Sentința civilă nr. 2149/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2149/2013
Ședința publică din data de 26 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul S. V.
A.
în contradictoriu cu pârâtul I. J. de P. B. -N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 12 noiembrie 2013, concluziile reprezentantului reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. V. A. a chemat în judecată I. de P. al Județului B. -N., solicitând revocarea măsurii anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale deținute de acesta.
În motivare s-a arătat că față de reclamant s-a luat măsura anulării dreptului de deținere, port si folosire a armelor letale, motivat de faptul că ar fi incidente dispozițiile prevăzute de art. 45, alin.
1 litera c) din Legea 295/2004, în sensul că i-a fost sustrasă arma de vânătoare în condiții imputabile.
In primul rând se arată faptul că această măsură a fost luată prin "adresa" nr. 1. din _
, adresă comunicată, dar neînsoțită de nici o dispoziție sau decizie care să stea la baza anularii dreptului de port arma.
Aceasta măsură luată de către I.P.J. B. -N. - Biroul arme, explozivi substanțe periculoase, este în primul rând nelegală, având în vedere aspectele menționate mai sus și anume lipsa unei decizii/dispoziții motivate, care constituie actul administrativ prin care se dispune orice măsura, întrucât reclamantul a fost în imposibilitatea de a-l contesta, de a-și formula apărări iar instanța este în imposibilitate de a-l cenzura.
Mai mult de atât, nici prin "răspunsul" la plângerea prealabilă formulată la același birou, nu i s-a comunicat aceasta dispoziție/decizie, nemotivându-se nici "respingerea" plângerii formulate.
Ca urmare, în lipsa unei dispoziții/decizii de luare a măsurii anularii dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale, este nelegală luarea acestei măsuri, ca atare se solicită revocarea acesteia.
De asemenea măsura anularii dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale este și netemeinică având în vedere că, la data de_, data la care i-a fost sustrasă arma, reclamantul deținea autorizație de vânătoare valabilă pentru acea perioadă. Ca atare în cursul dimineții, împreună cu alte persoane, s-au pregătit să meargă la vânătoare, în acest sens a coborât la mașină cu arma de vânătoare pe care o deținea în modul și condițiile prevăzute de lege.
După ce a pus arma în mașină, a fost nevoit să se întoarcă în casă, întrucât i s-a făcut rău și nu avea medicamentele asupra sa. In perioada de timp cât a lipsit de lângă autoturism, arma i-a fost sustrasă din interiorul acestuia.
Având in vedere cele arătate mai sus si anume faptul că a păstrat și transportat arma in condițiile prevăzute de lege și că nu a fost sustrasă din împrejurări imputabile reclamantului, se solicită revocarea dispoziției/deciziei de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale deținute.
In drept, s-au invocat disp. art. 45 alin 1, litera c, art. 46 alin 1 si 3 din Legea 295/2004, art.
1-8 din Legea contenciosului administrativ.
Pârâtul I. de P. al Județului B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, s-a relevat că la data de_, ora 07,50, petentul a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 11/12 ianuarie 2013 i s-au sustras din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, care era parcat în fața blocului cu numărul D1-2 de pe strada Dobrogeanu Gherea din Beclean, arma de vânătoare cu glonț marca "STEYR" seria 16216 și un număr de 17 cartușe. Urmare a cercetărilor efectuate de organele de poliție în dosarul penal nr. 65/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean a fost identificat autorul furtului în persoana inculpatului Covaci Marc, domiciliat în comuna Bobîlna, sat Cremenea, nr. 17, județul C., care a fost cercetat în stare de arest preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. în data de_ inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 10 luni închisoare - dosar nr._, cu recurs declarat în data de_ .
Din declarația dată de inculpat și din declarația reclamantului - parte vătămată în dosarul penal (documente care se află în dosarul penal), a rezultat că furtul a fost comis în data de_ între orele 21.30-22.00, fară forțarea portierelor autovehiculului în care se aflau arma și cartușele, autorul furtului profitând de faptul că portierele autoturismului marca Opel Frontera, parcat pe strada Constantin Dobrogeanu Gherea erau descuiate. Conform declarației date de petent, în seara de_, în jurul orelor 18.00 a parcat autoturismul marca Opel Frontera cu numărul de înmatriculare_ în orașul Beclean, pe strada C. Dobrogeanu Gherea. lângă blocul Dl-2 iar în dimineața zilei de_ la ora 07,50, întorcându-se la autoturism cu intenția de a pleca la vânătoare, a constatat că arma de vânătoare pe care o lăsase în autoturism, în partea din spate, acoperită cu o haină și cartușele, pe care le lăsase în torpedo, nu se mai aflau acolo unde le lăsase în seara precedentă, motiv pentru care a sesizat poliția. Reclamantul a declarat că încuiase portierele autovehiculului, dar că nu a observat urme de forțare. Starea de fapt astfel descrisă diferă în mod fundamental de cea inserată în acțiunea în contencios administrativ - în dosarul penal stabilindu-se că arma fusese lăsată de reclamant peste noapte în autovehicul și nu că a fost dusă dimineața și lăsată acolo din motive medicale.
Prin rechizitorul emis în data de_ . prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean a reținut că furtul s-a produs în data de_ la ora 22,30 și că inculpatul a sustras arma letală și cartușele profitând de faptul că portiera stânga-față a autovehiculului nu era încuiată.
Condițiile de păstrare a armelor și munițiilor sunt prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. Normele Metodologice au fost publicate prima dată în Monitorul Oficial nr. 241 din 23 martie 2005, fiind actualizate prin HG nr.
1.254 din 13 septembrie 2006; HG nr. 895 din 20 august 2008; HG nr. 712 din 14 iunie 2009. Forma aflată în vigoare prevede la art.14: ,, (1) Titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea Națională pentru Omologarea Armelor și Munițiilor, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cheie sau cifru, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate. (2) Dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, a închizătoarelor aparținând carabinelor și, după caz, a piesei a treia la arme letale lungi cu țevi basculante. Armele letale lungi cu sistem de funcționare semiautomat se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special, omologat în condițiile legii, destinat pentru blocarea trăgaciului. "
Arma și muniția aferentă au fost lăsate de reclamant în autovehicul, cu intenția de a fi luate în ziua următoare la vânătoare, modul de păstrare a armei și a muniției fiind în mod evident neconform dispozițiilor legale. Scopul instituirii unor norme de păstrare a armelor doar la domiciliu sau reședință și doar în dulapuri sau casete special amenajate, omologate, prevăzute cu cel puțin două sisteme de închidere, astfel încât să nu permită accesul persoanelor autorizate, este cel de a evita sustragerea sau folosirea armelor de către persoane neautorizate. încălcarea de către reclamant a dispozițiilor privind păstrarea armelor și munițiilor și lăsarea acestora în autoturism reprezintă o culpă indubitabilă a reclamantului, culpă care este cu atât mai gravă cu cât portiera stânga-față a autovehiculului nu era încuiată.
În conformitate cu art. 45 alin. (1) litera "c" din Legea nr. 295/2004, anularea dreptului de port și folosire a arme/or letale se dispune de către organele competente clacă titularul dreptului se
află în una dintre următoarele situații:_ c) a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări care îi sunt imputabile".
Împrejurarea în care reclamantului i-au fost sustrase arma letală și muniția aferentă îi este imputabilă pentru că reclamantul nu a respectat dispozițiile legale privind păstrarea armei. De altfel, reclamantul a păstrat în autovehicul arma și încărcătorul dar și muniția aferentă, permițând folosirea armei imediat, ceea ce conferă neglijenței sale o gravitate sporită.
Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, măsura suspendării sau anulării dreptului de pori și folosire a armelor letale se comunică, în scris, titularului dreptului ori. după caz, rudelor sau persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. e). Norma nu impune nicio formă în care să se facă această comunicare și nu obligă la emiterea unui alt act, cerând doar să existe o comunicare privind măsura anulării dreptului de port și folosire a armelor letale, prin urmare modalitatea în care reclamantului i s-a făcut comunicarea nu poate fi nelegală - neexistând dispoziție legală care să impună, sub sancțiunea nulității, anumite condiții de formă pentru actul administrativ. Documentul nr. 1. din_, depus de petent la dosar, este chiar dispoziția de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale, emisă în conformitate cu procedura PRO-PS-28, elaborată de I.G.P.R. existența unei formule de adresare nelipsind documentul de caracterul dispozitiv.
Afirmațiile petentului privind presupusa imposibilitate de a contesta măsura este contrazisă chiar de reclamant prin depunerea documentelor doveditoare ale parcurgerii procedurii prealabile, iar afirmația privind imposibilitatea instanței de a cenzura actul administrativ este nefondată, obiectul prezentei cauze fiind tocmai judecarea cererii reclamantului de anulare a actului administrativ, măsura suspendării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale fiind supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ, așa cum dispune art. 46 alin. (3) din Legea nr. 295/2004.
In drept, s-au invocat disp. art. 14 din_Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, publicate în Monitorul Oficial nr. 241 din 23 martie 2005 și modificate prin MG nr. 1.254 din 13 septembrie 2006; HG nr. 895 din 20 august 2008; HG
nr. 712 din 14 iunie 2009; art. 45 alin. (1) litera "c" și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 295/2004.
Reclamantul S. V. A.
a depus la dosar un înscris intitulat "modificare a cererii de chemare în judecată";,
prin care a solicitat să se constate nulitatea actului/dispoziției prin care s-a luat măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale pe care le deține reclamantului, în consecință să se constate nulitatea sancțiunii aplicate prin actul/dispoziția atacată
.
În motivare, în ceea ce privește nulitatea actului comunicat de către pârât și care ar avea ca efect anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale pe care le deține reclamantul, își menține susținerile din cererea inițială.
Mai mult, aceste argumente reies și din cuprinsul scriptului depus de pârât anexă întâmpinării și anume " Procedura privind activitatea de suspendare, revocare si anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale și neletale supuse autorizării".
Și în acest document se face o diferențiere între procedura de emitere a actului administrativ (Dispoziție), între actul administrativ ca atare și între procedura de comunicare a acestuia către persoană.
De asemenea, deși se susține cu rea credință de către pârât că textul legal, din actul normativ indicat chiar de către pârât prin întâmpinare, respectiv HG 130/24 februarie 2005 reiese cu evidență că susținerea pârâtului nu este reală.
In consecința, fiind emis un script care nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a produce efecte juridice, instanța constată nulitatea actului emis de pârât, precum și sancțiunii aplicate.
După cum se poate observa, legiuitorul vorbește de situația în care arma a fost sustrasă de la deținător sau a fost pierdută în condiții/din motive imputabile.
Așadar nu este suficient ca arma să fie sustrasă/pierdută, ci acest fapt să se petreacă in condiții imputabile. Aceasta din urma reprezintă împrejurarea esențială care trebuie să existe si, evident, trebuie expusă și motivată în actul administrativ (Decizie).
Ori chiar tocmai acest element esențial lipsește din înscrisul emis de către pârât, lipsind astfel garanția persoanei in ce privește dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Persoana nu-și va putea formula o apărare adecvată în instanță, iar instanța nu poate controla circumstanțele și motivele pentru care a fost emis actul și impusă sancțiunea.
Lipsind unul din elementele esențiale ale actului administrativ în speță, este evident că acesta este nul. Si acesta este doar unul din lipsurile actului atacat, care este însă esențial.
Nici o altă condiție de formă în ce privește actul atacat nu a fost respectată în cauză.
In drept, s-au invocat disp. Legii nr. 554/2004 rep., L. 295/2004 precum și HG nr. 130/2005 cu modificările si completările următoare.
De asemenea, reclamantul S. V. A. a depus la dosar "concluzii scrise";, prin care a arătat că, raportat la dispozițiile legale, se impune admiterea cererii din următoarele motive privitoare la forma și conținutul actului administrativ cu privire la care s-a formulat prezenta acțiune:
In ceea ce privește forma actului administrativ care face obiectul prezentei acțiuni, se arată ca I. de P. J. B. -N. cu rea-intenție a susținut prin întâmpinare că dispozițiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor si munițiilor nu impun nicio formă în care să se facă comunicarea privind anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale, precum și că această comunicare nu obligă la emiterea unui alt act, cerându-se doar să existe o comunicare privind măsura anularii dreptului de port și folosire a armelor letale.
Aceste susțineri sunt lipsite de logică și de substanță, întrucât dispozițiile art. 34 alin. 1 din Hotărârea nr. 130/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor arată că, măsura se comunică persoanei în cauză printr-o dispoziție scrisă, al cărei model este prezentat în anexa nr. 9 al acestei norme. Mai mult, chiar și dispozițiile interne cuprinse în procedura PRO-PS-28, elaborată de I.G.P.R., anexată la întâmpinare de pârât, disting între adresa prin care i se comunică persoanei în cauză măsura anulării și dispoziția de anulare care se comunică o dată cu această adresă.
Notificarea prin care se comunica persoanei sancționate dispoziția de anulare trebuie să fie completă, fapt care presupune că destinatarul actului să fie informat nu numai despre existența actului, ci și despre conținutul sau exact. In consecință, la adresa de comunicare trebuie atașat actul administrativ individual în cauză. In situația aceasta, prin documentul nr.1. /_, s-a comunicat reclamantului faptul că față de acesta s-a dispus măsura de anulare a dreptului de deținere, port si folosire a armelor letale pe care le deține. In acest înscris s-a mai arătat că "aceasta măsura a fost dispusa întrucât_". In aceste condiții este mai mult decât evident ca documentul nr. 1. /_, comunicat reclamantului, face vorbire despre o dispoziție separata prin care s-a luat măsura anularii unor drepturi față de acesta, întrucât, scriptul de față nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a produce efecte juridice, solicită să dispună constatarea nulității actului emis de pârât, precum și a sancțiunii aplicate.
A doua împrejurare care conduce la imperativitatea anularii/constatării nulității de către instanța de judecată a actului prin care s-a comunicat reclamantului faptul că, față de acesta s-ar fi luat măsura anulării dreptului de deținere, port și folosirea a armelor letale pe care acesta le deține este aceea că aceasta dispoziție a fost emisă cu încălcarea obligației generale de motivare, aplicabilă oricărui act administrativ defavorabil unui particular. Așadar, simpla menționare a faptului că aceasta măsura a fost dispusă întrucât arma și muniția au fost sustrase in împrejurări care îi sunt imputabile reclamantului, fără o detaliere/descriere a împrejurărilor/constatărilor care duc la nașterea acestei stări de imputabilitate, nu constituie o motivare suficientă/completă a actului administrativ, care să permită să se înțeleagă cu claritate motivul emiterii actului prin care se suprimă drepturi individuale, cum este cazul în speță.
In practica judiciară s-a stabilit că motivarea actului administrativ reprezintă o condiție de legalitate externă a actului deoarece, în lipsa unei motivări complete/suficiente a măsurii dispuse, instanța nu poate aprecia asupra legalității actului în cauză.
Obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, în special în cadrul controlului puterii discreționare. Exigenta motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său. A motiva implica a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea dispoziție și aprecierea legalității sale.
Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul
actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar aceasta motivare trebuie să fie intrinsecă a actului administrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice si se impune mai ales in cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale. Mai mult, exigența motivării asigura exercitarea de către cel căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, condiție a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului.
De altfel, și în jurisprudență comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univoca algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să i se permită persoanei vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competenta să efectueze revizuirea actului.
Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare.
Nu în ultimul rând, acest principiu general al obligativității motivării actului administrativ defavorabil este conturat și în Constituția României, care la art. 31 alin 2 prevede obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin înscrisul nr.1. /_ emis de I. de P. al Județului B. -N. - Biroul arme, explozivi substanțe periculoase, se comunica reclamantului că, în conformitate cu prevederile art. 46 alin.1 din Legea nr.295/2004, s-a dispus măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale pe care le deține, motivat de faptul că arma și muniția i-au fost sustrase în împrejurări care-i sunt imputabile, fiind incidente dispozițiile art. 45 alin.1 litera c) din Legea nr.295/2004.
Prin plângerea prealabilă depusă la data de_, reclamantul a solicitat revocarea dispoziției/deciziei prin care s-a dispus măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale deținute, întrucât în cursul dimineții de_ se pregătea să meargă la vânătoare împreună cu alte persoane, lăsând arma în mașină deoarece a fost nevoit a se întoarce după medicamente făcându-i-se rău, timp în care i-a fost sustrasă de un hoț, însă această împrejurare nu îi este imputabilă.
Prin adresa nr.190863/_, ca răspuns la plângerea prealabilă, se comunica aspectul că măsura revocării a fost dispusă întrucât arma a fost sustrasă din motive imputabile privind modul de păstrare al armei, făcându-se trimitere și la dispozițiile art.36 alin.1 din Legea nr.295/2004 referitoare la modul cum se transportă armele de la domiciliu la locul unde se desfășoară vânătoarea( file 7-9 dosar).
Susține reclamantul că măsura revocării a fost luată prin "adresa"; nr.1. din_ comunicată( script care nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a produce efecte juridice), dar neînsoțită de nici o dispoziție sau decizie care să stea la baza anularii dreptului de port arma și care ar fi trebuit să constituie actul administrativ prin care se dispune orice măsura, fiind astfel în imposibilitate de a-l contesta, de a-și formula apărări, iar instanța în imposibilitate de a-l cenzura, mai mult, legea impune condiția existenței unor motive imputabile, nefiind suficient ca arma să fie sustrasă/pierdută, iar această împrejurare esențială trebuia expusă și motivată în cuprinsul actului administrativ (decizie).
Așa fiind, apărările reclamantului s-au canalizat pe invocarea nesocotirii unor condiții pur formale, context în care tribunalul reține că potrivit art.45 alin.1 lit. c și 46 alin.1, 3 din Legea nr.295/2004, "anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: …a pierdut armele înscrise în permisul de armă sau acestea i-au fost sustrase în împrejurări care îi sunt imputabile";, măsura suspendării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale comunicându-se, în scris, titularului dreptului …"; fiind supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ, la Secțiunea a 9-a privind " Procedura privind suspendarea și anularea dreptului de deținere, respectiv a dreptului de port și folosire a armelor și munițiilor letale"; din Hotărârea nr.
130 din 24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor( text în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2009), făcându-se referire, în cuprinsul art.34 alin.1, la dispunerea măsurii anulării autorizării
deținerii și retragerea permisului de armă, care " se comunică persoanei în cauză printr-o dispoziție scrisă, al cărei model este prezentat în anexa nr. 9";, anexă identică ca și conținut, sub aspectul referirilor la măsura anulării, cu actul contestat în prezenta cauză - fila 6 dosar, mai puțin denumirea de "dispoziție de anulare a autorizării și de retragere a permisului de armă";. Se impune a se sublinia că, formal, actul nr.1. din_ coincide cu modelul anexa 4 - fila 40 dosar, din Procedura privind activitatea de suspendare, revocare și anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale și neletale suspuse autorizării, în vigoare din_ ( file 34 - 40 dosar), procedură care la lit. B pct.2 face referire la întocmirea, redactarea unei adrese în două exemplare, prin care se aduce la cunoștință persoanei în cauză măsura dispusă( "Anexa 4 - Dispoziția de suspendare sau anulare și revocare";).
În concluzie, chiar dacă nu poartă denumirea de "dispoziție";,
adresa nr.1. din_ constituie actul prin care s-a dispus măsura contestată, neexistând nici un argument pertinent care să atragă anularea acesteia.
Apoi, în ceea ce privește critica lipsei motivării actului, tribunalul reține că într-adevăr, fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative de autoritate emise în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor administrației publice, este o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie, de altfel conform art.31 alin.2 din Constituția României "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, fiind obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal";.
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, decizii care sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ, deoarece posibilitatea atacării în justiție este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură.
Instanța subliniază că art.41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră " dreptul la bună administrare"; și conform alin. 1 și 2 " orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii….Acest drept include în principal: c) obligația administrației de a-și motiva deciziile";, astfel că se apreciază drept o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcarea a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor, chiar dacă este vorba despre proprii angajați în lumina principiului egalității în drepturi a tuturor cetățenilor, asupra problemelor de interes personal.
Prin Rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului.
Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza emiterii actului sunt într-adevăr expuse, într-o manieră concretă, de organul administrativ, motivarea conferind actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Însă, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.
Or, în condițiile în care actul a fost emis de autoritatea pârâtă în baza Legii nr.295/2004 și a normelor metodologice, care conține prevederi clare și detaliate cu privire la măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale, instituția publică indicând ipoteza legală incidentă în speță - situația de fapt( confirmată ulterior și de cele definitiv stabilite în considerentele
S.P. nr.39/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, atașat) fiind expusă pe
larg în "raportul cu propunere de anulare a dreptului de port și folosire a armelor și munițiilor";, act premergător( a se vedea și cele inserate la lit. B pct.1 din Procedura privind activitatea de suspendare, revocare și anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale și neletale suspuse autorizării, cu anexa 3 - fila 36 verso), nu se poate reține în cauză că nu ar fi respectată în cauză exigența motivării.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că nici unul dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu se justifică, astfel încât, în temeiul 46 alin.3 din legea nr.295/2004 rap. la art. 1 și 18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. V. A. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului B. -N., ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ, ulterior modificată, formulată de reclamantul
S. V. A.,
domiciliat în comuna Chiochiș, sat B., nr. 173, jud. B. -N., CNP 1., în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului B. -N.,
cu sediul în mun. B., str. N. B., nr. 1-3, jud. B. -N., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 2 ex
