Sentința civilă nr. 66/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 66/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârât C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Maier M. Raul în reprezentarea intereselor reclamantului și martorul Găzdac I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Cutea procedează la audierea martorului Găzdac I., identificat prin BI seria AI nr. 0., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la fila 42 din dosar.
După audierea martorului, reprezentantul reclamantului depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune și precizează oral perioada pentru care solicită recunoașterea calității de refugiat ca fiind august 1944 - martie 1945.
Totodată, acesta solicită încuviințarea unui martor suplimentar, în cazul în care instanța consideră necesar.
Curtea, după deliberare, constată că la acest moment, în privința martorului Iclezan M., situația este reglementată de prevederile art. 188 alin 3 C.pr.civ.
Referitor la cererea privind suplimentarea probațiunii, constată că nu au fost relevate împrejurări prevăzute de art. 138 alin. 1 C.pr.civ., care ar putea conduce la concluzia admisibilității suplimentării probațiunii, la acest moment.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Cutea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2012, reclamantul R. M. a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 33303 din_ emisă de pârâta C.
J. DE P. C., cu consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul arată că împreună cu părinții a fost refugiat în perioada martie 1940 - martie 1945 ca urmare a persecuțiilor etnice din localitatea de domiciliu, loc.Călărași, jud.C. în loc.Mihai-Viteazu, jud.C., care făcea parte din teritoriul Statului Ungar în acea perioadă, ulterior, perioada
1
de refugiu fiind indicată ca fiind august 1944 - martie 1945, așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei.
De asemenea, reclamantul precizează că deși a făcut dovada refugierii prin declarații de martori autentificate de notarul public precum și prin acte oficiale, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta, C. J. DE P. C. prin întâmpinare (f. 12), a solicitat respingerea acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamantul nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare, neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantului și a familiei acestuia.
Totodată, a fost invocată excepția tardivității introducerii acțiunii, care a fost respinsă de instanță, pentru motivele consemnate în încheierea ședinței publice din_ (f. 10).
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, sub nr. 74737, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr.33303/_ pârâta respinge cererea reclamantului, în baza prev. art. 61din O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.(f. 3)
La adoptarea acestei hotărâri, autoritatea emitentă a avut în vedere datele contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă
forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Astfel, în ședința publică din data de_, în vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, Curtea a dispus emiterea de mandate de aducere cu executare efectivă pe numele martorilor Găzdac I. și Iclenzan M. a, aceasta din urmă fiind cea care a semnat una din cele două declarații notariale avute în vedere de către pârâtă, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada, motivele refugiului precum și pentru a vedea astfel dacă reclamantul este sau nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
La termenul de azi, în temeiul art. 193 alin. 6 Cod pr.civ., sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorul Găzdac I., care prin declarația dată nu oferă lămuririle necesare legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada și motivele acestuia, susțineri sale fiind generice și sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiul reclamantului și a familiei sale, cât și perioada de refugiu.
Din ansamblul declarației consemnate la fila 42, Curtea apreciază că starea de fapt este nerelevantă raportat la situația concretă a refugiului reclamantului și
2
a familiei acestuia, neputând forma convingerea instanței că acesta este îndreptățit la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
Totodată, din declarație rezultă că refugiul său și a consătenilor săi, printre care și reclamantul cu familia sa, s-a datorat specific schimbărilor intervenite cu privire la linia frontului, respectiv unor motive legate de situația de război în care se găsea țara la acel moment, iar nu unor eventuale persecuții pe motive etnice. Din această perspectivă, nu are nicio relevanță împrejurarea că au fost lămurite circumstanțele în care s-a eliberat adeverința școlară de la fila 34 din dosar, din moment ce, prin premisă, situația reclamantului nu se încadrează în prevederile legale invocate.
Pe de altă parte, de reținut este că niciunul din cei doi martori a căror audiere a fost încuviințată nu deține o hotărâre care să îi ateste statutul de refugiat, iar în privința martorei Iclezan, Curtea a fost nevoită să dea eficiență prev. art. 188 alin. 3 C.pr.civ., dată fiind lipsa acesteia de la acest termen, după îndeplinirea mandatului de aducere.
În plus, nici din lectura mărturiei autentice a acestui martor, nu rezultă elementele la care s-a făcut trimitere anterior și care au fost considerate relevante în analiza temeiniciei demersului.
În aceste împrejurări, cum reclamantul nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruințele instanței, acțiunea acestuia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în disp. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la_ și până la_ a avut de suferit persecuții din motive etnice care l-au determinat să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. M. cu domiciliul în C.
-T., str.Gh.B., nr.50, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P.
C. cu sediul în C. -N., str.G. C., nr.2, jud.C. . Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./_
3
