Sentința civilă nr. 89/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 89/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la acest termen urmează a se administra probațiunea testimonială față de martorii încuviințați la termenul anterior, Roman C. și F. D. .
În conformitate cu dispozițiile legale, Curtea procedează la administrarea probațiunii testimoniale față de aceștia, declarațiile date în acest sens fiind colaționate la filele 41-42 dosar.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reclamantul C. Ș. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 28 noiembrie 2012 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 33517 din data de_ emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu în perioada 5 septembrie 1944 - 4 octombrie 1944 datorită persecuțiilor etnice, localitatea fiind ocupată de armata maghiară.
1
Pârâta C. J. DE P. C. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației arătând că reclamantul nua fost persoană persecutată etnică, ci s-a refugiat ca urmare a acțiunilor de război desfășurate în localitatea de domiciliu.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ înregistrată sub nr. 78664 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 33517 din_ urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 78664 din_ analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că nu se încadrează în situațiile prev.de art.1 din Legea 189/2000.
Analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă
forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
Probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 respectiv faptul că reclamantul deși cetățean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Astfel, reclamantul a domiciliat în localitatea Oprișani, localitate care a fost ocupată temporar de armata maghiară ca urmare a acțiunilor de război duse contra României în perioada septembrie-octombrie 1944. Atât reclamantul, cât și martorii nu au reliefat existența persecuțiilor etnice, ci faptul că evacuarea a fost dispusă pe cale administrativă de Primarul localității Oprișani pentru a feri locuitorii de
2
pericolele prezentate, de acțiunile de război duse pe teritoriul localităților T. și Oprișani.
Chiar dacă în aceste localități au decedat unele persoane și s-au produs distrugeri importante de bunuri, nu s-a constatat persecutarea etnică, astfel că reclamantul nu se încadrează în situațiile prev.de art.1 din Legea 189/2000 pentru că refugiul trebuia să aibă ca și cauză persecuția etnică și nu acțiunile de război duse pe teritoriul național.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamant astfel că în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantului C. Ș. în contencios administrativ împotriva pârâtei C. J. DE P. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Ș. domiciliată în T., str.I. nr.1A jud. C. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N. str. G.C. nr.2, jud. C.
.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
R. R. D. M. T.
red.RRD/AC 4 ex. - _
3
