Sentința civilă nr. 5736/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.5736

Ședința publică din data de 13 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C.

GREFIER: C. C.

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanta S. M., cu domiciliul în Z., B-dul M. V., nr.26, bl.B120, sc.C, ap.4, județul S. împotriva sentinței civile nr.2820/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ privind și pe intimatele D. G. R. A F. P. C. -N., cu sediul procesual ales la A.

J. a F. P. S. în localitatea Z., P. Iuliu Maniu, nr.15, județul S., A. J. A F. P. S. , cu sediul în Z., P. Iuliu Maniu, nr.15, județul S. și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU M. -M. M., cu sediul în B., sector 6, S. I.

, nr.294, corp A, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto. La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În baza prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța, după verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, reține că:

Prin cererea înregistrata la data de_, revizuenta S. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații D. R. A F. P. C. N., A. J. A F. P.

S. și A. F. PENTRU M., revizuirea sentinței civile nr. 2820/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ , în ceea ce privește pretențiile reclamantei la obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale. Solicită cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, în esență, se arată că trebuie respectat principiul priorității dreptului comunitar. Raportat la pronunțarea cauzei Irimie revizuenta apreciază că se impune admiterea pretențiilor sale privind dobânda fiscală.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile europene, Constituție, Cod procedură fiscală, Decizia Curții Constituționale nr. 1609/2010, Legea 554/2004 și art. 242 Cod procedură civilă.

În probațiune au fost depuse înscrisuri.

Intimatul D. R. A F. P. C. N., A. J. A F. P. S. ,

prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și ca neîntemeiată, nefiind întrunit niciunul din cauzele de revizuire prevăzute de lege (f. 21).

Analizând cererea de revizuire prin prisma admisibilității acesteia, raportat la motivele invocate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele :

Prin sentința civilă nr. 2820/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. _

, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâtele A.

F. P. a Municipiului Z. și D. G. a F. P. a Județului S. și în consecință: s-a dispus anularea deciziei nr. 149/2010 emisă de pârâta de rândul 2 și a fost obligată pârâta A. F. P. a Municipiului Z. la restituirea sumei de 5071 lei în favoarea reclamantei, încasată cu titlu de taxă de poluare. Totodată a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a dobânzii în materie fiscală și a fost admisă cererea de chemare în garanție și obligată chemata în garanție A. F. Pentru M. să restituie pârâtei suma de 5071 lei, respingându-se cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a

F. P. a județului S. .

Pentru a dispune respingerea cererii de acordare a dobânzii fiscale, tribunalul a apreciat că raportului juridic dedus judecății nu ii este aplicabilă prevederea cuprinsă la art.119 din O.G.92/2003 care se referă la dobânda în materie fiscală, ci reglementările prevăzute de OG 9/2000, răspunderea pârâtei fiind calificată ca o răspundere delictuală, va respinge cererea de acordare a dobânzii în materie fiscală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. M., recurs respins prin decizia nr. 5557/2011 a Curții de A. C. .

Potrivit disp. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Prin DECIZIA CUR ȚII CONSTITUȚ IONALE nr. 1.609 di n 9 decem brie 2010 ,

pu blicată în MONITORUL OFICIAL nr. 70 di n 27 ianua rie 2011

a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Prin urmare, conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI dispozițiile din legile și ordonanțele in vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În concluzie, în intervalul 27 ianuarie 2011-13 martie 2011, dispozițiile art. 21 alin.

(2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost suspendate de drept încetându-și efectele juridice începând cu data de 14 martie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Prin Legea nr. 299/2011 a fost abrogat alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1039/2012, a constatat că Legea nr. 299/2011, în ansamblul său, este neconstituțională.

Astfel, prin DECIZIA CUR ȚII CONSTI TUȚIONALE nr . 1.039 di n 5 decembrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 29 ianuarie 2013

a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblul său, constatându-se ca aceasta este neconstituțională, precum și că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

Prin urmare, conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI dispozițiile din legile și ordonanțele in vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În concluzie, în intervalul 29 ianuarie 2013 - 15 martie 2013, dispozițiile Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 16 martie 2013, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

În acest context, în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a legii de abrogare - Legea nr. 299/2011 -, respectiv 25 decembrie 2011, și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decizii de constatare a neconstituționalității normei abrogatoare, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 erau abrogate și nu au produs efecte juridice, însă, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 29 ianuarie 2013 acestea reintră în fondul activ al legislației.

Asupra condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 alin.(2), tribunalul va reține că aceasta este îndreptată împotriva unei hotărâri rămasă irevocabilă, fiind respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale.

În ceea ce privește motivul de revizuire, instanța va reține că cererea de revizuire este exercitată pentru încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.

148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată, prin pronunțarea CJUE în cauza Irimie împotriva României din_ .

Cu privire la cererea de acordare a dobânzii fiscale

, instanța apreciază că nu pot fi primite susținerile revizuentei cu privire la acordarea dobânzii fiscale prin prisma cauzei Irimie

, cauză în care acest subiect nu a făcut obiectul

unei analize directe a Curții, respectiv nu s-a pus în discuție natura dobânzii la care persoanele ar avea dreptul pentru acoperirea prejudiciilor - dobânda în materie fiscală și dobânda în materie civilă și comercială.

De asemenea, analiza respectării principiilor echivalenței și efectivității s-a făcut de către Curte prin raportare exclusivă la procedura reglementată de dispozițiile art. 124 raportat la art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Din perspectiva principiului efectivității, trebuie analizat care este dobânda legală care ar răspunde cel mai bine exigențelor acoperirii efective a pierderilor suferite, fără să dea

naștere însă unei îmbogățiri fără just temei. Curtea a subliniat "că acest principiu impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată (…)";

În privința principiului echivalenței Curtea a arătat și că acesta nu poate fi interpretat în sensul că obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept.

Prin urmare se observă că revizuentei nu i s-a negat dreptul la acoperirea prejudiciului prin lipsirea de suma de bani reprezentând taxa de poluare, însă s-a apreciat că nu sunt aplicabile normele speciale din materia dreptului fiscal, ci sunt incidente normele dreptului comun, respectiv reglementările prevăzute de OG 9/2000.

Totodată, cererea reclamantei a fost soluționată cu respectarea principiului disponibilității, astfel că au fost analizate pretențiile reclamantei de acordare a dobânzii fiscale și nu de acordare a dobânzii legale conform OG 9/2000, însă cu această din urmă cerere instanța nu a fost învestită.

În contextul în care nu s-a făcut dovada încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, instanța va reține că nu sunt întrunite condițiile legale privind revizuirea și prin urmare va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 2820/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuenta S. M. în contradictoriu cu intimații D. G. R. A F. P. C. -N., cu sediul procesual ales la A. J. a F. P. S. în localitatea Z., P. Iuliu Maniu, nr.15, județul S.

, A. J. A F. P. S. , cu sediul în Z., P. Iuliu Maniu, nr.15, județul S. și intimata-chemată în garanție A. F. PENTRU M. -M. M., cu sediul în B.

, sector 6, S. I., nr.294, corp A,, împotriva Sentinței civile nr. 2820/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 13 decembrie 2013.

JUDECĂTOR,

GREFIER,

D. C.

C.

C.

DC/DC/_ /6 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 5736/2013. Contencios. Anulare act administrativ