în prezenta speță, inspecția fiscală a început în la data de_, fiind suspendată în data de_, iar apoi a fost reluată în data de_, fiind finalizată la data de_ . Este cât se poate de evident că termenul de 3 luni de zile a fost cu mult depășit. Susținerile organului fiscal, conform căruia inspecția fiscală s-ar fi desfășurat doar în anumite zile nu pot fi primite, deoarece nu se face dovada suspendării inspecției fiscale, în afara perioadei_ -_ . Inspecția fiscală este o activitate care se desfășoară în mod continuu, nu doar pe perioade de timp. Cât privește prejudiciul, în materia impozitului pe profit obligația fiscală principală este de 39.901 RON, iar debitul fiscal accesoriu este de 62.048 RON, aspect care a rezultat din prelungirea peste termenul legal a inspecției fiscale.

Cu privire la fondului cauzei, prima obligație impusă de către organele fiscale privește plata T.V.A. în cuantum de 45.405, aferent investiției imobilului situat în Z., str. C. C., nr. 114A. Astfel, organul fiscal invocă faptul că respectiva sumă nu ar reprezenta T.V.A. deductibil, ci T.V.A. pe care societatea

S.C. V. Z. S.R.L. trebuia să îl colecteze ca urmare a unei livrări către sine însuși ("self-supply").

În opinia organului fiscal, amenajarea imobilului situat în Z., str. C. C.

, nr. 114A, reprezintă o livrare de bunuri către sine însuși, prin preluarea bunurilor achiziționate sau fabricate de către acea persoană pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică. În realitate, autorizația de construire pentru imobilul situat în Z. pe strada C. C. nr. 314A a fost emisă pe numele persoanelor fizice B. P. și B. Ana, deoarece aceste persoane erau proprietarii de drept asupra terenului pe care s-a edificat construcția. Însă în prezenta speță nu se poate vorbi despre o livrare de bunuri în mod gratuit către cele două persoane fizice, așa cum încearcă să acrediteze organul fiscal, deoarece imobilul a fost construit din fondurile societății, a făcut în permanență parte din patrimoniul societății și a fost folosit de către aceasta. Astfel, așa cum s-a reținut prin raportul de expertiză fiscală, deși autorizația de construire a fost emisă pe numele persoanelor fizice, se poate observa că toate achizițiile necesare realizării investiției se regăsesc pe numele societății. Reclamanta apreciază că acesta este un prim indiciu conform căruia încă de la început s-a urmărit afectarea construcției în cadrul activității desfășurate de către reclamantă, și nu pentru fi pusă la dispoziția unor persoane fizice.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 3737 din data de_ a Judecătoriei Z., devenită irevocabilă prin nerecurare, s-a recunoscut dreptul de proprietate al

societății asupra imobilului situat în Z., str. C. C., nr. 114A datorită contribuției exclusive a societății la amenajarea imobilului, încă de la momentul edificării acesteia. Astfel, trebuie observat că prin sentința mai sus amintită, există puterea de lucru judecat asupra faptului că construcția edificată pe terenul celor două persoane fizice s-a aflat în permanență în patrimoniul societății și a fost afectată activității acesteia.

În fine, un alt aspect care trebuie discutat privește faptul că, deși organul fiscal invocă faptul că deși reclamanta ar fi trebuit să colecteze suma de 45.405 RON cu titlu de T.V.A., așa cum rezultă din p. 12 al raportului de inspecție fiscală, acest debit provine din anularea dreptului de deducere aferent achizițiilor necesare pentru edificarea construcției, ca urmare a aplicării art. 128 alin. (4) din Codul fiscal. În realitate, în mod justificat reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere al

T.V.A. pentru achizițiile necesare realizării imobilului.

În primul rând, așa cum s-a prezentat mai sus, prin sentința nr. 3737 din data de_, s-a stabilit în mod definitiv că reclamanta a edificat construcția și că încă de la momentul edificării, construcția a fost afectată activității reclamantei. Așadar, conform art. 145 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul la deducerea T.V.A. aferent bunurilor/serviciilor care sunt achiziționate în scopul obținerii de venituri impozabile.

Trebuie observat, că în conformitate cu textul de lege mai sus menționat nu este obligatoriu ca pentru bunurile pentru care se solicită acordarea dreptului de deducere veniturile taxabile să fie obținute imediat, ci ca respectivul bun să fie apt în viitor să concure la obținerea de venituri impozabile. In cazul în care societatea nu va mai putea obține venituri, înseamnă că aceasta se află în stare de insolvență, iar cuantumul dreptului de deducere care a fost în mod nejustificat dedus, va putea fi recuperat de către organele fiscale prin înscrierea respectivei creanțe la procedura insolvenței.

Cu privire la prezenta speță, după cum au răspuns și experții fiscali la obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză, în perioada verificată (2004-2008) imobilul în discuție a fost o investiție în curs de execuție, conform evidențelor contabile verificate. Prin urmare, atât timp construcția nu a fost finalizată, nu se poate vorbi despre folosirea în mod efectiv a imobilului de către reclamantă, deoarece acesta se afla în proces de edificare. Insă așa cum rezultă din raportul de expertiză, după edificarea construcției, aceasta a fost declarată ca fiind sediul social al reclamantei, aspect care indică fără dubiu faptul că aceasta a fost folosită în scopul activității desfășurate de societate.

De asemenea, nu trebuie scăpat din vedere că în conformitate cu înscrisurile încheiate în anul 2010 între cele două persoane fizice și societate, se atestă încheierea încă din data de_ a unui contract de comodat pentru terenul din strada C. C. în vederea edificării unui sediu social de către reclamantă, care așa cum am arătat mai sus, a fost folosit în acest scop ulterior finalizării construcției.

Mai mult, trebuie observat că în baza jurisprundenței Rompelman1, dreptul de deducere al T.V.A. trebuie acordat de la data contractării costurilor necesare realizării de venituri impozabile. Astfel, având în vedere că edificarea acestui

imobil s-a realizat în vederea folosirii acestuia ca sediu social la societății, dreptul de deducere trebuie acordat de la data angajării acestor costuri (2004-2005). Mai mult, acest aspect este subliniat de faptul că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a stabilit dreptul de proprietate exclusiv al societății asupra imobilului care este apt să concure la obținerea de venituri impozabile, așa cum cere art. 145 Cod fiscal.

De asemenea, nu trebuie scăpat din vedere faptul că motivul principal pe care se bazează organul fiscal la acordarea dreptului de deducere este faptul că autorizația de construire este emisă pe numele persoanelor fizice, deși toate facturile de achiziție pentru care se solicită drept de deducere sunt emise pe numele persoanei impozabile, iar aceste sume se regăsesc și în contabilitatea persoanei impozabile. După cum se poate observa, motivația organului fiscal se bazează pe o deficiență procedurală.

În acest sens, reclamanta înțelege să se prevaleze de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene exprimată în cauza Ecotrade Spar, unde Curtea a afirmat că dreptul de deducere al T.V.A. nu poate fi anulat datorită deficiențelor procedurale, acest fapt putând antrena cel mult sancțiuni de ordin administrativ, cum ar fi o amendă contravențională. Mai mult, după cum se poate observa, orice aspect de fraudă este exclus prin includerea acestor sume în contabilitatea societății. Astfel, acesta este un argument suplimentar care întărește dreptul de deducere al T.V.A. al persoanei impozabile.

Suplimentar, s-a arătat că opinii similare cu cele exprimate de reclamantă au fost expuse de către experții fiscali la obiectivul nr. 10 al expertizei fiscale care a fost efectuată cu ocazia judecării cauzei pentru prima data în fața Tribunalului Sălaj.

În concluzie, pentru cele exprimate mai sus, s-a solicitat respingerea obligației reclamantei de a achita suma de 45.405 RON cu titlu de T.V.A. pentru o construcție care în opinia organului fiscal nu a fost folosită în scopul obținerii de venituri impozabile.

Cea de a doua chestiune litigantă privește impozitul pe profit stabilit de către organul de inspecție fiscală în sarcina intimatei. Astfel, prin decizia de impunere s- au stabilit în sarcina societății un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 39.901 RON, respectiv obligații fiscale accesorii aferente acestei sume în cuantum de 62.048 RON. Datorită problemelor contabile care s-au ivit în cadrul acestui capitol, prima instanță a dispus realizarea unei expertize de consultanță fiscală care să determine cuantumul obligațiilor fiscale ale reclamantei din punct de vedere al impozitului pe profit. În urma finalizării raportului de expertiză, a rezultat că obligațiile fiscale din punct de vedere al impozitului pe profit sunt în cuantum de

12.290 RON obligații fiscale principale, respectiv 14.1458 RON obligații fiscale accesorii. Din punctul de vedere al reclamantei, în mod corect prima instanță a reținut că sumele stabilite de către experți reprezintă obligații fiscale ale reclamantei din punct de vedere al impozitului pe profit. Astfel, după cum se poate observa din textul art. 19 din Codul fiscal, profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile din orice sursă din care se scad cheltuielile necesare pentru obținerea respectivelor venituri. De asemenea, în baza art. 21 Cod fiscal, respectiv a art. 6 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, orice sumă care se înscrie în contabilitatea unei societăți, fie că este vorba de un venit, fie că este

vorba despre o cheltuială, trebuie să aibă la bază un document justificativ. De asemenea, în mod corect au reținut experții că în baza Ordinului nr. 1850/2004, pentru operațiunile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările din contabilitate se realizează pe bază de note contabile.

În consecință, sumele astfel obținute nu pot influența impozitul pe profit. Astfel, după cum în mod corect a reținut pentru veniturile în sumă de 137.871 RON, intimata nu posedă documente justificative, astfel că aceste trebuie excluse din calcul, ceea ce diminuează în mod considerabil cuantumul impozitului pe profit. După cum se poate observa din chiar raportul de inspecție fiscală, aceste sume provin din înregistrarea în mod eronat în contabilitate pe venituri a unor sume cu T.V.A. inclus. Astfel, în urma eliminării T.V.A. din cuantumul acestor venituri, și impozitul pe profit datorat s-a diminuat în mod considerabil.

De asemenea, așa cum reiese și din anexele raportului de expertiză experții au constat și diferențe de calcul cu privire la cuantumul cheltuielilor de protocol, respectiv cu privire la cuantumul sponsorizărilor efectuate de intimată. S-a solicitat a se observa că prin obiecțiunile depuse împotriva raportului de expertiză formulate de către organul de inspecție fiscală nu se aduc critici concrete prin care să fie combătute constatările experților din cadrul raportului de expertiză, ceea ce arată valabilitatea părerilor exprimate de către organul fiscal. Astfel, organul fiscal își concentrează apărarea pe faptul că înregistrarea veniturilor pe contul contabil 708 S generează calitatea de venit impozabil. Insă, cu toate acestea, organele fiscale nu își susțin punctul de vedere prin documente justificative sau prin note justificative.

După cum rezultă și din răspunsul la obiecțiunile formulate de către organul fiscal (pagina nr. 6 din răspunsul la obiecțiuni), expertul a arătat că sumele înregistrate pe contul contabil 708 S nu pot fi luate în considerare la calcul impozitului pe profit deoarece respectivele sume au reprezentat venituri înregistrate în mod eronat, neavând la bază un suport documentar, motiv pentru care au fost corectate de către societate, iar experții au apreciat că acestea nu pot fi luate în calcul la modul de determinare a impozitului pe profit.

Având în vedere că organul fiscal nu aduce argumente serioase cu privire la concluziile raportului de expertiză fiscală, s-a solicitat Tribunalului Sălaj să aibă în vedere cele exprimate de către raportul de expertiză cu ocazia deliberării asupra prezentului dosar.

Prin întâmpinarea formulată la termenul din data de_, D. G.

R. a F. P. C. -N., în nume propriu și în numele Administrației Județene a F. P. Sălaj, a solicitat instanței următoarele: respingerea capetelor de petit doi si trei in principal ca fiind inadmisibile, iar în subsidiar ca fiind nefondate; respingerea primului capăt de petit, în principal ca fiind inadmisibil, iar pe fond ca fiind nefondat si menținerea ca temeinica si legala a Deciziei nr.157 din 30.0S.2010 emisa de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj, actuala Direcție G. R. a F.

P. C. N. - Administrația F. P. Sălaj. S-a mai solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

S-a invocat excepția de inadmisibilitate a capetelelor de petit doi și trei din acțiunea precizată, prin care reclamanta solicită anularea parțiala a Raportului de Inspecție Fiscală nr.1271 din_ întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscala

Pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj si a Deciziei de Impunere nr.119 din_ emisa de AIF Pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj, motivat de următoarele: raportul de Inspecție Fiscala a cărui anulare parțiala se solicita de către reclamanta nu reprezintă un act administrativ fiscal, astfel cum prevăd dispozițiile art.41 din Codul de procedura fiscala întrucât acesta nu are caracterul unui act administrativ fiscal acesta constituind doar actul în baza căruia este emisă decizia de impunere, conform art. 109 alin. 2 Cod procedura fiscala.

S-a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate si cu privire la anularea parțiala a Deciziei de impunere nr.119 din_, întrucât o acțiune privind anularea deciziei de impunere adresată direct instanței de contencios administrativ fiscal, astfel cum a înțeles reclamanta sa-si precizeze acțiunea prin al doilea capăt de petit, apare ca fiind inadmisibilă, aspect reținut constant de către instanța supremă în deciziile pronunțate, actele de soluționare date de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor Codului de procedura fiscală, nefiind acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecata si, ca urmare, decizia pronunțata de organul fiscal in soluționarea contestației, fiind data în cadrul unei proceduri administrative prealabile si nu în cadrul unei jurisdicții speciale administrative, este susceptibilă de a fi atacata la instanța de judecată. Prin contestația formulata de reclamanta SC V. Z. S. împotriva Deciziei de impunere nr.119 din_ s-a solicitat anularea in parte a acesteia precum si exonerarea in parte a obligațiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal. Reclamanta nu a invocat motive de nulitate a actelor pe motiv de nerespectare a procedurilor fiscale,așa cum se precizează in motivele expuse de către reclamanta in precizarea la acțiune.

S-a subliniat că daca aceste aspecte ar fi fost sesizate de către reclamanta, organul de soluționare a contestației in calea de atac administrativa,ar fi putut analiza aceste aspecte, iar daca cele sesizare se dovedeau a fi temeinice, se putea solicita fie anularea acestor acte, fie refacerea efectiva a inspecției fiscale. Or, așa după cum se poate observa,reclamanta nu a invocat aceste aspecte In calea administrativa de atac. Întrucât actul cenzurabil in justiție este Decizia de soluționare a contestațiilor si nu Decizia de impunere, iar prin această decizie, organul de soluționare a soluționat motivele invocate de către reclamantă cu privire temeinicia si legalitatea actului administrativ fiscal,aceasta nefiind sesizata cu aspecte de natura nulității actului sau de natura necompetentei organului de inspecție fiscala in efectuarea inspecției fiscale, pârâta considera ca invocarea acestora pe calea acțiunii in contencios administrativ este inadmisibilă .

Pe fondul cauzei, reclamanta invocă nulitatea actelor întrucât DGFP Sălaj nu ar fi competent sa efectueze inspecția fiscală, controlul nu a vizat perioada de 3 ani prevăzuți de disciplina fiscală si că s-ar fi depășit termenul de 3 luni prevăzut de Codul de procedura fiscala.

Pârâta apreciază că reclamanta este în eroare: la data efectuării controlului, reclamanta făcea parte din categoria contribuabililor mijlocii, aspect subliniat si prin precizarea la acțiune, contribuabili administrați de către Administrația F.

P. Pentru Contribuabili Mijlocii, unitate fiscala fără personalitate juridică ce

făcea parte,la acea data, din cadrul Direcției F. P. Sălaj si nu direct in competenta ANAF,așa cum in mod eronat vrea sa lase sa se înțeleagă reclamanta.

De altfel,reclamanta invoca Ordinul Președintelui ANAF nr.266/2007 privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene,care la art.1 prevede ca " începând cu data de 1 aprilie 2007, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, prin administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii administrează contribuabilii, persoane juridice, cu domiciliul fiscal în raza teritorială a județelor, denumiți în continuare contribuabili mijlocii, prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin, selectați după cum urmează:

contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecărui județ care au înregistrat o cifră de afaceri raportată în situațiile financiare încheiate la 31 decembrie 2005 cuprinsa între 10 milioane lei și 70 milioane lei;
contribuabilii cu domiciliul fiscal pe raza fiecărui județ, aflați în procedura insolvenței, care au creanțe fiscale mai mari de 3 milioane lei;
în cazul în care numărul contribuabililor mijlocii selectați conform criteriilor de la lit. a) și b) este mai mic de 200, în administrarea structurilor menționate va trece un număr corespunzător de contribuabili, selectați în ordinea descrescătoare a cifrei de afaceri, dintre contribuabilii administrați de administrațiile finanțelor publice ale municipiilor reședință de județ."

Chiar din enunțul dat ordinului de mai sus si apoi subliniat prin art.1 din ordin reiese clar ca AFP Contribuabili Mijlocii face parte din Direcțiile Generale a

F. P. si nu este organ de sine stătător din cadrul ANAF.

De asemenea,s-a solicitat a se observa ca Avizul de Inspecție Fiscala in vederea efectuării inspecției fiscale,este emis de către D. G. a F. P. Sălaj - Administrația F. P. Pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscala, unități ce la acea data făceau parte din cadrul DGFP Salaj,conform dispozițiilor H.G nr.109/2009 privind organizarea ANAF cu modificarile si completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile Ordinului ANAF nr.375 privind organizarea Direcțiilor Generale a F. P. Județene.

Prin urmare,Inspecția fiscala a fost efectuată de organele de Inspecție fiscala din cadrul Administrației F. P. Pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj.

Mai mult,actele administrativ fiscale sunt emise de către Administrația F.

P. pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj.

Astfel,in lumina celor prezentate mai sus ,nu se poate pune în discuție necompetența DGFP Sălaj în efectuarea inspecției fiscale,așa cum in mod greșit învederează reclamanta.

Referitor la perioada suspusa inspecției fiscale, s-au arătat următoarele: la data de_, prin Ordinul de serviciu nr.70 emis de Administrația F. P. Pentru Contribuabili Mijlocii Activitatea de Inspecție Fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. Sălaj,s-a dispus un control tematic inopinat la reclamanta SC V. Z. S., control tematic prin care se preciza ca " în situația in care ,ca urmare a controlului, se fac constatări fiscale ce pot conduce la stabilirea unor

obligații fiscale suplimentare,fiecare echipa de control va face propuneri de continuare a verificărilor cu inspecții fiscale parțiale sau generale,după caz";.

Astfel, în urma controlului efectuat inopinat la reclamantă,organele de inspecție fiscala au identificat indicii ca aceasta si-a diminuat baza impozabila a obligațiilor fiscale. În baza indiciilor constatate,în temeiul art.98 alin.3 litera a) din Codul de procedura fiscala, la data de 0_ s-a emis Avizul de inspecție fiscala pentru verificarea ansamblului declarațiilor fiscale si/sau operațiunilor relevante pentru perioada 0_ -_ . Conform dispozițiilor art.93 alin.3 lit. a): "La celelalte categorii de contribuabili Inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificata cel puțin una dintre următoarele situații:

a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor șl a altor sume datorate bugetului general consolidat; "

Prin urmare, s-a solicitat a se observa că perioada pentru care s-a dispus controlul este justificată, controlul fiind exercitat în mod temeinic si legal.

Referitor la depășirea termenului pentru efectuarea inspecției fiscale, s-au arătat următoarele: termenul prevăzut de dispozițiile art. 104 Cod procedura fiscala nu este un termen de decădere sau de nulitate a actelor administrative întocmite de către organele de inspecție fiscala, așa cum in mod greșit subliniază reclamanta prin precizarea la acțiune. Codul de procedura fiscală dispune imperativ care sunt motivele de nulitate a actelor administrativ fiscale. Nulitatea actului administrativ fiscal a fost reglementata distinct de legiuitor în cuprinsul art. 46 Cod procedura fiscala, fiind prevăzute expres elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ sub sancțiunea - nulității, elemente printre care nu se regăsesc și elementele enumerate fa art. 104 din Codul de procedura-fiscala .

În aceste condiții, nu se poate reține nulitatea actului administrativ emis pe seama reclamantei, câtă vreme in actul administrativ fiscal nu exista lipsă elementele prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității actului. Astfel,pentru aceste motive, reclamanta nu poate invoca nulitatea actului sau anularea inspecției fiscale sau a actelor administrativ fiscale.

Referitor la obligațiile fiscale stabilite, s-au arătat următoarele: așa cum reiese din autorizația de construire nr. 554 din_ a "casei unifamiliale D+P+M", emisa pe numele persoanelor fizice B. P. si B. Ana, societatea reclamanta SC V. zal S. nu era autorizata sa desfășoare lucrările de investiții efectuate în anii 2004 - 2005, ci persoanele fizice menționate in autorizație. Ulterior perioadei verificate, la data de_, prin contractul de comodat autentificat cu nr. 2396/_ la Birou Notarilor Publici Asociați C., persoanele fizice B. P. si B. Ana comodează societății V. zal S., pe o perioada de 20 de ani, începând cu data de_ până la data de_, terenul intravilan in suprafața de 600 mp si transmit către SC V. zal S. autorizația de construire nr. 554/_, in condițiile in care investițiile au fost efectuate in perioada 2004 - 2005 si recepționate in anul 2006.

Reclamanta consideră că analiza acestor documente care au stat la baza majorării capitalului social este esențiala, întrucât din Raportul de expertiza tehnica

evaluare reiese faptul că terenul in suprafața de 800 mp, regim juridic CF 3731 si
construcții se aflau la data aportului in natura (iulie 2009) in proprietatea lui B. P. si B. Ana.
Din răspunsul Oficiului Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Salaj nr. 2396/_ înregistrat la AIF Sălaj sub nr. 1253/_ reiese faptul ca, in anul 2009 prin încheierea nr. 3047 din 0607.2009 se accepta cererea formulata de dl. B.
P. - asociat unic, de majorare a capitalului social cu suma de 389,900 lei din care aport in natura 389.900 lei.
Cererea de majorare a capitalului social are la bază Hotărârea Adunării Generale a asociaților nr. 1 din_ prin care dl B. P., în calitate de asociat unic al SC V. Z. S., hotărăște majorarea capitalului social al societății cu suma de 389.900 lei, aport in natura conform raportului de expertiza tehnica - evaluare nr. 4261 din_ ,
Din Raportul de expertiza tehnica - evaluare ( transmis in xerocopie de către Oficiul Registrului Comerțului de pe langa Tribunalul Sălaj) reiese faptul ca valoarea proprietății imobiliare situata in Z., str. C. C., compusa din teren in suprafața de 800 mp, regim juridic CF 3731 si construcții, aflate in proprietatea lui B. P. si B. Ana, este de 389.900 lei. Totodată, rezulta din acest raport ca proprietatea de mai sus va fi adusa ca aport in natura la capitalul social al SC V. -
Z. S. . Potrivit raportului de expertiza tehnica - evaluare, întocmit de către Pădurean Gregoriu la solicitarea clienților persoane fizice B. P., B. Ana, imobilul situat in Z., str. C. C., compus din teren in suprafața de 800 mp si construcții in regim de înălțime D+P+M, are ca proprietar pe dl. B. P. si dna. B. Ana.
Totodată, in Certificatul de atestare a edificării /extinderii construcției nr 26795 din_, emis de Primăria Municipiului Z. se adeveresc următoarele:"Pe terenul situat pe strada C. C. nr. 114/A, inscris in C F. 3731 cu nr. Top 3238/a/1/a/t/a; 3238/b/1/a exista o construcție (casa familiala D+P+M) edificata în anul 2006 in conformitate cu autorizația de construire nr. 554 din 4 noiembrie 2002, procesul verbal de recepție finala nr. 1 din data de 16 martie 2006 de către B.
P. si B. ANA. Prezentul certificat s-a eliberat pentru înscrierea în cartea funciara a construcției mentionata mai sus, in condițiile aii. 55, alin. {1) din Legea cadastrului si publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata."
In concluzie, imobilul situat In loc. Z., str. C. C. adus în luna iulie 2009 ca aport în natura la capitalul social a fost, în perioada verificata (0_ -_ ), în proprietatea d-lor B. P. si B. Ana.
Prin Decizia de Impunere nr. 119 din_ si implicit Raportul de inspecție fiscala incheiat la data de_ organele de control nu au făcut nici o referire la faptul ca facturile înregistrate in contabilitatea SC V. -Z. S. in contul 2311
"Investiție casă" nu îndeplinesc cerințele de forma conform art. 155, alin. (5) din Legea 571/2003 si nu au refuzat acordarea dreptului de deducere a TVA aferenta acestor investiții.
Taxa pe valoare adăugata stabilita suplimentar in suma de 45.405 lei, in baza Deciziei de impunere nr. 119 din_ reprezintă TVA colectata suplimentar si nu TVA nedeductibila, întrucât construirea de către SC V. -Z. S. a "casei unifamiliale" (așa cum este înscris în autorizația de construire și nu sediu social) a fost considerata o operațiune impozabila respectiv livrare de bunuri efectuata in beneficiul persoanelor fizice B. P. si B. Ana.
Potrivit art. 126, alin. (4) si (5) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, "preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legătura cu activitatea economica desfășurata sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa pe valoare adăugata aferenta bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusa total sau parțial" respectiv "orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către acționarii sau asociații săi, inclusiv o distribuire de bunuri legata de lichidarea sau de dizolvarea fara lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuata cu plata".
In consecința, investiția descrisa în Autorizația de construire nr. 554/_ ca si "casa unifamiliala D+P+M" aparținând peroanelor fizice B. P. si B. Ana si nu ca "sediu social" al SC V. -Z. S. a fost suportata în perioada 2004 - 2005 de SC V. -Z. S. în beneficiul persoanelor fizice, proprietarii de drept conform Raportului de expertiza raportului de expertiza tehnica - evaluare, întocmit de către Padurean Gregoriu la data de_ .
S-a menționat faptul ca modificarea sediului social al SC V. -Z. S. in loc.
Z., str. C. C., nr. 114/A si Sentința Civila nr. 3737 din 9 iunie 2011 au avut loc ulterior perioadei verificate (2004 -2008), respectiv ulterior finalizării inspecției fiscale generale (martie 2010).
Potrivit art. 105, alin. (1) din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "Inspecția fiscala va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere";.
Prin Raportul de expertiza fiscala judiciara întocmit, experții au stabilit următoarele aspecte referitor la veniturile Înregistrate de SC V. -Z. S. Z., in contul 708.S "S. se proprii":
veniturile înregistrate in contul 709.S sunt: in anul 2004 de 65.660 lei, in anul 2005 de 101.295 lei iar in anul 2006 de 29.064 lei;
experții "nu se pot pronunța daca veniturile Înregistrate in contul 708.S sunt preluate în totalitate In situațiile financiare anuale ale societății";
opinia experților este ca "aceste venituri sunt venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit al perioadelor fiscale 2004 - 2008" întrucât nu au la baza documente justificative sau note justificative, fiind niște operațiuni eronate;
in contabilitatea SC V. -Z. S. nu s-au înregistrat in perioada 2004 - 2008 cheltuieli nedeductibile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor si care sa fie recuperate, astfel sa se încadreze in prevederile pct. 20 din HG 44/2004.
In ceea ce privește tratarea din punct de vedere fiscal a acestor venituri, legislația in materie tratează veniturile neimpozabile astfel:
Art. 20 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal: "Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, dacă persoana juridică română deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului;
b)diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;
d)veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile; e)veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative".
Veniturile înregistrate in contabilitatea SC V. -Z. S. in contul 708.S nu se încadrează in categoria veniturilor neimpozabile de mai sus, in consecința sunt impozabile. Totodată, înregistrările în contabilitatea SC V. -Z. S. a acestor venituri s-a făcut în baza unor note contabile, astfel:
455 "Asociați conturi curente" = 708.S "Venituri din activități diverse", analitic "S. se proprii".Analizând fondul acestor înregistrări contabile, ele reprezintă o diminuare a datoriilor societății fata de asociații ei (diminuare cont
455) comparativ cu o creștere a veniturilor societății (creditare cont 708), respectiv anularea datoriilor curente ale societății către acționarii săi. Odată cu aceste înregistrări, datoria societății către asociați s-a
micșorat.
Pct. 5.2 din Ordinul 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene prevede faptul ca "In categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat in nume propriu din activități curente, cat si câștigurile din orice alte surse". Conform aceluiași act normativ, prescrierea unei datorii sau anularea acesteia se înregistrează in contul 758 "Alte venituri din exploatare", aceste venituri fiind la rândul lor impozabile: "Contul 758 "Alte venituri din exploatare": Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor realizate din alte surse decât cele nominalizate in conturile distincte de venituri ale activității de exploatare. În creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare"se înregistrează:
- datorii prescrise sau anulate (401 la 405, 428, 431 ta_, 444, 445, 447,
448, 455, 457, 458, 462).
S-a precizat ca evidenta contabila a societății a fost refăcută în timpul controlului, urmare a Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1352 din_, societatea înregistrând si după refacerea contabilității aceleași rezultate contabile.
Art. 19 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal prevede următoarele: "Profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile",
În consecința, deoarece aceste venituri înregistrate de societatea reclamanta in baza unor note contabile in contul 70S.S nu sunt conform legislației fiscale
neimpozabile, si luând în considerare fondul (anularea unei datorii), veniturile sunt impozabile.
In concluzie, întrucât prin Raportul de expertiza fiscala judiciara experții nu au ținut cont de toate obiectivele propuse si nu au analizat fondul operațiunilor economice efectuate de societate (venituri înregistrate) expertiza efectuata nu poate fi luata in calcul de către instanța.
Având în vedere aceste considerații,s-a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii astfel cum a fost ea precizata de către reclamanta si sa mențină ca temeinica si legala Decizia nr.157 din_ a DGFP Sălaj, cu actul subsecvent acesteia,respectiv Decizia de impunere nr.119 din_ .
Totodată, s-a solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecata, deoarece nu poate fi reținută culpa procesuala pentru a fi obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cauza de față
, potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
SC V. Z. S. Z. se prevalează, în primul rând, de nerespectarea competenței materiale de inspecție fiscală: întrucât societatea reclamantă a fost încadrată la categoria contribuabililor mijlocii, competența în efectuarea inspecției fiscale revenea în mod exclusiv Administrației F. P. pentru Contribuabilii Mijlocii din județul Sălaj.
Potrivit art. 99 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, " (1) Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit si neîngrădit prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, conform dispozițiilor prezentului titlu, ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general.
1. Competența de exercitare a inspecției fiscale pentru Agenția Naționala de Administrare Fiscala si unitățile sale subordonate se stabilește prin ordin a președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Organele de inspecție fiscala din aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspecției fiscale pe întregul teritoriu al tarii.
2. Competența privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala condițiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală
  ";.
De asemenea, conform art. 42 alin. 1 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.1348/2009, referitoare la exercitarea inspecției fiscale, "Activitatea de inspecție fiscala din cadrul Direcției generale a finanțelor publice județene exercită atât inspecții fiscale la contribuabilii persoane juridice, alții decât cei din categoria contribuabililor mari si la contribuabili persoane fizice, cat si controale financiare la contribuabilii persoane juridice la care statul este acționar, in limita competentelor stabilite";. Totodată, potrivit art. 2 și art. 3 lit. a din același act normativ statuează că "D. generală a finanțelor publice își desfășoară
activitatea la nivelul fiecărui județ, în baza legilor, Ordonanțelor Guvernului, Ordinelor și Instrucțiunilor elaborate de ANAF si Ministerul Finanțelor Publice, având in componență Activitatea de metodologie și administrarea veniturilor statului, Activitatea de trezorerie si contabilitate publica, Activitatea de inspecție fiscala
";, iar "D. generală a finanțelor publice județeană are următoarele atribuții principale: a) desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat _
";.
Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese că direcțiile generale a finanțelor publice județene au competența de a desfășura activitatea de inspecție fiscală și de a întocmi rapoarte de inspecție fiscală, respectiv decizii de impunere chiar și în lipsa unui Ordin expres al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu privire la contribuabilii persoane juridice, atâta vreme cât nu sunt încadrați în categoria contribuabililor mari. Or, după cum s-a reținut deja, societatea reclamantă nu face parte din această categorie.
Reclamanta se prevalează apoi de extinderea perioadei controlate cu ocazia inspecției fiscale peste perioada de 3 ani fiscali stabilită de art. 98 alin. 3 Cod fiscal, fără a exista o motivare și fără a se dovedi necesitatea controlului extins - susține reclamanta -, aspect care atrage nulitatea absolută a actelor administrative fiscale întocmite.
Potrivit art. 98 din O.G. nr. 92/2003, "(1) Inspecția fiscală se efectuează în cadru! termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
1. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
2. La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscala se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
1. exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
2. nu au fost depuse declarații fiscale in interiorul termenului de prescripție;
3. nu au fost îndeplinite obligațiile de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat
  ";.
Pârâta susține că inspecția fiscală a fost efectuată inopinat la reclamanta SC
V. Z. S., prin dispoziția de efectuare a controlului tematic precizându-se că " în situația in care,ca urmare a controlului, se fac constatări fiscale ce pot conduce la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare,fiecare echipa de control va face propuneri de continuare a verificărilor cu inspecții fiscale parțiale sau generale,după caz";(dos. nr._ *,f.57).
Extinderea controlului fiscal pe perioada de prescripție s-a datorat faptului că în timpul documentării, organele de inspecție fiscală au identificat indicii că aceasta si-a diminuat baza impozabilă a obligațiilor fiscale. În baza indiciilor constatate,în temeiul art.98 alin.3 litera a) din Codul de procedura fiscală, la data
de 0_ s-a emis Avizul de inspecție fiscala pentru verificarea ansamblului declarațiilor fiscale si/sau operațiunilor relevante pentru perioada 0_ -_ .
De altfel, în referatul pentru suspendarea inspecției fiscale întocmit la data de_, s-a motivat necesitatea suspendării inspecției fiscale cu împrejurarea că
"La solicitarea organelor de inspecție fiscală, contribuabilul nu a putut prezenta jurnalele de vânzări, jurnalele de cumpărări, registrele-jurnal,respectiv balanțele de verificare lunare aferente perioadei 0_ -_ (dos._ *,f.49).
Or, una din situațiile care determină extinderea inspecției fiscale pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, este atunci când "există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat";, condiție care se regăsește în speță conform art. 98 din Codul de procedura fiscală.
Așadar, în ceea ce privește motivele concrete de extindere a controlului fiscal de la 3 ani la perioada de prescripție de 5 ani, tribunalul apreciază că aspectele de fapt indicate de pârâtă și expuse mai sus se subsumează cazurilor de la art. 98 alin. 3 lit. a și c din O.G. nr.92/2003 și sunt de natură a justifica atitudinea organului fiscal.
În ceea ce privește depășirea termenului maxim pentru efectuarea inspecției fiscale, potrivit art. 104 al. 1 din O.G. nr.92/2003, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
În privința SC V. Z. S. Z., se constată, într-adevăr, că inspecția fiscală a început în data de_, a fost suspendată la data de_, a fost reluată la data de_, fiind finalizată la data de_, termenul de 3 luni prevăzut de art. 104 al. 1 din O.G. nr.92/2003 fiind depășit.
Cu toate acestea, din interpretarea dispozițiilor art. 46 din Codul de procedură fiscală reiese că nerespectarea dispozițiilor legale mai sus citate sunt de natură a atrage doar nulitatea relativă și virtuală a actelor administrative fiscale, care impune în sarcina reclamantei obligația de a face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor.
Informarea societății cu privire la perioada supusă controlului are drept scop respectarea dreptului la apărare prin prezentarea punctul său de vedere cu privire la toate constatările efectuate. Or, în cursul cercetării reclamanta a aflat care a fost perioada verificată, iar cu ocazia discuției finale a formulat obiecțiuni privind constatările organului fiscal; de asemenea, toate apărările reclamantei au fost expuse prin contestația formulată și prin cererea de chemare în judecată, atât autoritatea pârâtă cât și instanța de judecată fiind ținute să analizeze în întregime argumentele reclamantei. De aceea, o eventuală vătămare produsă reclamantei prin nemotivarea extinderii perioadei inspecției fiscale este înlăturată prin posibilitatea de a expune punctul său de vedere în cursul judecății, respectiv prin analizarea cu această ocazie a motivelor existente pentru această extindere.
Pentru motivele expuse, tribunalul apreciază că nu pot fi admise solicitările reclamantei privind constatarea nulității absolute a actelor administrative emise ca
urmare a inspecției fiscale efectuate la SC V. Z. S.
Z.
.
Prin întâmpinare, D. G. R. a F.
P.
C. -N., în nume
propriu și în numele Administrației Județene a F.
P.
Z., a invocat
excepția inadmisibilității petitelor 1, 2 și 3 din cererea de chemare în judecată completată la data de_ . Cu privire la solicitarea de anulare parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. 1271/_, s-a precizat faptul că un raport de inspecție fiscală nu poate fi anulat deoarece nu reprezintă un act administrativ fiscal, ci doar actul în baza căruia este emisă decizia de impunere, conform art. 109 al. 2 C. proc. fiscală. Cu privire la solicitarea de anulare parțială a Deciziei de impunere nr. 119/_, s-a precizat că o acțiune privind anularea deciziei de impunere adresată direct instanței de contencios administrativ fiscal, astfel cum a înțeles reclamanta să-și precizeze acțiunea prin al doilea capăt de petit, apare ca fiind inadmisibilă, aspect reținut constant de către instanța supremă în deciziile pronunțate. În contestația formulată de SC V. Z. S. împotriva Deciziei de impunere nr.119 din_, reclamanta nu a invocat motive de nulitate a actelor pe motiv de nerespectare a procedurilor fiscale,așa cum se precizează în motivele expuse în precizarea la acțiune, prin urmare invocarea acestora doar pe calea acțiunii în contencios administrativ este inadmisibilă.
Cu privire la solicitarea de anulare parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. 157 din data de_, s-a solicitat instanței să dispună în principal respingerea ca inadmisibila a acestui capăt de petit "pentru motivele expuse prin precizarea la acțiune";(f.36,dos. nr._ *).
Analizând astfel excepțiile inadmisibilității invocate de pârâtă prin întâmpinare, se rețin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ: " Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății". Într- adevăr, raportul de inspecție fiscală nu reprezintă un act administrativ fiscal tipic, în sensul art. 41 C.pr.fisc. și nici asimilat conform art.88 C.proc.fiscală. Însă, așa cum arată art.109 C.proc.fiscală, raportul de inspecție fiscală este un act în care se prezintă constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, deci prin el nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale, rolul său fiind acela de a sta la baza emiterii deciziei de impunere. Ca atare, fiind o operațiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ, raportului de inspecție fiscală nu îi sunt aplicabile prevederile art.43 și 46 C.proc.fiscală, el fiind guvernat de regulile prevăzute la titlul VII din Codul de procedură fiscală. Astfel, el poate fi atacat conform art.18 alin.2 din Legea 554/2004, odată cu actul administrativ ce poate face obiectul acțiunii judiciare potrivit art.218 C.proc.fiscală, care este decizia emisă în soluționarea contestației administrativ fiscale.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de anulare parțială a Deciziei de impunere nr. 119/_, se constată că atât pe parcursul judecății din primul ciclu procesual, cât și în rejudecare,reclamanta a solicitat atât anularea Deciziei date în soluționarea contestației (nr. 157 din data de_, cât și anularea deciziei de impunere. De altfel, ca urmare a recursului promovat în cauză, Curtea de A. C. a menționat că "instanța de fond a admis acțiunea împotriva deciziei de impunere pe care a modificat-o, practic, în parte, nepronunțându-se asupra Deciziei nr.157/2010, deși fusese învestită în acest sens.";
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de anulare parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. 157 din data de_, se constată că pârâta a
invocat ca motive ce ar putea determina admiterea acestei excepții "motivele expuse prin precizarea la acțiune";, fără a face referiri concrete la aceste motive, dar a precizat că "Reclamanta nu a invocat motive de nulitate a actelor pe motiv de nerespectare a procedurilor fiscale,așa cum se precizează în motivele expuse de către reclamantă în precizarea la acțiune(…), dacă aceste aspecte ar fi fost sesizate de către reclamantă, organul de soluționare a contestației în calea de atac administrativă,ar fi putut analiza aceste aspecte, iar daca cele sesizate se dovedeau a fi temeinice, se putea solicita fie anularea acestor acte, fie refacerea efectivă a inspecției fiscale";.
Astfel după cum s-a reținut și în jurisprudența în materie și după cum a precizat și reclamanta în concluziile scrise, în Codul de procedură fiscală nu se regăsește vreun text care să limiteze un contribuabil în cadrului procesului fiscal la argumentele invocate pe calea procedurii prealabile. Organul de soluționare a contestației realizează în fond un examen de legalitate și temeinicie a activității organelor de inspecție fiscală, urmând a confirma a sau a infirma activitatea acestora.
Având în vedere dreptul convențional la un proces echitabil, contribuabilul are atributul de a prezenta în fața instanței orice argument care susține punctul său de vedere.
În consecință, tribunalul apreciază că excepțiile invocate de pârâtă nu se impune a fi admise, urmând a fi analizată temeinicia argumentelor suplimentare aduse de reclamantă în rejudecare.
Pe fondul cauzei,
se reține că prin Decizia de impunere nr. 119/_ (dos. nr._ ,f.117-130)emisă de DGFP Sălaj - Activitatea de Inspecție Fiscală în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 1271/_ (dos. nr._ ,f.93-116), s- au stabilit suplimentar, în sarcina SC V. -Z. S. Z., următoarele sume: 235.080 lei TVA pentru perioada impozabilă 0_ -_, 120.653 lei majorări de întârziere aferente TVA pentru perioada_ -_, 39.901 lei impozit pe profit pentru perioada impozabilă 0_ -_, 62.048 lei majorări impozit profit pentru perioada_ -_ .
Decizia de impunere nr. 119/_ a fost contestată de reclamantă, aceasta apreciind că nu datorează pe perioada supusă controlului fiscal (2004-2008) TVA în cuantum de 45.405 lei calculat asupra investițiilor făcute cu sediul firmei și impozit pe profit suplimentar de 20.211 lei datorită înregistrărilor greșite în contabilitate, precum și majorările de întârziere aferente acestor două sume.
Prin Decizia nr. 157/_, DGFP Sălaj a respins contestația reclamantei (dos. nr._ ,f.3-44), SC V. Z. S. solicitând instanței, prin acțiunea formulată la data de_ și precizată la datele de_ și_ (dos. nr._ *,f.17-
20) anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 119/_ și a se constata faptul că societatea nu datorează bugetului de stat pe perioada supusă controlului fiscal (2004-2008), TVA în cuantum de 45.405 lei calculat asupra investițiilor făcute cu sediul firmei și impozit pe profit suplimentar de 20.211 lei datorită înregistrărilor greșite în contabilitate, precum și majorările de întârziere aferente acestor două sume (dos. nr._ ,f. 1-2,156-158). S-a menționat, în esență, faptul că, achizițiile de materiale de construcții în perioada 2004-2008 au vizat realizarea obiectivului sediu firmă,depozit și locuință de serviciu, înregistrarea în contabilitate a acestor cheltuieli atestând faptul că societatea a fost dintotdeauna
proprietara asupra construcției realizate, ulterior actului de control obținându-se de către reclamantă și sentința civilă nr.3737/0_ prin care persoanele fizice B.
P. și B. Ana au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al SC V. Z.
S. Z. asupra construcției situate administrativ în Z., str. C. C. nr. 114/A. Referitor la impozitul pe profit, s-a arătat că în conformitate cu reglementările Codului fiscal, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri într- un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă veniturile nedeductibile. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile din anularea cheltuielilor pentru care s-a acordat deducerea, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile. Aceste principii nu au fost respectate de organul fiscal, ceea ce a dus în final la stabilirea în sarcina firmei a unui impozit pe profit suplimentar de
20.211 lei datorită înregistrărilor nelegale în contabilitate-fapt dovedit cu Anexele I-II al calculului impozitului pe profit pe perioada supusă controlului.
În cauză s-a efectuat o expertiză fiscală judiciară din care rezultă că numiții
B. P. și B. Ana au obținut o autorizație de construire pentru "casa unifamilială D+P+M"; pe imobilul teren situat pe strada C. C., Z., cheltuielile pentru edificarea imobilului au fost efectuate de SC V. Z. S., pe un teren comodat la 1 noiembrie 2002, facturile emise pe numele SC V. Z. S. cuprinzând materiale și lucrări pentru investiția ,,casa unifamilială’’ evidențiate în contabilitate în contul 2311 ,, Investiție Casă’’ și cuprinse de organele de inspecție fiscală în Anexa nr. 6 la RIF nr. 1271 din_ îndeplinesc cerințele de formă cuprinse la art. 155 alin. 5 din Legea 571/2003 și respectă și prevederile art. 145 alin. 2 din Legea 571/2003 pentru a se putea exercita dreptul de deducere a TVA în sumă de 45.405 lei. În aceste condiții, opinia experților este că SC V. Z. S. nu mai datorează statului TVA asupra investiției sediului social conform procesului de control fiscal pe perioada 2004-2008 și nici majorări de întârziere.
De asemenea, experții au opinat că SC V. Z. S. Z. datora, la data de _
, în urma inspecției fiscale efectuate pentru perioada 2004-2008, obligații suplimentare în sumă totală de 289.213 lei, din care TVA în sumă de 189.675 lei accesorii reprezentând dobânzi și penalități în sumă de 99.538 lei conform Anexei la completarea la raportul de inspecție fiscală.
În raportul de inspecție fiscală nr. 1271 din_, organele de control au stabilit TVA suplimentar pentru perioada supusă inspecției fiscale ( 2004-2008) în sumă de 235.080 lei și majorări de întârziere aferente calculate până la_ în sumă de 120.653 lei.
În urma analizării Raportului de inspecție fiscală nr. 1271/_ întocmit de organele de control în urma inspecției generale efectuate pentru perioada 2004- 2008 la SC V. Z. S. Z., experții au apreciat că nu a fost efectuat conform legislației în materie calcul impozitului pe profit deoarece venitul înregistrat în contul 708.S "surse proprii,, în exercițiul financiar 2004, 2005 și 2006, în sumă totală de 137.871 lei, este neimpozabil așa cum a fost evidențiat în răspunsul de la obiectivul nr. 7 și nu impozabil așa cum organele de inspecție fiscală le-au încadrat în calcului efectuat.
Cheltuielile de protocol, conform art. 21 alin. (3) din Legea 571/2003, au deductibilitate limitată în limita unei cote de 2%, aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.
Organele de control au aplicat matematic această formulă la stabilirea deductibilității cheltuielilor de protocol, însă luând în calcul toate cheltuielile și veniturile înregistrate în contabilitate în fiecare din exercițiile 2004-2008.
În opinia experților, din aceste venituri și cheltuieli trebuiau ,,eliminate’’ acele venituri și cheltuieli care nu erau aferente exercițiilor financiare în care au fost evidențiate.
Acest aspect reiese de altfel și din definiția profitului impozabil, prevăzut la art. 19 alin. (1) din Legea 571/2003 în care se precizează că veniturile realizate și cheltuielile efectuate luate în calcul sunt cele dintr-un an fiscal.
În aceste condiții, experții au stabilit diferențe în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar și majorările de întârziere datorate de SC V. Z. S. pentru perioada verificată 2004-2008.
Aceste obligații au fost evidențiate de experți în Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 ale raportului de expertiză din care reiese că SC V. Z. S. datorează pentru perioada supusă inspecției fiscale 2004-2008 un impozit suplimentar în cuantum de
12.290 lei și accesorii respectiv dobânzi și penalități la_ în sumă de 14.458 lei față de un impozit de 39.901 lei și accesorii în sumă de 62.048 lei așa cum au stabilit organele de inspecție fiscală.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 126, alin. (4) si (5) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, "preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea
economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial" ,iar "orice distribuire de bunuri din activele unei societăți comerciale către acționarii sau asociații săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societății, constituie livrare de bunuri efectuată cu plată".
Ori, în prezenta speță nu se poate vorbi despre o preluare de către persoana impozabilă SC V. Z. S. a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, atât timp cât din probatoriul administrat în cauză rezultă că imobilul a fost construit din fondurile societății pe un teren comodat la 1 noiembrie 2002, a fost folosit de către aceasta, iar după edificarea construcției, aceasta a fost declarată ca fiind sediul social al reclamantei, aspecte din care rezultă faptul că această construcție a fost folosită în scopul activității desfășurate de societate.
Conform art. 145 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul la deducerea T.V.A. aferent bunurilor/serviciilor care sunt achiziționate în scopul obținerii de venituri impozabile. De asemenea, astfel după cum a precizat și
reclamanta cu referire la cauza Rompelman2, dreptul de deducere al T.V.A. trebuie acordat de la data contractării costurilor necesare realizării de venituri impozabile. Astfel, având în vedere că edificarea acestui imobil s-a realizat în vederea folosirii acestuia ca sediu social al societății, dreptul de deducere trebuie acordat de la data angajării acestor costuri (2004-2005).
Prin urmare, în mod justificat reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere al T.V.A. pentru achizițiile necesare realizării imobilului.
În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit de către organul de inspecție fiscală în sarcina reclamantei, se rețin următoarele: din raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză rezultă că obligațiile fiscale ale SC V. Z. S. din punct de vedere al impozitului pe profit sunt în cuantum de 12.290 RON obligații fiscale principale, respectiv 14.1458 RON obligații fiscale accesorii.
Experții au stabilit diferențe în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar și majorările de întârziere datorate pe perioada verificată, obligațiile fiind evidențiate în Anexele 1,2,3,4,5 și 6 la raportul de expertiză fiscală. S-a precizat că venitul înregistrat în contul 708.S "surse proprii"; în exercițiul financiar 2004,2005 și 2006, în sumă totală de 137.871 lei este neimpozabil, deoarece conform Ordinului nr. 1850/2004, pentru operațiunile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările din contabilitate se realizează pe bază de note contabile. Datorită faptului că operațiunile consemnate ca venituri de societate nu au la bază documente justificative sau note justificative, acestea nu sunt înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile, fiind niște operațiuni eronate, care nu pot fi luate în calcul la stabilirea profitului impozabil (pc.12 din HG 44/2004) și care se corectează prin ajutarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin (pc. 13 din HG 44/2004).În aceste condiții, opinia experților este că aceste venituri sunt venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit al perioadelor fiscale 2004-2008 în care au fost înregistrate în contabilitatea societății .De asemenea, conform art.21 al. 3 din Legea nr. 572/2003, cheltuielile de protocol au deductibilitate în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit. Organele de control au aplicat matematic această formulă la stabilirea deductibilității cheltuielilor de protocol, însă luând în calcul toate cheltuielile și veniturile înregistrate în contabilitate în fiecare din exercițiile 2004- 2008. Cu toate acestea, în opinia experților, trebuiau "eliminate"; acele venituri și cheltuieli care nu erau aferente exercițiilor financiare în care au fost evidențiate.
Într-adevăr, potrivit art. 19 din Codul fiscal, profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile din orice sursă din care se scad cheltuielile necesare pentru obținerea respectivelor venituri într-un an fiscal, iar potrivit art. 21 Cod fiscal, respectiv art. 6 din Legea nr. 82/1991, orice sumă care se înscrie în contabilitatea unei societăți, fie că este vorba de un venit, fie că este vorba despre o cheltuială, trebuie să aibă la bază un document justificativ. Potrivit Ordinului nr. 1850/2004, pentru operațiunile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările din contabilitate se realizează pe bază de note contabile.
Pentru veniturile în sumă de 137.871 RON, reclamanta nu posedă documente justificative. După cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, această sumă provine din înregistrarea în mod eronat în contabilitate pe venituri a unor sume cu T.V.A. inclus. În urma eliminării T.V.A. din cuantumul acestor venituri, și impozitul pe profit datorat s-a diminuat în mod considerabil. De asemenea, așa cum reiese și din anexele raportului de expertiză, s-au constat și diferențe de calcul cu privire la cuantumul cheltuielilor de protocol, respectiv cu privire la cuantumul sponsorizărilor efectuate de reclamantă.
După cum rezultă și din răspunsul la obiecțiunile formulate de către organul fiscal, sumele înregistrate pe contul contabil 708 S nu pot fi luate în considerare la calcul impozitului pe profit, deoarece respectivele sume au reprezentat venituri înregistrate în mod eronat, neavând la bază un suport documentar, motiv pentru care au fost corectate de către societate.
În consecință, se constată că obligațiile fiscale ale SC V. Z. S. din punct de vedere al impozitului pe profit sunt de 12.290 lei și accesorii (dobânzi și penalități), față de 39.901 lei și accesorii (dobânzi și penalități), calculate cu ocazia controlului fiscal.
Se impune a se preciza că, deși obligațiile fiscale nedatorate de SC V. Z. S. bugetului de stat sunt de 27.611 lei impozit pe profit suplimentar (diferența între 39.901 lei calculate cu ocazia controlului fiscal și 12.290 lei calculate de experții fiscali), în precizarea cererii de chemare în judecată s-a solicitat a se constata că SC
V. Z. S. nu datorează impozit pe profit suplimentar în cuantum de 20.211 lei (dos._ ,f.156).
Prin urmare, față de cele mai sus expuse, instanța va admite în parte acțiunea precizată a reclamantei SC V. Z. S., va anula în parte Decizia nr. 157/_, Decizia de impunere nr.119/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. 1271/_ și va constata că reclamanta nu datorează bugetului de stat, pe perioada supusă controlului fiscal, 2004-2008, următoarele sume: 20.211 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorările de întârziere aferente, precum și 45.405 lei reprezentând TVA și majorările de întârziere aferente.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța, având în vedere admiterea în parte a acțiunii formulate, va obliga pe pârâtă, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 4867 lei, din care 2759 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, 2103 lei - onorariu expert și 5 lei
contravaloarea taxelor judiciare justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile inadmisibilității invocate de pârâta D. G. R. a F. P. C. -N., în nume propriu și în numele Administrației Județene a F.

P. Z. .

Admite în parte acțiunea precizată a reclamantei SC V. Z. S. cu sediul în

, str. C. C. nr.114/A, jud. Sălaj, administrată de B. P., în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -N., subrogată în drepturile și obligațiile Direcției Generale a F. P. Sălaj (în urma reorganizării - Administrația Județeană a F. P. Z. ), cu sediul procesual
ales în Z., P. Iuliu Maniu, nr. 15,jud. Sălaj și, în consecință, anulează în parte Decizia nr. 157/_, Decizia de impunere nr.119/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. 1271/_, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 39.901 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și la plata sumei de 235.080 lei reprezentând TVA, precum și a majorărilor aferente acestor sume și constată că reclamanta nu datorează bugetului de stat, pe perioada supusă controlului fiscal, 2004-2008, următoarele sume:
- 20.211 lei
  , reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorările de întârziere aferente;
- 45.405 lei
  reprezentând TVA și majorările de întârziere aferente
  . Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată justificate și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4867 lei (2759 lei onorariu avocațial, 2103 lei onorariu expertiză

contabilă și 5 lei - taxă de timbru + timbru judiciar).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

	Pronunțată în ședință publică, azi, _	, la sediul Tribunalului Sălaj.
Președinte	Grefier
Ț.	D. B.	S. I.

Red. Ț.D.B./ _

Dact. S.I./_

Ex.6/com.4ex./_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Sentința civilă nr. 5607/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 5607/2013. Contestație act administrativ fiscal

urmare a inspecției fiscale efectuate la SC V. Z. S.	Z.	.
Prin întâmpinare, D. G. R. a F.		P.	C. -N., în nume
propriu și în numele Administrației Județene a F.		P.	Z., a invocat