Sentința civilă nr. 8090/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8090/2013
Ședința publică din 13 Mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC
I. S. și pe pârât A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act administrativ. S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei și în încheierea de ședință din data de_, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., reclamanta SC K.
S. în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.415/_ și a Deciziei nr.44/_ emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Raportului de inspecție fiscală nr.422/_ pârâta a emis Decizia de impunere nr.415/_ în cadrul căreia s-a stabilit că reclamanta, în calitate de persoană juridică care efectuează comerț cu anvelope, avea obligația de a plăti la bugetului pârâtei suma de 1 lei/kg de anvelopă, conform OUG 196/2005, iar contribuția se calculează ca diferență dintre obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate, conform HG 170/2004 și obiectivul efectiv realizat și că pentru perioada ianuarie 2006-decembrie 2010 nu a declarat cantitățile de anvelope introduse pe piața națională, precum și faptul că față de obiectivele anuale de gestionare a anvelopelor ce reveneau reclamantei, s-a realizat gestionarea unei cantități mai mici de anvelope uzate.
Reclamanta a mai arătat că față de constatările susmenționate, i-au fost stabilite obligații suplimentare de plată, împreună cu dobânzi și penalități, ajungându-se la un debit total de 233.104 lei iar împotriva acestor constatări a formulat contestație, care a fost soluționată prin Decizia nr.44/_, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Referitor la nedepunerea declarațiilor lunare privind obligațiile de plată la pârâtă, în condițiile art.9-11 din OUG nr.196/2005, reclamanta a arătat că și-a îndeplinit toate formalitățile pentru depunerea declarației în mod electronic, fapt atestat chiar de constatările organului de control și că declarațiile au fost depuse începând din anul 2006 și ulterior, iar la fiecare transmitere a declarațiilor în format electronic, programul permite listarea declarațiilor efectiv transmise, fapt ce constituie o confirmare a îndeplinirii obligației de a depune declarațiile.
Cu privire la neîndeplinirea obiectivelor anuale de gestionare a anvelopelor uzate, cantitățile predate fiind mai mici decât ce îi reveneau societății conform Ordinului nr.578/2006, reclamanta a susținut că aspectele invocate de pârâtă pentru neluarea in considerare a convenției încheiate între reclamantă și Compania de Expediții și Transport CETA SA sunt netemeinice, refuzul de a lua în considerare această convenție fiind practic rezultatul unei interpretări proprii a acestui act juridic, interpretare unilaterală și restrictivă a organului de control, demers ce nu are nicio legătură cu regulile de drept referitoare la interpretarea convențiilor.
Reclamanta a învederat că în speță, convenția încheiată între reclamantă și Compania de Expediții și Transport CETA SA cuprinde suficiente clauze pentru ca, prin efectul lor și al actelor normative la care se face referire, să opereze transferul responsabilității gestionării anvelopelor uzate de la reclamantă la Compania de Expediții și Transport CETA SA și că prin intermediul acestei convenții nu au fost îndeplinite toate obligațiile de gestionare ce îi reveneau reclamantei, cantitățile efectiv gestionate prin intermediul convenției fiind mai mici decât cele la care s-a obligat, diferențele fiind însă mici, putând fi cu ușurință determinate printr-o expertiză.
Prin sentința civilă nr.375/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. F. pentru M., a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că în perioada_ -_ s-a desfășurat o inspecție fiscală în cadrul societății reclamante iar în urma Raportului de inspecție fiscală nr.422/212063/2011 și a Deciziei de impunere nr.415/212064/2011 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații în cuantum total de
233.105 lei, compusă din obligații în sumă de 104.888 lei, dobânzi în sumă de 112.483,62 lei și penalități de întârziere în sumă de 15733,22 lei.
Pârâta a mai arătat că afirmațiile reclamantei potrivit cărora ar fi realizat obiectivele de gestionare prin transferul responsabilității, nefiind incidente disp. art.42 și 43 din Ordinul nr.578/2006 sunt nefondate, reclamanta optând de fapt pentru realizarea obiectivelor in mod individual, prin încredințarea de către operatorii economic care introduc pe piața națională anvelope noi și/sau uzate destinate reutilizării anvelopelor uzate preluate/colectate de pe piață, în baza unui contract, unei persoane juridice care le reutilizează.
Pârâta a învederat că nu pot fi reținute susținerile reclamantei cu privire la faptul că organul de control nu a ținut cont la calculul obligațiilor de Convenția nr.5/_, încheiată cu Compania de expediții și transport auto CETA, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obiectivele anuale prin predarea cantităților de anvelope către această companie de expediții, deoarece nu sunt respectate prevederile Ordinului 578/2006.
Referitor la susținerile reclamantei conform cărora și-a îndeplinit obligația de transmitere a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată față pârâtă, prin transmiterea acestora in format electronic cu ajutorul programului informatic al pârâtei, s-a arătat că reclamanta nu a încheiat o convenție cu pârâta pentru a avea posibilitatea transmiterii a acestor declarații în format electronic, fiind evidentă obligația acesteia de a le depune direct la sediul pârâtei sau prin poștă.
În ceea ce privește admiterea probei cu expertiza contabilă, pârâta a apreciat că nu se impune încuviințarea administrării acestei probe, deoarece nu este utilă cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr.44/_ emisă de A. F. pentru M. - Direcția venituri/Serviciul evidență și recuperare, s-a respins contestația înregistrată la pârâtă sub nr.244420/_, formulată de reclamanta SC K. I. S., ca fiind neîntemeiată, menționându- se că decizia este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată, în termen de 6 de zile de la data primirii acesteia de către reclamantă.
Potrivit art. 39 alin (3) din Ordinul nr. 578/2006, obligațiile anuale de gestionare a anvelopelor uzate se pot realiza de catre operatorii economici, fie individual, fie prin transferarea rsponsabilității către un operator economic, conform legislațieie în vigoare.
Din raportul de expertiză fiscală efectuată in cauză de consultant fiscal Perșa A. rezultă faptul că a fost verificată perioada ianuarie 2006 - decembrie 2010. Ca urmare, s-au analizat documentele justificative întocmite de către reclamantă începând cu luna ianuarie 2006, documente în care este consemnată predarea anvelopelor uzate către Compania de Transport auto CETA SA.
Din analiza Raportului de inspecție fiscală s-a constatat faptul că, pentru anul 2006, nu s-a ținut seama la calcularea obligațiilor de plată suplimentare stabilite de inspecția fiscală, de nici o operațiune de predare a anvelopelor uzate în cadrul Convenției încheiate cu Compania de Transport Auto CETA SA.
Din conținutul Autorizației pentru mediu nr. 45/2005 emisa în favoarea reclamantei se reține ca a fost luate în considerare operațiunile de gestionare în cadrul Convenției încheiate cu Compania de Transport auto CETA SA( fila 49).
Documentele justificative pentru predarea anvelopelor către Compania de Transport CETA SA se referă la formularele de expediție și transport și reflecta operațiuna de gestionare desfașurată în cadrul Connvenției, și în mod neîntemeiat au fost îlăturate din analiza ca rea condus la elaborarea raportului de inspecție.
Astfel, inspecția fiscală a stabilit cantitățile de anvelope uzate gestionate efectiv de reclamantă, excluzând în totalitate cantitățile de anvelope predate către CETA SA.
Expertul desemnat în cauză a determinat diferența dintre obligațiile de gestionare ce reveneau reclamantei și cele efectiv îndeplinite prin preluarea operațiunilor de gestionare în cadrul Convenției încheiate cu Compania de Transport auto CETA SA, în tabelul nr.2
S-au calculate, de asemenea diferenta dintre DEBITELE suplimentare stabilite de inspectia fiscala si valoarea de plata care a fost stabilita suplimentar in Raportul de inspectie fiscala ca urmare a excluderii operatiilor de gestionare in cadrul Conventiei incheiate cu Compania de Transport CETA
In tabelul nr. 4 s-au recalculat dobanzile (majorarile de intarziere) si penalitatile corespunzatoare diferentei determinate in tabelul nr. 3 din expetiză.
Astfel că, Tribunalul validează concluziile expertului Perșa A., în sensul că diferența dinte obligațiile de gestionare ce îi reveneau reclamantei SC K. I. S. și cele efectiv îndeplinite prin preluarea operațiunilor de gestionare în cadrul Convenției încheiate cu Compania de Transport auto CETA SA, de plată, exprimată în lei, este următoarea:
- Contribuție datorată 66.504 lei
- Dobânzi (majorări) 59.129,81 lei
- Penalități 9.975,60 lei Total general de plată 135.609,41 lei.
Așa fiind, constatând că pârâta a emis decizia de impunere pentru o altă sumă decât cea evidențiată în expertiză, tribunalul va dispune anularea Deciziei nr.44/2012.
În temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ., întrucât pârâta a căzut în pretenții, se va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC K. I. S., cu sediul în C. -N., str. Almașului, nr. 4, ap. 21, județul C., în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., cu sediul în B., Splaiul I., nr. 294, C. A, sector 6.
Anulează Decizia nr. 44/2012 privind soluționarea contestației și Decizia de impunere nr.
415/2011 emisă de A. F. pentru M. .
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în suma de 3958 lei. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 05.07.13
