Sentința civilă nr. 5800/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5800
Ședința publică din 19 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea civilă formulată de reclamanta S. 3 A S. cu sediul procesual ales la Crihan, Chende & Tărău - Societate civilă de avocați în Z., str. U., nr. 13, C. M., et.1, județul S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S., cu sediul în
Z., P. I. M., nr. 15, județul S., având ca obiect anulare act administrativ - anulare raport de inspecție fiscală; decizie de impunere.
Procedura este legal îndeplinită. Cererea este timbrată.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea formulată de reclamanta S. 3 A S. în contradictoriu cu pîrîta
D. G. A F. P. A J. S. se solicită a se dispune anularea raportului de inspectie fiscală nr. F Sj-322/_ si a Deciziei de impunere F Sj nr. 414/_ .
Consideră soluția greșită deoarece deoarece la o simplă analiză a balanțelor reclamantei aferente anului 2006 se remarcă următorul aspect: contul 607 Cheltuieli privind mărfurile aferent lunilor martie, aprilie, mai, septembrie, octombrie și noiembrie nu este închis, prezentând sold. Cu toate acestea, în luna decembrie 2006 contul 607 este închis pe an, iar diferențele din lunile martie, aprilie, mai, septembrie, octombrie și noiembrie 2006 se regăsesc în jurnalul de operațiuni al lunii decembrie 2006. Din această cauză contul 121 Profit și pierdere aferent anului 2006 nu este afectat.
În balanța lunii martie 2006 contul 607 Cheltuieli cu mărfurile are sold
6999.52 lei. în balanța lunii aprilie 2006 contul 607 Cheltuieli cu mărfurile este de
15791.91 lei (soldul lunii martie 2006 + diferența de rulaj din aprilie 2006).
În balanța lunii mai 2006 contul 607 Cheltuieli cu mărfurile este de
19129.88 lei (soldul lunii aprilie 2006 + diferența de rulaj din mai 2006).
În balanța lunii septembrie 2006 contul 607 Cheltuieli cu mărfurile este de
22246.81 lei (soldurile anterioare + diferența de rulaj în luna septembrie).
În balanța lunii octombrie contul 607 Cheltuieli cu mărfurile este de
28880.66 lei (soldul lunii septembrie 2006 + diferența de rulaj a acestuia în luna octombrie), în balanța lunii noiembrie 2006 contul 607 Cheltuieli cu mărfurile este de 34328.8 lei (soldul lunii octombrie 2006 + diferența de rulaj a acestuia în luna noiembrie), în balanța și în jurnalul lunii decembrie 2006 se observă că în soldul contului 607 Cheltuieli cu mărfurile la sfârșitul anului 2006 este 0.
In cauză este vorba doar despre o eroare de natură informatică care nu poate afecta exercițiul financiar aferent anului 2006.
De asemenea, organul de control a eliminat de la deducere un număr mare de facturi fiscale provenind de la diverși furnizori, facturi care însă justifică cheltuieli deductibile fiscal, deoarece au legătură directă cu derularea normală a activității reclamantei . Din păcate organul de control nu a avut absolut nicio discuție cu reprezentantul S. 3 A S., pentru că dacă o astfel de discuție ar fi avut loc suntem convinși că toate aceste facturi nu ar fi fost excluse de dreptul de deducere. Astfel, clienta noastră a deținut până în data de_ o autoutilitară Dacia
Logan cu care administratorul societății realiza aprovizionarea și distribuția mărfurilor, în speță obiecte de papetărie. Organul de control a eliminat toate facturile care vizau întreținerea și reparația acestui autovehicul, deși este evident că fără aceste reparații autovehiculul nu ar fi fost utilizabil pentru realizarea de venituri.
De asemenea, reclamanta a efectuat anumite reparații și îmbunătățiri la sediul unde își desfășoară activitatea, operațiuni absolut firești, mai ales că sediul respectiv este și punct de vânzare cu amănuntul a diverselor obiecte de papetărie. Este normal credem noi să se înlocuiască ușa de la intrare a magazinului cu o ușă de termopan, montarea unei centrale termice, elemente de încălzire auxiliare. Toate aceste cheltuieli au fost apreciate ca fiind nedeductibile fiscal, deși toate au avut ca și scop îmbunătățirea condițiilor în care se desfășoară activitatea de comerț, urmărind maximizarea veniturilor.
A fost de asemenea apreciată ca și cheltuială nedeductibilă și un monitor LCD, precum și alte dotări absolut normale pentru buna derulare a activității comerciale derulate la sediul societății comerciale. Aceste cheltuieli sunt deductibile pentru că reclamanta are nevoie de calculator în derularea activității. Au fost de asemenea eliminate facturi care justifică cheltuieli absolut indispensabile pentru buna derulare a activității cum este de exemplu factura nr. 1109626 /_ care reprezintă cheltuială cu o piesă de schimb pentru copiator.
Au fost de asemenea eliminate bonurile de combustibil deoarece acestea nu poartă mențiunea societății comerciale și a numărului auto, cu toate că nicio stație de alimentare cu combustibil nu menționează pe bonurile de combustibil persoana căreia i-a fost eliberat și nici numărul de înmatriculare. O astfel de măsură este abuzivă, având în vedere faptul că este evident că S. 3 A S. nu putea să se aprovizioneze cu marfă iar apoi să o distribuie fără a avea costuri cu combustibilul!
În privința facturilor cuprinse în Anexa 12, pentru care nu s-a acordat drept de deducere, precizează că aceste facturi există și sunt cuprinse în jurnalele de cumpărări, dar din cauza unei scăpări ele nu au fost prezentate organului de control.
In ședința publică din data de_ a fost depusă o precizare la acțiune în sensul că reclamanta a solicitat și anularea Deciziei nr. 152/_ (fila 1000).
Prin întimpinarea formulată de D. G. a F. P. S. se solicita a se dispune respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motiv că s-a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal și nu împotriva actului administrativ jurisdicțional- respectiv a Deciziei 152/2012.
Nici pe fond cererea nu este întemeiată.
Referitor la impozitul pe profit, in cuprinsul raportului s-a retinut că suma de 34.329 lei reprezintă cheltuială cu mărfurile și este înregistrată în evidența contabilă fără a avea la bază documente justificative.
Aceste aspecte contravin prevederilor art. 6 din Legea 82/1991 care prevede că:"; 1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."
Potrivit celor de mai sus, simpla înregistrare a sumei de 34.329 lei în contul privind cheltuiala cu marfa nu este suficientă pentru ca aceasta să fie cheltuială deductibilă, legea contabilității precizând imperativ ca orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Iar art.21, alin.(4), lit.f) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare "(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se fac dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;"
Având în vedere că reclamanta nu a justificat cu documente natura sumei de 34.329 lei, in mod legal au fost respinse ca si deductibile cheltuielile care nu concură direct la calculul impozitului pe profit.
Organul de control a apreciat că sunt nedeductibile o serie de operatiuni efectuate de reclamant.
In ce privește cheltuielile reprezentând reparații si îmbunătățiri respectiv montare centrală termică înlocuire usă. elemente de încălzire, precum si dotările efectuate la sediul unde își desfășoară activitatea respectiv monitor LCD. etc. la art.
24 alin.(1) (2) si alin.(3) lit.d) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare se precizează :
Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
-este detinut si utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau în scopuri administrative;
are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului; are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali si care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
In concluzie, din prevederile legale menționate s-a reținut atât in raportul de Inspecție fiscala cit si in Decizia nr. 152/2012 că lucrările efectuate pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai mijloacelor fixe amortizabile sunt considerate investiții care majorează valoarea de achiziție a mijlocului fix supus amortizării urmând ca valoarea investiției sa fie recuperată ulterior prin amortizare. Referitor la exceptia inadmisibilității actiunii invocate de pârâta D. G.
a F. P. S., în sedința publică din 4 octombrie 2013, aceasta a renunțat la susținerea acestei excepții.
La solicitarea reclamantului, in cauză a fost efectuată o expertiză contabilă.( fila 275/301.)
Asupra cererii de fată instanta retine următoarele:
La sediul unității pârâte s-a desfășurat inspecția fiscală generală în baza OG.92/2003 perioada supusă controlului fiind_ -_ .
Reclamanta a desfășurat activitate de vânzare cu amănuntul a articolelor de birotică - prin magazin propriu. Prin decizia de impunere din data de_ și prin raportul de inspecție fiscală F-SJ 322/_ s-a reținut că petenta s-a înregistrat cu suma de 34.329 lei reprezentând cheltuieli cu mărfurile și care este înregistrată în evidența contabilă fără a avea la bază documente justificative. Prin urmare organul de inspecție fiscală a încadrat-o ca și cheltuială nedeductibilă fiscal. (f.8- 44).
Împotriva acestor acte administrativ fiscale petenta a formulat contestație, solicitând desființarea actelor administrative atacate . Consideră soluția organelor de control, ca fiind una eronată deoarece la o simplă analiză a balanței reclamantei aferente anului 2006 se remarcă următorul aspect . contul 607 Cheltuieli privind mărfurile aferent lunilor martie, aprilie, mai, septembrie și noiembrie nu este închis prezentând sold. Cu toate acestea, în luna decembrie 2006 contul 607 este închis pe an, iar diferențe din lunile martie, aprilie, mai, septembrie, octombrie și noiembrie 2006 se regăsesc în jurnalul de operațiuni al lunii decembrie 2006, Din această cauză contul 121 Profit și pierdere aferent anului 2006 nu este afectat.
Pe parcursul derulării litigiului s-a soluționat și contestația împotriva Deciziei 152/_ (f.102-133) care a fost respinsă în totalitate . Prin urmare s-a reținut în sarcina reclamantei obligativitatea achitării următoarelor sume.
impozit pe profit -12407 lei
accesorii -15983 lei.
-TVA -12562 LEI
-accesorii-12.140 LEI.
Astfel, în cuprinsul deciziei s-a reținut că pentru anul 2006 societatea nu a înregistrat în contabilitate facturile menționate în anexa 3.- iar organul de inspecție fiscală nu a putut acorda drept de deducere.
Facturile cuprinse în anexa 3 nu au menționat produsele care sunt achiziționate, valoarea cheltuielilor nedeductibile aferente facturilor este de 274 lei. De asemenea societatea înregistrează în contabilitate ca și cheltuială deductibilă - prezentate în Anexa nr.4, facturi cu care achiziționează ghete de piele damă, jacheta puf damă, apa plată și altele asemenea, care nu corespuns obiectului de activitate al societății și pe care organul de inspecție fiscală le încadrează ca și cheltuieli nedeductibile fiscal, în conformitate cu prevederile legale. Suma de 34.329 lei reprezentând cheltuiala cu mărfurile, care este înregistrată în evidența contabilă fără a avea la bază documente justificative, organul de inspecție fiscală o încadrează ca și cheltuială nedeductibilă fiscală a
calcului impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Codului fiscal.
Pentru anul 2007 societatea nu a înregistrat în evidențele contabile facturile cuprinse în anexa 6 iar organul de control a cuprins în baza impozabilă și sumele aferente acestor facturi .
Pentru facturile menționate în Anexa 5 nu a fost acordat drept de deducere, întrucât societatea nu poate deduce cheltuieli care nu au la bază un document justificativ.
Organul de inspecție a stabilit un impozit pe profit supliment aferent anului 2007 în sumă de 4076 lei .
Pentru anul 2008 societatea nu a înregistrat factura nr. 1419045/26.11.208 în sumă de 1745 lei iar pentru facturile din anexa 3 nu s-a putut acorda deducere întrucât societatea nu a depus un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada operațiune de intrare în gestiune.
Astfel, organul de inspecție fiscală a calculat impozitul pe profit, influențând fiecare perioadă fiscală cu cheltuielile nedeductibile și cu veniturile neînregistrate în evidența contabilă, stabilizând impozit pe profit suplimentar în sumă totală de 2166 lei.
Aferent impozitului pe profit stabilit suplimentar s-au calculat majorări de întârziere, dobânzi și penalități, în conformitate cu prevederile legale în vigoare respectiv majorări în sumă de 14122 și penalități în sumă de 1861 lei.
Reținerile organului constatator sunt doar parțial întemeiate.
Astfel, afirmația că suma de 34.329 le reprezentând cheltuielile cu mărfurile ar fi înregistrate fără documente nu este reală. Potrivit anexei 1 din expertiza contabilă efectuată în cauză reiese proveniența sumei în cauză și evoluția acestora. Rămânerea în sold a acestei sume este determinată de o dereglare a programului informatic.
De asemenea, nu se poate reține nici susținerea privind excluderea de la deductibilitate a cheltuielilor care contribuie la stabilirea profitului impozabil determinat de achizițiile cuprinse în anexa 5 și 12 pe motiv că nu există factură de achiziție.
În realitate, fiecare poziție este contabilizată pe baza de factură fiind anexate la pozițiile respective din evidența contabilă.
În privința facturilor privind vânzarea de produse centralizate în anexa 6, din cele 21 de cazuri în 17 cazuri, facturile sunt înscrise în jurnalele de vânzare, deci raportate prin deconturi de TVA și înregistrate în evidența contabilă.
Expertul a concluzionat că au existat un număr de 4 facturi neînregistrate în valoare de 1364,95 lei și care au influențat negativ rezultatele financiare, diminuând impozitul pe profit datorat precum și TVA datorat.
Ca urmare a celor mai sus reținute baza impozabilă se reduce cu 38.594 lei iar impozitul stabilit suplimentar de organele de control se reduce de la 12.407 lei la 6175 lei.
Având în vedere că în urma examinării documentelor depuse de reclamant s-a reduse baza de calcul a impozitului pe profit s-a procedat la recalcularea majorărilor de întârziere și a dobânzilor de la 15.983 lei la 6.807 lei.
Referitor la obligativitatea achitării de TVA deductibilă,în cuprinsul deciziei 152/2012 se reține că societatea a înregistrat în contabilitate facturi care nu concură la realizarea de operațiuni contabile și care nu întrunesc condițiile de deductibilitate prevăzută de Codul fiscal. prin urmare nu se acordă drept de deducere pentru suma de 5313 lei.
Societatea a înregistrat în evidențele contabile facturi de achiziție și în care sunt menționate produse generice și care nu întrunesc condițiile de deductibilitate (suma de 895 lei).
În continuare sunt individualizate o serie de situații în care nu se pot acord deduceri de TVA.
Suma totală de TVA suplimentară stabilită prin raportul de inspecție fiscală fiind de 13562 lei la care au fost calculate accesorii de 12140 lei .
Este adevărat că art.146 din Codul fiscal L.571/2003 prevede condițiile de deductibilitate a cheltuielilor aferente mărfurilor și a TVA -ului astfel:
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare;
pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin.
(2) - (6), să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1);
Numai că în cauză, trebuie să se facă o analiză a fiecărui tip de cheltuieli în parte pentru a se constata dacă aceasta a fost sau nu utilă societății .
Astfel, s-a efectuat reparații și modernizări ale sediului societății care sunt indispensabile unei bune desfășurări a activității.
În ce privește achiziționarea de piese auto contrar celor reținute de organul constatator în facturi sunt nominalizate piesele de schimb sau materialele achiziționate . Nu se poate reține că acestea nu sunt necesare activității societății.
De asemenea, nu se justifică excluderea de la deducerea taxei pe valoare adăugată a facturilor prin care s-a achiziționat cuptorul cu microunde sau aspiratorul deoarece sunt în dotarea punctului de lucru al firmei unde se desfășoară întreaga activitate. Acestea sunt necesare pentru asigurarea condițiilor minime pentru desfășurarea în bune condiții a activității angajaților.
În ce privește carburanții auto, prevederile legale admit utilizarea ca si document justificativ si a bonului fiscal, insa acesta este necesar sa conțină anumite elemente de identificare a cumpărătorului, astfel:
"(2) Pentru carburanții auto achiziționați, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă sunt ștampilate și au înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a autovehiculului. Prevederile acestui alineat se completează cu cele ale pct. 45/1." In consecința, conform celor de mai sus, rezulta fără echivoc ca bonurile fiscale eliberate electronic, pentru cumpărări de carburanți auto trebuie sa conțină denumirea cumpărătorului si numărul de înmatriculare a autovehiculului, pentru ca acest document sa îndeplinească condițiile de document justificativ din punct de vedere a deductibilitătii taxei pe valoare adăugată.
Prin urmare instanța reține că la baza de calcul a TVA suplimentar se reduce de la 63.187 la 50.555 lei iar TVA stabilită suplimentar se reduce de la 12562 lei la 9874 lei cu reducerea corespunzătoare și a accesoriilor la 11.051 lei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta și la 2845 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant compuse din 1845 lei contravaloare expertiză și 1000 lei onorar avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea formulată și precizată de reclamanta S. 3 A S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. S. și dispune modificarea raportului de inspecție fiscală nr. F-SJ- 322/_ a Deciziei de Impunere nr. F-Sj-414/_ și a Deciziei nr.152/_ în sensul că obligațiile fiscale care cad în sarcina reclamantei sunt formate din :
6.175 lei impozit pe profit
6.807 lei accesorii
9.870 lei taxa pe valoare adăugată
11.051 lei accesorii
Obligă pârâta și la 2845 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant compuse din 1845 lei contravaloare expertiză și 1000 lei onorar avocațial.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. ANA
Red. PRM/OA/_ /4EX
