Sentința civilă nr. 9966/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 9966/2013Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC P. S. și pe pârât D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că la data de_ reclamanta a depus prin serviciul registratură concluzii scrise.
De asemenea, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. P. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. să se dispună în principal desființarea Deciziei nr. 675/_ si pe cale de consecința desființarea Deciziei de impunere nr. 34/_, emisa în baza constatărilor cuprinse în Raportul de I. Fiscala nr. 42282/_ in sensul anularii în întregime a debitului principal in cuantum de 331 lei reprezentând impozit pe profit si 190.176 lei reprezentând TVA stabilite suplimentar prin Decizia de impunere mai sus indicata, anularii in întregime a majorărilor de întârziere in cuantum de 1.128 lei aferente impozitului pe profit si in cuantum de 89.784 lei aferente TVA; în subsidiar, desființarea parțiala a Deciziei nr.675/_ si pe cale de consecința desființarea parțiala a Deciziei de impunere nr.34/_ in sensul anularii debitelor principala (reprezentând TVA) stabilite suplimentar in cuantum de 187.276 lei, precum si anularea majorărilor (dobânzi si penalități) aferente sumei reprezentând TVA mai sus descrise.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr.34/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. 42282/_ întocmite de către pârâta D. G. A
F. P. a J. C., s-au stabilit in sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata reprezentând TVA, impozit pe profit si majorări aferente acestora. Împotriva acestei decizii de impunere și a raportului de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost respinsa prin Decizia nr.675/_ . Reclamanta susține că decizia de impunere este lovită de nulitate ca urmare a lipsei din conținutul sau a unuia dintre elementele expres prevăzute in cuprinsul art.43 din Codul de Procedura Fiscala, respectiv numele și semnătura
persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, în condițiile în care nu este semnată de directorul general. Învederează reclamanta că actul administrativ atacat este lovit de nulitate ca urmare a lipsei din cuprinsul sau a unuia dintre elementele imperative necesare, conform legii, si pe cale de consecința, exonerarea de plata tuturor obligațiilor fiscale stabilite prin aceasta. Apoi, suspendarea inspecției fiscale a fost nejustificata si s-a întins pe o durata aberanta, având drept consecința stabilirea unor penalități de întârziere enorme. Organele de inspecție fiscala au stabilit TVA de plata suplimentar in suma de
187.276 lei, la care se adaugă dobânzi si penalități de întârziere, in considerarea faptului ca reclamanta nu ar fi respectat prevederile art.156 pct.5 din Codul fiscal si ale pct.79 din normele metodologice date in aplicare. Arată reclamanta că organele de inspecție fiscala nu au ținut cont de intenția reala a părtilor asociate, existenta pe tot parcursul asocierii si reliefata in cuprinsul actelor încheiate intre acestea precum si in cuprinsul actelor/operațiunilor încheiate cu terții. Contractul de asociere in participatiune incheiat la data de_ intre societate si ceilalți parteneri nu reprezintă de fapt si de drept un contract de asociere in participatiune, aducând in acest sens un număr de 3 argumente si anume: natura juridica a contractului este data de conținutul sau si nu de denumirea sa; contractul nu conține clauze definitorii pentru un contract de asociere in participatiune; toți membri asociați au acționat in nume propriu. Reclamanta se mai prevalează și de operațiunile desfășurate de SC Colocvii Editura S., respectiv de tva dedusa de acesta, care nu a contabilizat distinct veniturile si cheltuielile asocierii si nu a transmis pe baza de decont aceste venituri si cheltuieli fiecărui asociat, iar decontul nu respecta forma si conținutul unui Decont de venituri si cheltuieli privind operațiunile desfășurate in cadrul asocierii in participatiune, reglementat de OMFP nr.3055/2009. Organul de soluționare a contestației a apreciat ca pertinente argumentele reclamantei cu precizarea ca acestea, deși corecte, nu pot fi reținute, deoarece se bazează pe dispoziții legale ce nu existau la momentul desfășurării operațiunilor incriminate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii formulate și a arătat că Decizia de impunere nu are vicii de forma, conținând toate elementele prevăzute de art. 43 din OG nr.92/2003, inclusiv cele privind numele si semnătura persoanelor împuternicite potrivit legii întrucât poartă semnătura conducătorului activității de inspecție fiscala, care ocupa funcția de Director executiv adjunct, potrivit Ordinului Presedintelului Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr.1791/_ . Referitor la depasirea termenului de 3 luni pentru efectuarea inspecției fiscale, prevăzut de art.104 alin 1 Cod procedura fiscala, se poate constata ca afirmația reclamantei nu este întemeiata, depășirea termenului pentru efectuarea inspecției fiscale nefiind menționata printre situațiile care conduc la nulitatea actului administrativ fiscal. Mai arată pârâta că reclamanta contesta suma de 331 lei, reprezentând diferența suplimentara de impozit pe profit cu accesorii aferente in suma de 1.128 lei dar nu aduce niciun argument, iar în ce privește tva, pentru suma de 3.001 lei, reprezentând diferența suplimentara de tva, rezultata din tva colectat in suma de 101 lei ( 58 lei + 43 lei) si tva nedeductibil in suma de 2.900 lei ( 1.406 lei + 1.482 lei + 12 lei ) stabilita prin Decizia de impunere nr.34/_ reclamanta nu invoca niciun argument. De asemenea, reclamanta nu aduce nici un argument pentru suma de 2.832 lei, reprezentând accesorii constând in majorări ( 2.382 lei) si penalități de întârziere (450 lei) aferente debitului in valoare de 3.001 lei nemotivat. Raportat la cele constatate cu ocazia controlului, in ceea ce privește tva, spetei in cauza ii sunt aplicabile prevederile art.127 alin 10 Cod fiscal, in vigoare pentru perioada in care reclamanta a dedus tva ce face obiectul prezentei cauze, conform căruia asocierile in scopuri comerciale, care nu au personalitate juridica sunt tratate drept asocieri în participatiune de către legiuitor atunci când este vorba de tva. Întrucât legiuitorul tratează
asocierea la care reclamanta este parte, drept asociere in participatiune, sunt aplicabile prevederile pct.221 al OMFP nr. 1752/2005, in vigoare la momentul deducerii tva, si valabile pana la data de_, prevederi preluate ulterior de pct.265 alin 4 al OMFP nr.3055/2009. Se mai arată că reclamanta este subiect al unui contract de asociere in participatiune, intr-o asociație fara personalitate juridica, fara a fi desemnat de asociații sai sa conducă evidenta contabila a asocierii, iar potrivit art.127 alin 9 Cod fiscal in vigoare la data când reclamanta si-a exercitat dreptul de deducere asupra sumei de 187.175 lei, asociatul in cadrul asocierii fara personalitate juridica (calitate conferita in baza contractului de asociere in participatiune din data de_ ), este considerat de legiuitor drept persoana impozabila separata insa numai pentru activitățile economice ce nu sunt desfășurate în numele asocierii. Prin urmare, reclamanta nu poate exercita dreptul de deducere al tva ca o persoana impozabila separata, chiar daca este asociat intr-o asociere fara personalitate juridica, insa acest drept ii poate exercita numai pentru acele activități economice care nu sunt desfășurate în numele asocierii. Suma de 187.175 lei pentru care SC P. S. si-a exercitat dreptul de deducere al tva, este aferenta activității de achiziții de materiale necesare realizării investiilor ce fac obiectul asocierii si nicidecum nu este aferenta unor activități ce nu sunt desfășurate in numele asocierii, astfel incat societății nu ii sunt aplicabile prevederile art.127 alin 9 Cod fiscal. In ce privește suma de 26.216 lei, aceasta suma a fost dedusa de către reclamanta in luna martie 2011 insa aceasta suma se refera la tva aferenta unor achiziții efectuate in anul 2008, intr-o perioada anterioara intrării in vigoare a prevederilor pe care reclamanta le invoca in susținerea contestației sale. In ce privește argumentul invocat de reclamanta, referitor la operațiunile desfășurate de SC Colocvii Editura S., aceste argumente privesc activitatea acelei societăți si nicidecum nu vizează situația privind
exercitarea de către SC P. S. a dreptului de a deduce tva.
În ședința publică din data de_, tribunalul a respins petitul de suspendare a executării actelor administrative contestate (fila 121).
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de exp. Codreanu S. (filele 140-177, 241- 242).
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 42282/_ (filele 17-32), D. G. a F. P. C. a emis pe seama reclamantei S.C. P. S.R.L. Decizia de impunere nr. 34/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina societății o diferență suplimentară de 281.419 lei formată din diferența suplimentară de impozit pe profit de 331 lei, majorări de întârziere aferente acesteia de 1.128 lei, diferența suplimentară de TVA de 190.176 lei și majorări de întârziere de 89.784 lei (filele 14-16).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.675/_ a Direcției Generale a F. P. C. (filele 7-13), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Reclamanta S.C. P. S.R.L. se prevalează în primul rând de nerespectarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. g din Codul de procedură fiscală, prin aceea că decizia de impunere contestată nu a fost semnată de directorul general, persoana împuternicită să reprezinte organul fiscal, sancțiunea legală fiind nulitatea actului administrativ, conform art.46 din Cod.
Potrivit art. 43 alin. 2 lit. g, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii.
În speță, decizia contestată cuprinde numele și semnătura persoanelor care au făcut parte din echipa de inspecție fiscală și care au întocmit titlul de creanță, numele și semnătura persoanei care a avizat actul, șeful de serviciu, precum și numele și semnătura conducătorului activității de inspecție fiscală care ocupa funcția de director executiv adjunct, potrivit Ordinului Președintelui ANAF nr. 1791/_, astfel că sunt respectate cerințele legale.
Societatea invocă apoi nulitatea deciziilor și a raportului de inspecție fiscală întrucât inspecția fiscală a depășit termenul de 3 luni prevăzut de art. 104 alin. 1 Cod de procedură fiscală.
Sub acest aspect, se constată în primul rând că reclamanta contestă acum și admiterea cererii de suspendare pe care ea însăși a formulat-o, ceea ce implică invocarea propriei culpe. După ce a formulat o cerere de suspendare care i-a fost admisă, societatea pretinde că însăși solicitarea sa nu ar fi fost întemeiată.
Pe de altă parte, termenul de 3 luni prevăzut de lege reprezintă un termen de recomandare și a fost instituit doar pentru imprimarea unui caracter de celeritate inspecției fiscale, iar nerespectarea lui nu atrage nulitatea actului îndeplinit ulterior. Astfel, motivele de nulitate expresă sunt limitativ prevăzute de art. 46 din Cod, orice alt motiv fiind condiționat de dovedirea unei vătămări aduse contribuabilului prin emiterea cu întârziere a actului.
Or, vătămarea la care face referire reclamanta, respectiv curgerea majorărilor de întârziere care se însumează acum la un cuantum considerabil, poate fi înlăturată printr-o altă modalitate decât prin anularea deciziei de impunere, și anume prin promovarea unei acțiuni în despăgubiri îndreptată împotriva persoanei responsabile pentru depășirea termenului și pentru cauzarea unui prejudiciu societății.
Pe fondul constatărilor echipei de inspecție fiscală, reclamanta contestă doar suma de 187.276 lei stabilită suplimentar în sarcina sa cu titlu de TVA și majorările de întârziere aferente.
Tribunalul reține că reclamanta S.C. P. S.R.L. este parte a unui contract intitulat de asociere în participațiune încheiat la data de_ cu S.C. Editura Colocvii S.R.L., Noja
I. și Noja S. I. . În forma inițială, obiectul contractului era construirea și punerea în valoare fie prin vânzare fie prin folosința proprie a spațiilor cu destinație de locuință, birouri, activități comerciale ce vor fi edificate pe terenul situat în C. -N., Calea Turzii
f.n. aflat în proprietatea numiților Noja I. și Noja S. I. în baza autorizației de construire nr. 136 emisă de Primăria Cluj-Napoca la_ .
Prin actul adițional nr. 2/_, obiectul contractului s-a precizat a fi construcția în comun a imobilelor prevăzute în autorizațiile de construcție, cu precizarea expresă că exploatarea-valorificarea construcțiilor finale și spații anexe se va face de fiecare asociat în parte.
În perioada 2007-2011 reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere asupra TVA în suma de 187.175 lei aferentă achiziției de materiale necesare realizării spațiilor cu destinație de locuințe și birouri care fac obiectul contractului menționat, însă cu ocazia controlului efectuat, echipa de inspecție fiscală a apreciat că societatea nu avea dreptul la deducere al TVA întrucât este subiect al unui contract de asociere în participațiune într-o asociație fără personalitate juridică, fără a fi desemnată de asociații săi să conducă evidența contabilă a asocierii și de aceea deducerea TVA s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art.156 alin. 5 din Codul fiscal și pct. 791din H.G. nr. 44/2004.
Potrivit acestui text legal, "În cazul asociațiilor în participațiune care nu constituie o persoană impozabilă, drepturile și obligațiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți";, iar art. 791alin. 1 din Normele metodologice prevede că "în cazul asocierilor în participațiune sau al altor asocieri tratate drept asocieri în participațiune conform art.127 alin.(10) din Codul fiscal, denumite în continuare asocieri, drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată prevăzute de titlul VI al Codului fiscal revin asociatului desemnat în acest scop potrivit contractului încheiat între părți, care contabilizează veniturile și cheltuielile, denumit în continuare asociatul administrator. Prin drepturi și obligații legale se înțelege, printre altele, dreptul de a exercita deducerea taxei pentru achiziții conform prevederilor art.145-147A1 din Codul fiscal, obligația de a emite facturi către beneficiar și de a colecta taxa în cazul operațiunilor taxabile, dreptul/obligația de ajustare a taxei conform art 148, 149 sau 161 din Codul fiscal";.
De asemenea, pct. 221 din OMFP nr. 1752/2005, în vigoare la momentul deducerii TVA, valabil până la data de_ (prevederile sale fiind preluate ulterior de pct. 265 alin. 4 din OMFP nr. 3055/2009), dispunea: "(1) Cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în participație se contabilizează distinct de către unul din asociați, conform prevederilor contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 13.
(2) La sfârșitul perioadei de raportare, cheltuielile și veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie
";.
Reclamanta S.C. P. S.R.L. nu a susținut că fi fost desemnată de partenerii săi să conducă evidența contabilă a asocierii; din contră, potrivit actului adițional nr. 2 din data de_, această calitate a fost îndeplinită începând cu data de_ de către asociatul S.C. Colocvii Editura S.R.L., iar din acest motiv organul fiscal apreciază că societatea nu era în măsură să facă aplicarea textelor legale citate și să procedeze la deducerea TVA.
Diferențele de interpretare dintre reclamantă și pârâtă pornesc de la natura juridică a contractului din anul 2007, societatea susținând că acest contract nu reprezintă de fapt și de drept un contract de asociere în participațiune, ținând cont de următoarele argumente: natura juridică a contractului este dată de conținutul său și nu de denumirea sa; contractul nu conține clauze definitorii pentru un contract de asociere în participațiune; toți membrii asociați au acționat in nume propriu.
Pârâta, pe de altă parte, susține că speței în cauză îi sunt aplicabile prevederile art.127 alin. 10 Cod fiscal, în vigoare pentru perioada în care reclamanta a dedus TVA ce face obiectul prezentei cauze, care menționează că "Asocierile în participatiune constituite exclusiv din persoane impozabile române nu dau naștere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică și sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participatiune";.
În temeiul acestei norme legale, din punct de vedere fiscal urmează a fi tratate drept asocieri în participațiune chiar și asocierile în cazul cărora contractul nu conține clauze definitorii pentru un contract de asociere în participațiune și chiar dacă natura juridică a contractului este dată de conținutul său și nu de denumirea sa.
Cu toate acestea, art. 127 alin. 9 din Legea nr. 571/2003, forma în vigoare la data când reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere asupra sumei de 187.175 lei, precizează că "Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizații fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activități economice care nu sunt desfășurate în numele asocierii sau organizației respective";.
Din cuprinsul acestui text legal rezultă că societatea, asociat în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, va fi considerată de legiuitor drept persoana impozabilă separată pentru activitățile economice ce nu sunt desfășurate în numele asocierii.
Pct. 791
alin. 8 din H.G. nr. 44/2004 clarifică alineatul menționat după cum urmează: "în cazul în care scopul asocierii este acela de a atinge obiective comune, dar membrii asociați acționează în nume propriu față de terți, fiecare persoană va fi tratată drept o persoană impozabilă separată în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (9) din Codul fiscal și tranzacțiile respective se impozitează distinct în conformitate cu regulile stabilite la titlul VI din Codul fiscal. În această situație nu se aplică prevederile alin. (1) - (7)
";.
Cazul în speță se încadrează tocmai în această situație, prin actul adițional la contract menționându-se expres că exploatarea-valorificarea construcțiilor finale și spații anexe se va face de fiecare asociat în parte.
Apoi, reclamanta S.C. P. S.R.L. a acționat în nume propriu față de terți, întrucât facturile au fost emise de furnizori pe numele său, societatea a înregistrat în evidența contabilă proprie materialele achiziționate și consumul acestora pe contul de investiții în curs și și-a exercitat dreptul de deducere al TVA înscris în facturile de achiziții în scopul investiției, lunar, prin decontul de TVA.
În același sens, se observă că desemnarea asociatului S.C. Colocvii Editura S.R.L. să conducă evidența contabilă a asocierii s-a realizat doar la data de_, după întocmirea proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor care constituiau obiectul asocierii.
De aceea, tribunalul apreciază că societății îi sunt aplicabile prevederile art. 127 alin.9 Cod fiscal, iar aceasta chiar dacă pct. 791alin. 8 din normele metodologice a intrat în vigoare doar la data de _ , ca urmare a adoptării H.G. nr. 1620/2009 de completare a H.G. nr. 44/2004.
Atâta vreme cât textul art. 127 alin. 9 din lege exista și era aplicabil în perioada deducerii taxei, iar pct. 791alin. 8 aduce doar clarificări cu privire la interpretarea și sfera de aplicare a textului legal, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, este logic să interpretăm legea în sensul vizat de legiuitor chiar și înainte de intrarea în vigoare propriu- zisă a normelor de aplicare.
Dacă textul legal este susceptibil de interpretări cu privire la sfera și condițiile de aplicare, revine instanței de judecată rolul de a realiza această delimitare, însă după ce legiuitorul adoptă norme metodologice în acest sens, interpretarea legii se poate realiza doar conform voinței exprimate.
Tocmai pentru că normele metodologice aduc doar clarificări cu privire la aplicarea propriu-zisă a legii și trebuie emise în limitele și cu deplina respectare a acesteia nu s-ar putea interpreta diferit un text din Legea nr. 571/2003, nemodificat, după cum ne situăm înainte sau după data de_, când a fost introdus un nou alineat la pct. 791din H.G. nr. 44/2004.
Prin urmare, întrucât la tranzacțiile analizate reclamanta a acționat în nume propriu, urmează că îi sunt aplicabile prevederile art.129 alin. 9 din Codul fiscal și are dreptul la deducerea TVA. De asemenea, raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de exp. Codreanu S. (filele 140-177, 241-242) confirmă faptul că dreptul de deducere a fost exercitat în mod corect de societate, care nu are de achitat vreo diferență, ci, dimpotrivă, are de încasat o sumă cu titlu de TVA.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte cererea și va dispune anularea parțială a Deciziei nr. 675/2011 privind soluționarea contestației și a Deciziei de impunere nr. 34/2011, în ceea ce privește diferența suplimentară de TVA în sumă de
187.175 lei și majorările de întârziere aferente, în sumă de 86.952 lei.
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.319,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare și a onorariului expert achitat de societate (filele 132, 238). Raportat la obiectivele expertizei și la modalitatea de soluționare a cauzei, tribunalul apreciază că se impune acordarea în întregime a onorariului expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. Nicolae Pascaly, nr. 7, jud. C. și cu sediul procesual ales la SCPA Lapușan, Moscovits, Steopan & Asociații din C. -N., str. A. DP nr. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. , cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C. .
Anulează parțial Decizia nr. 675/_ privind soluționarea contestației reclamantei și Decizia de impunere nr. 34/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în ceea ce privește diferența suplimentară de tva în sumă de
lei și majorările de întârziere aferente, în sumă de 86.952 lei.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.319,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehnored.VAM 4 ex./_
