Sentința civilă nr. 8091/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8091/2013
Ședința publică din 13 Mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta SC A. S., pârâtul M. C. N. SI P. MUN. C. N. și chemata în garanție C. DE C. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei și în încheierea de ședință din data de_, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC A. S. în contradictoriu cu pârâții
M. C. -N. și P. M. C. -N., a solicitat anularea Dispoziției nr.235/_ emisă de
P. M. C. -N. și a Deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale, respectiv anularea în parte a acestei decizii de impunere privind majorările de întârziere pentru perioada 2008-2012, precum și suspendarea deciziei de impunere susmenționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deține 4 semiremorci pentru transport marfă cu masa totală autorizată mai mare de 12 tone și pentru care s-a achitat impozitul către pârât în baza art.263 alin.6 C.fiscal, iar ulterior pârâtul a emis Decizia de impunere nr.5203/_, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații de plată, reprezentând impozit conform art.263 alin.4 C. fiscal și majorări de întârziere, începând din anul 2008 și până la zi.
Reclamanta a mai arătat că Dispoziția nr.235/_ emisă de pârâtul P. M. C. -N. este nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece semiremorcile în cauză au carte de identitate, nu au axe motoare, așadar nu au autopropulsie, situație in care impozitarea acestora trebuie să se facă conform art.263 alin.6 C. fiscal, cum dealtfel au fost stabilite inițial sumele datorate cu titlu de impozit și nu conform art.263 alin.4 C. fiscal.
Reclamanta a susținut că decizia de impunere nr.5203/_ emisă de pârâtul M. C. -N. este nelegală, deoarece semiremorcile proprietatea sa nu sunt autovehicule, deoarece nu au axe motoare și nici autopropulsie, astfel că impozitarea acestora trebuie să se facă conform art.263 alin.6 C. fiscal, așa cum a fost stabilit inițial, iar în ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a arătat că acestea nu sunt datorate, deoarece nu are nicio culpă cu privire la modul în care pârâtul a recalculat impozitul pentru perioada 2008-2012.
În ceea ce privește suspendarea deciziei de impunere, reclamanta a învederat că acest act administrativ este nelegal și poate fi pus oricând în executare silită prin poprire, măsură care îi va produce o pagubă iminentă prin aceea că nu-și va putea finanța activitatea curentă de transport rutier internațional de mărfuri, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării unui act administrativ, și anume în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pârâtul M. C. -N. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 și anume, cea a cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente.
Pârâtul a mai arătat că susținerile reclamantei sunt nefondate, deoarece decizia de impunere atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor art.263 alin.4 C. fiscal, in forma impusă prin Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de C. a J. C. iar în urma analizării situației fiscale de fapt și de drept a reclamantei, s-a emis Dispoziția nr.235/_ prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.
Pârâtul a învederat că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90 din OG 92/2003, reiese faptul că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună în situația în care acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora.
De asemenea, a arătat că prin coroborarea acestei concluzii cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunerenr.5203/_ de către organul fiscal este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de C. a Jud. C. in Decizia nr.44/_ .
Pârâtul M. C. -N. a formulat cerere de chemare în garanție a Camerei de C. a J.
C. și a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată să despăgubească pârâtul cu suma reprezentând cheltuielile de judecată aferente acestui litigiu.
Prin întâmpinarea formulată, chemata în garanție Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camere de C. C., a solicitat respingerea, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție.
În motivarea întâmpinării, chemata in garanție a arătat că în speță nu există nici un raport de cauzalitate direct cauză-efect între Curtea de C. și pârât și nici nu a transmis nici un drept pârâtului, astfel că nu există nici un temei pentru chemarea în garanție a acestei instituții.
În ceea ce privește normele juridice fiscale incidente la fondul litigiului, chemata în garanție a arătat că puterea judecătorească a consfințit deja prin trei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care sunt normele juridice incidente la fondul pricinii deduse judecății, astfel că instanța este ținută să aibă în vedere că suntem în prezența puterii de lucru judecat și să dea eficiență juridică efectului pozitiv al puterii lucrului judecat.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
Prin Decizia de impunere nr.5203/_ emisă de M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale s-a stabilit in sarcina reclamantei SC A. S. retroactiv impozitul pentru 4 semiremorci conform art.263 alin.4 C. fiscal, iar pentru diferență s-au calculat majorări de întârziere, începând din anul 2008 și până la zi, astfel total diferențe: 14262 lei + total majorări 8058,33, total 2013: 3788 lei.
Prin Dispoziția nr.235/_ emisă de M. C. -N. . în urma analizării contestației reclamantei, înregistrate la Primăria M. C. -N. la data de_ s-a constatat faptul că obligațiile fiscale aferente semiremorcile deținute în proprietate au fost stabilite de organul fiscal prin emiterea deciziei de impunere nr.5203/_, cu respectarea prevederilor pct.I.3 din Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de C. a J. C. și a dispozițiilor art.33 alin.3, art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de C. Astfel, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de SC A. S. împotriva deciziei de impunere nr.5203/_ pentru stabilirea impozitului pentru semiremorcile deținute în proprietate.
Prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată de Tribunalul Cluj și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. s-a statuat cu privire la legalitatea Deciziei nr. 44/_ emisă de Curtea de C., în sensul obligării pârâtului de a identifica cazurile în care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat corect, precum și dispunerea măsurilor legale de încasare, fiind stabilit în acest sens termenul de 30 aprilie 2012.
In considerentele de drept ala sentinței mai înainte menționate se arata ca:
La modalitatea de stabilire a impozitului aferent mijloacelor de transport, art. 263 din Codul fiscal stabilește că impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, alin. 4 și 5 indicând impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa
totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone. Apoi, la alin. 6 se stabilește impozitul în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule.
Dată fiind mențiunea expresă a legiuitorului, urmează că pentru remorcile și semiremorcile care fac parte dintr-o combinație de autovehicule nu pot fi aplicate valorile din tabelul de la alin. 6 al art. 263 din Codul fiscal
În același sens, H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilește la pct. 113 că, pentru remorci, semiremorci si rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totala maxima autorizată a acestora, dar "Nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule - autovehicule articulate sau trenuri rutiere - de transport marfa cu masa totala maxima autorizata de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal
"; .
În cartea de identitate a acestor vehicule cu masa peste 12 tone este făcută mențiunea că "masa totală maximă autorizată în autotren este de...";, mențiune care confirmă neechivoc faptul că acestea circulă în combinații de autovehicule cu masa peste 12 tone.
Pe de altă parte, pct. 115 din H.G. nr. 44/2004 statuează neechivoc că "Impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație
";.
Din coroborarea acestor texte legale reiese că impozitarea remorcilor și semiremorcilor conform art. 263 alin. 6 din Codul fiscal s-a realizat cu încadrarea greșită a acestora în altă grupă de impozitare.
In mod concret, pentru semiremorcile evidențiate în decizia de impunere, regimul de impozitare este cel prevăzut la art 263 alin 4, și nu cel invocat de reclamanta, art. 263 alin (6) Cod fiscal, în acest sens a fost conslidată pe cale jurisdicțională Decizia nr.44/2011a Curții de C. prin care s-a constatat acest tip e abatere al organului fiscal de la legalitate și regularitate.
Așadar, în mod corect a fost emisa Decizia de impunere nr.5203/_ (fila 10) și a fost soluționată contestația prin Dispoziția nr.235/_ (.fila 11 dosar).
Cu privire la cererea de suspendare a Deciziei de impunere:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";. Suspendarea este o măsură de excepție, un instrument juridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați, precum și o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi irepetabile; numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.
Instanța apreciază în concret, că reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ.
Este de observat că reclamanta, atunci când se refera la cazul bine justificat invocă o aplicare necorespunzătoare a prevederilor legale, iar Tribunalul a analizat mai înaite caracterul legal al actului atacat și nu a constatat nicio cauza de nelegalitate.
In aceste condiții este de prisos o analiză a cele de a doua condiție de admisibilitate a cererii de suspendare și anume paguba iminentă.
În concluzie, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care în temeiul art.15 din Legea 554/2004, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, instanța constată ca nu sunt îndeplinite prevederile art. 60 din Codul de procedura civila, motiv pentru care Tribunalul o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. S., cu sediul în C.
-N., str. S., nr. 2, ap. 1, județul C., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. și P. M.
C. -N., ambii cu sediul în C. -N., Calea M., nr. 1, județul C. .
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ emisă de M.
C. -N. - Direcția de Impozite și Taxe Locale.
Respinge cererea de chemare în garanție a Camerei de C. a județului C., cu sediul în C. -N., Calea M., nr. 18, județul C. .
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare pentru cererea de suspendare și de 15 zile de la comunicare pentru celelalte cereri.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG/6 ex. 05.07.13
