Sentința civilă nr. 7445/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 7445/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant
A. R. PENTRU P. P. W. și pe pârât M. C. -N., PRIN P.
E. B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, motiv pentru care reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării.
Notă: După luarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor se prezintă pentru reclamantă av. Militaru Sorin Mihai.
Instanța redeschide dezbaterile.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, conform dispozițiilor instanței. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de_, reclamanta A. R. pentru P. P. W. în contradictoriu cu pârâtul M.
C. -N. a solicitat instanței să constate că reclamanta are calitatea de persoană scutită de la plata impozitului pe teren si clădire în ce privește imobilul situat în C. -
N., str. Anatole France nr. 14, jud. C., anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul persoanelor juridice nr. 2012-25492/492 eliberată la data de_ si a Deciziei de impunere pentru stabilirea
impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice nr. 2012- 25492/491 eliberată la data de_ -emise de pârât si anularea Dispoziției nr. 1274/_ si a Dispoziției nr. 1276/_ emise de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin cele două decizii de impunere menționate s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe terenul si clădirea situate în C. -N., str. Anatole France, nr. 14, jud. C., imobilul fiind utilizat pentru activitatea de învățământ desfășurată de către Scoala W. . Pentru aceste considerente apreciază că în baza art. 250 al. 1 pct. 4 C fiscal și art. 257 al. 1 lit f din Codul fiscal este scutită de la plata impozitului pe teren și cădire, fiind o unitate de învățământ de stat, înființată prin Ordinul Ministerului Învățământului 5921/_ .
Pârâtul M. C. -N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 2012-25492/492/_ a fost stabilită în sarcina reclamantei obligații de plată aferente impozitului pentru clădirile situate în C. -N., str. Anatole France, nr. 12-16, nr.l4, și nr. 16, pentru anul fiscal 2012, în conformitate cu prevederile art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Articolul 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal statuează expres faptul că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. Potrivit pct.4 alin.l al art.250 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri "clădirile care constituie patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice." În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare ( Art 253 -Legea nr. 571/2003).
Conform actelor existente la dosarul fiscal al reclamantei și a celor depuse în probațiune de către aceasta, respectiv extrasul CF 1., contractul de comodat nr. 286/_, clădirile situate în C. -N., str. Anatole France, nr.12-16, nr. 14, și nr. 16, în care se desfășoară activitate de învățământ sunt proprietatea Asociației pentru promovarea pedagogiei W., iar instituția care desfășoară activitatea de învățământ este Liceul W. .
Din lecturarea prevederilor art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, legiuitorul a stabilit în sarcina proprietarului unei clădiri obligația de a achita impozitul aferent acesteia, cu excepțiile menționate în art. 250 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Scutirea care se acordă conform art. 250 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 571/2003 vizează exclusiv impozitul care se plătește de către proprietar, împrejurare ce rezultă și din celelalte aliniate ale aceluiași articol care se referă în mod expres la proprietar și nu la alte persoane juridice sau fizice ce dețin alte drepturi reale sau de creanță în temeiul unui act juridic încheiat cu proprietarul clădirii. Aceeași interpretare rezidă și din lectura pct.17, pct. 27 din HG. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în care se menționează faptul că atât persoanele fizice cât și persoanele juridice, inclusiv instituțiile publice, pentru clădirile pe care le dobândesc, construiesc sau înstrăinează au obligația de a depune declarațiile fiscale, chiar dacă nu datorează impozit pe clădiri sau sunt scutite de la plată, coroborat cu dispozițiile pct. 61 din HG. nr. 44/2004 în care se menționează expres faptul că prin expresia clădire dobândită se înțelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice.
Prin urmare, instanța apreciază că dreptul de folosință deținut de Liceul W. în temeiul contractului de comodat 286/_ încheiat cu A. pentru promovarea pedagogiei W., asupra imobilului clădire aflată în proprietatea reclamantei, nu poate determina aplicarea scutirii prevăzute de art. 250 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 571/2003 în persoana reclamantei, deoarece imobilul clădire, ca element al dreptului de proprietate, în lumina art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, nu se regăsește în patrimoniul Liceului W., în patrimoniul acesteia regăsindu-se un simplu drept patrimonial personal de folosință dobândit în temeiul contractului de comodat încheiat cu proprietarul clădirii.
Apoi, contrar celor susținute de către reclamantă în sensul că în temeiul contractului de comodat Liceul W. ar fi dobândit un drept real patrimonial asupra clădirii deținută în proprietate de către A. pentru promovarea pedagogiei W., în conformitate cu legislația civilă aflată în vigoare în România printr-un contract de comodat se constituie totdeauna un simplu drept personal de folosință, nu un drept real patrimonial.
Criteriul impozabil stabilit de legiuitor în art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, este calitatea de proprietar asupra unui imobil clădire. Teza finală a art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, exclude stabilirea obligației fiscale în situațiile în care proprietarul unui imobil îndeplinește condițiile exprese ale art. 250 alin. 1. În speță, A. pentru promovarea pedagogiei W. nu îndeplinește condițiile imperative stabilite de legiuitor în art. 250 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 571/2003, în sensul că deși fiind proprietar asupra imobilului clădire, nu deține calitatea juridică de unitate sau instituție de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizată să funcționeze provizoriu sau acreditată, această calitate fiind deținută de Liceul W.
, unitate de învățământ ce nu deține în proprietate și implicit în patrimoniu clădirea ce privește obiectul cererii de scutire și în persoana căreia nu au fost stabilite obligații de plată prin deciziile de impunere contestate.
În aceste condiții nu sunt aplicabile în speță nici prevederile art. 285 alin. 1 lit. a din Codul Fiscal potrivit cărora impozitul pe clădiri nu se aplică oricărei instituții sau unități care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, cu excepția incintelor folosite pentru activități economice, deoarece prin deciziile de impunere din speță nu au fost stabilite obligații de plată în sarcina Liceului W., ci în sarcina proprietarului imobilului, respectiv A. pentru promovarea pedagogiei W., persoană juridică ce nu are calitatea de unitate sau instituție de învățământ. Ținând cont de cele de mai sus și de faptul că A. pentru promovarea pedagogiei W. nu a prezentat documente din care să rezulte că este
instituție de învățământ autorizată provizoriu sau acreditată, nu beneficiază de scutirea menționată de prevederile art.250 alin. 1 pct. 4 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind, în temeiul art. 8, 18 din Legea 554/2004 va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. R. PENTRU P. P.
, cu sediul în C. -N., str. Anatole France nr. 14, jud.C., cu sediul procesual ales în C. -N., str. I. nr. 20, et.I, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul M. C.
-N., cu sediul în C. -N., str. M. nr.1-3, jud.C. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
red.AMB/Tehnored.VAM/4 ex./_
