Anulare act administrativ. Decizia nr. 276/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 2937/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 276/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean A., împotriva sentinței administrative nr.708/C./10.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților prezente au fost consemnate în încheierea pronunțată la 16 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea de Apel,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr.708/C./10.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._, au fost admise acțiunile conexe în contencios administrativ exercitate de partea reclamanta ., in contradictoriu cu parata AGENTIA DE PLATI SI INTERVENTIE PENTRU AGRICULTURA – CENTRUL JUDETEAN A., iar pe cale de consecință: a fost admisă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr.230 din 2 aprilie 2013 emisă de parata, pe care instanța a anulat-o; a fost anulat si Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, nr. 2408/25.01.2013, emis de parata; a fost admisă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 305 din 12 aprilie 2013 emisă de parata, pe care instanța a anulat-o; a fost anulat si Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, nr.5538/12.02.2013, emis de parata; a fost admisă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr.306 din 12 aprilie 2013 emisă de parata, pe care instanța a anulat-o; a fost anulat si Procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, nr.6286/16.02.2013, emis de parata, parata fiind obligată sa plateasca reclamantei suma de 4517,9 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, urmare a actualizarii imaginilor aeriene si redefinirii blocurilor fizice in Campania 2011, s-a constatat de catre parata APIA ca anumite parcele au suprafate mai mici decat cele declarate de reclamanta in Campaniile din 2008,2009 si 2010, ceea ce, pe de o parte, inseamna ca aceasta a primit necuvenit sumele de bani imputate prin Deciziile contestate, iar pe de alta parte, nerespectarea angajamentelor agromediu, parcelele in legatura cu care au fost constatate neconformitatile fiind: 3a B., 13a B. și 14 a Cenade .
Din raspunsurile oferite de parata APIA interogatoriului administrat, tribunalul a desprins, in esenta, faptul că cererile din anii 2008, 2009 și 2010 nu au fost controlate în teren, cererea din campania 2011 a fost controlată prin teledetecție, iar rezultatele teledetectiei au determinat verificarea campaniilor anterioare. În anul 2011, au fost actualizate imaginile aeriene si redefinite blocurile fizice pentru ca informatiile din baza de date, sa corespunda realitatii din teren.
Practic,a arătat instanța de fond, in anul 2011, APIA, prevalându-se de rezultatele controlului efectuat prin teledetectie a inteles sa aplice aceste rezultate retroactiv si blocurilor fizice-parcelelor declarate pentru Campaniile din 2008, 2009 si 2010, in conditiile in care, in anii antementionati, nu s-au efectuat controale in teren cu privire la parcelele declarate iar, potrivit sustinerilor mandatarei paratei din sedinta publica din 05.03.2014, (fl.259), teledetectia presupune preluarea unor inregistrari aeriene oferite de satelit, pe care prestatorul serviciului de control prin teledetectie le suprapune peste declaratiile solicitantului.
Astfel cum rezulta din Incheierea Sedintei Publice din 05.03.2014, a menționat tribunalul, in speta nu se contesta faptul ca nu s-a efectuat control clasic pe teren, prin controlul clasic intelegandu-se efectuarea de masuratori cu GPS-ul in teren, de catre angajatii APIA.
Instanța a mai acordat forță probantă și depoziției martorului audiat in cauza, G. N., din al cărei cuprins a reținut că:
. de la numitul C., în anii 2008 -2009 a fost cultivată cu porumb iar în 2010 cu lucerna. In 2010 a constatat personal că respectiva cultură de lucerna a fost erbicidată-din spusele ciobanilor din zonă rezultand că numitul F. E. ar fi fost autorul erbicidării, care a avut loc în anul 2010.
In primăvara anului 2010 a fost depusă la APIA declarația cu privire la această parcelă, de către R. N. reprezentantul legal al reclamantei.
In cadrul unei pe care martorul a avut-o cu numitul F. E. a înțeles că a erbicidat . cumpărat-o de la numitul C..
In opinia martorului, din anii 2008 - 2009 a fost încheiat contractul de arendă între reclamantă pe de o parte și numitul C. pe de altă parte, pentru o perioadă de aproximativ 5 ani de zile, martorul cunoscand că a existat un proces între . numiții C. și F. legat de executarea contractului de arendă.
Martorul nu a fost notificat în nici un fel de către numitul F. cu privire la arendarea parcelei respective, parcelă în suprafață de peste 1 ha și 15 arii.
In perioada 2008 - 2010 au fost în teren reprezentanți ai APIA, fara a sti martorul dacă ei au efectuat măsurători însă era întrebat de aceștia asupra suprafețelor diferitelor parcele.
Potrivit declaratiei martorului, . este situată deasupra fermei A. E. SRL și are alunecări de teren motiv pentru care au fost plantați salcâmi.
Din concluziile Raportului de expertiza efectuat in cauza, instanta a retinut că expertul nu are cum sa determine care a fost suprafața parcelelor 3a B., 13a B. si 14a Cenade, separat pe anii 2008, 2009 si 2010, deoarece nu a avut cum sa efectueze măsurători in anii respectivi, neexistand elemente de identificare cu anii anteriori-tarusi materializați in teren pentru trasarea limitelor, schimbandu-se de atunci configurația, proprietarii si amplasamentul terenurilor respective.
In plus, din adresa depusa de expert pentru termenul de judecata din 26.03.2014, (fl.268), rezulta ca, in efectuarea masuratorilor APIA foloseste formatul SHP, in timp ce, in activitatea expertilor in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, pentru expertizele judiciare, inclusiv pentru avizarea Rapoartelor de expertiza tehnica judiciara la OCPI, redarea masuratorilor se face in cele doua formate electronice DWG si DXF.
Raportat la cele precedate, instanta a mai retinut si ca, potrivit art. 1 alin.1 din Legea 7/1996 republicata, cadastrul si cartea funciara formeaza un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, de importanta nationala, a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii.
Potrivit art. 1 alin.2 din acelasi act normativ, cadastrul realizeaza identificarea, masurarea, descrierea si inregistrarea imobilelor in documentele cadastrale si reprezentarea acestora, pe harti si planuri cadastrale.
Potrivit art. 3 alin.1 din Anexa Ordinului nr. 1882/C12.09.2011, pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnica a expertizelor judiciare efectuate de expertii judiciari in specialitatea topografie, cadastru si geodezie, planul de amplasament si delimitare a imobilului se intocmeste in Sistemul de proiectie Stereografic 1970…, iar potrivit art. 3 alin.4 din acelasi act normativ, planul de amplasament si delimitare a imobilului, se intocmeste in format digital in fisiere dxf si cpxml, art.4 din acelasi act normativ vorbind despre un sistem national de proiectie Stereografic 1970, de incadrare a planului de amplasament si delimitare a imobilelor.
Din cele ce preced,a menționat tribunalul, rezulta ca APIA nu poate impune alte sisteme de efectuare a masuratorilor – teledetectia, respectiv sistemul global de navigatie prin satelit- decat cel folosit in sistemul de cadastru si carte funciara, ca sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, de importanta nationala, a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii.
De altfel,a reținut instanța, prin chiar Notele scrise depuse in termenul de amanare a pronuntarii, parata a învederat că APIA- aparatul central, odata cu selectia cererilor care vor fi supuse controlului, selecteaza si metoda prin care se va efectua controlul: clasic-prin deplasare la fata locului sau prin teledetectie.
Rezultă, în opinia tribunalului, ca APIA putea sa opteze si pentru varianta deplasarii la fata locului in vederea efectuarii masuratorilor, macar acolo unde s-au constatat diferente intre suprafetele declarate si cele determinate de APIA, cu ocazia verificarilor efectuate.
Asa fiind,a concluzionat instanța de fond, in speta, in ceea ce priveste suprafața parcelelor 3a B., 13a B. si 14a Cenade, separat pe anii 2008, 2009 si 2010, exista un dubiu care–i profita reclamantului intrucat:
-pe de o parte, expertul judiciar nu a avut cum sa determine care a fost suprafața parcelelor 3a B., 13a B. si 14a Cenade, separat pe anii 2008, 2009 si 2010 deoarece nu a avut cum sa efectueze retroactiv măsurători pentru anii respectivi;
-pe de alta parte, nu exista nici un temei care sa indreptateasca APIA, ca, pe baza unor masuratori efectuate prin teledetectie in anul 2011, (fl.26 verso si urm. dosar nr._ ), respectiv prin foto-interpretare, (in vederea actualizarii imaginilor aeriene si redefinirii blocurilor fizice), necorelate cu masuratori in teren, masuratori care nu au fost efectuate nici in 2011, nici in 2008, 2009, 2010, sa emita concluzii in legatura cu suprafata acelorasi parcelele: 3a B., 13a B. si 14a Cenade, separat pe anii 2008, 2009 si 2010.
Intrepretand notiunea de teledetectie, instanța a arătat ca, in conformitate cu art.51 din Regulamentul CE nr. 796/2004 al Comisiei, corelat cu Regulamentul CE nr. 479/2008 al Consiliului, valoarea ajutorului se calculeaza pe baza suprafetei determinate din care se scade dublul diferentei constatate, in cazul in care aceasta depaseste 3% sau doua hectare, dara fara a depasi 20% din suprafata determinata.
Or, cata vreme normele comunitare precitate, fac vorbire despre diferenta de suprafata constatata,a menționat instanța, rezulta ca scopul teledetectiei (dupa cum chiar semantica termenului sugereaza) este acela de a determina posibile neconcordante intre suprafetele declarate si cele existente in teren, fara insa ca interpretarea rapoartelor de teledetectie sa reprezinte un argument suficient in stabilirea situatiilor de supradeclarare, in lipsa unor date certe referitoare la suprafata terenurilor, determinate in baza unor masuratori ce se impune a fi efectuate in teritoriu.
Rationamentul antementionat se impune, în opinia instanței de fond, pentru identitate de ratiune, si in situația foto-interpretarii, (in vederea actualizarii imaginilor aeriene si redefinirii blocurilor fizice, daca se are in vedere faptul ca potrivit art.17 din Regulamentul CE nr.73/19.01.2009, sistemul de identificare a parcelelor agricole, trebuie creat pe baza hartilor si a documentelor de cadastru sau a altor referinte cartografice. Tehnicile utilizate se bazeaza pe un sistem electronic de date geografice care contine de preferinta, fotografii aeriene sau spatiale, care sa respecte anumite norme uniforme, care garanteaza o precizie cel putin echivalenta cu cea asigurata de cartografierea la o scara de 1:_.(fl.26 verso dosar_ )
Raportat la considerentele expuse, instanta a retinut ca teledetectia, respectiv foto-interpretarea, care presupun imagini spatiale, respectiv imagini satelitare, in vederea actualizarii imaginilor aeriene si redefinirii blocurilor fizice, (a se vedea Notele scrise depuse de parata in temenul de amanare a pronuntarii), sunt mijloace de control si totodata de identificare(detectare), a situatiilor in care datele declarate de beneficiari nu corespund cu cele reale, insa ele nu pot suplini efectuarea verificarilor si masuratorilor faptice, la fata locului, cu privire la parcelele asupra suprafetelor carora exista suspiciuni.
In acest sens, tribunalul a evocat si prevederile art. 20 alin.2 din acelasi Regulament CE 73/2009, in conformitate cu care, controalele administrative sunt secondate de un sistem de controale la fata locului, destinat sa verifice eligibilitatea ajutorului.
Permisivitatea utilizarii de catre statele membre a tehnicilor de teledetectie si a sistemului global de navigatie prin satelit, pentru realizarea de verificari la fata locului pentru parcelele agricole, nu exclude obligatia efectuarii masuratorilor in teren cel putin pentru parcelele selectate pentru verificari, intrucat, teledetectia, respectivfoto-interpretarea, nu pot suplini exigentele impuse de Legea 7/1996 si Ordinul nr. 1882/C/12.09.2011, in vederea realizarii, identificarii, masurarii, descrierii si inregistrarea imobilelor in documentele cadastrale si reprezentarea acestora, pe harti si planuri cadastrale.
Aceasta, a concluzionat instanța de fond, întrucât realitatea din teren este numai una, o parcela sau un . avea, la un moment dat, decat o suprafata, iar aceasta suprafata trebuie determinata in final cu mijloacele permise de legiuitor, pentru realizarea sistemului unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, de importanta nationala, a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii. (art.1 din Legea 7/1996)
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca, in contextul tuturor celor ce preced, reclamantei nu-i pot fi aplicate sanctiuni pentru supradeclarare si nici pentru nerespectare angajament agromediu, in ceea ce priveste drepturile sale de plata aferente Campaniilor 2008, 2009 si 2010, instanța a procedat la admiterea acțiunii in contencios administrativ introductiva, precum si acțiunea in contencios administrativ conexata, exercitate de partea reclamanta ., în contradictoriu cu parata AGENTIA DE PLATI SI INTERVENTIE PENTRU AGRICULTURA – CENTRUL JUDETEAN A..
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A. a declarat recurs, prin intermediul căreia i-a adus critici de nelegalitate, sens în care, invocând motivul de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunilor conexe formulate de către reclamanta . Cenade.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că este greșită reținerea instanței de fond, în sensul că procedurile de control al suprafețelor pentru care au fost solicitate plăți directe pe suprafață ar contraveni, nepermis, exigențelor impuse de legea nr.7/1996 și Ordinului nr.1882/C/2011.
În privința controlului prin teledetecție, recurenta a arătat că aceasta poate fi folosită pentru controlul suprafețelor incluse în schemele de plăți pe suprafață, prevăzute de Regulamentul CE nr.1782/2003 și Regulamentul CE nr.796/2004, astfel că teledetecția nu este facultativă, ci este o metodă de control de a cărui rezultate se ține cont în același mod ca și de rezultatele controlului clasic la fața locului și că, în cazul în care rezultă neconcordanțe între declarația fermierului și constatările controlului prin teledetecție, nu se efectuează control la fața locului ci se invită fermierul la clarificări, trimise apoi contractorului pentru reinterpretare.
Astfel, scopul controalelor efectuate de către APIA, a menționat recurenta, este de a asigura o plată adecvată a fondurilor alocate pentru plățile pe suprafață, iar procedurile de control sunt cele prevăzute de legislația specifică comunitară și națională, nefiind incidente nici prevederile Legii nr.7/1996 și nici ale Ordinului nr.1882/C/2011, eronat reținute de către instanța de fond.
În privința fondului litigiului, recurenta a reiterat susținerile privind caracteristicile care determină eligibilitatea terenurilor pentru plățile pe suprafață expuse prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de fond.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs (f.31-38), reclamanta-intimată a solicitat, în principal, în temeiul art.489 C.pr.civ., anularea recursului ca urmare a nemotivării acestuia, iar în subsidiar, în baza art.496 C.pr.civ., respingerea recursului, ca nelegal și neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În susținerea tezei nulității recursului, intimata a menționat că simpla susținere cu caracter general, neprobată de altfel, că procedurile de control al suprafețelor pentru care au fost solicitate plăți pe suprafață ar contraveni nepermis exigențelor impuse de Legea nr.7/1996 și Ordinului nr.1882/C/2011, nu constituie o critică în sensul art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., astfel că încercarea de motivare a recursului este superficială și confuză, ceea ce echivalează cu nemotivarea lui.
Cu privire la fondul criticilor rezultate din cuprinsul recursului, intimata a arătat, în esență, că instanța de fond nu a greșit atunci când a reținut faptul că procedurile de control al suprafețelor pentru care au fost solicitate plăți directe pe suprafață ar contraveni, nepermis, exigențelor impuse de Legea nr.7/1996 și Ordinului nr.1882/C/2011, iar susținerea contrariului de către recurentă, fără însă a produce și dovezi, este lipsită de temei.
Rezultatul controlului la care a fost supusă, a menționat societatea intimată, nu se datorează metodei de control folosită, ci greșelilor făcute de către recurenta-pârâtă în aplicarea și interpretarea propriilor reglementări, omițând concursul reclamantei pentru clarificarea și soluționarea aspectelor semnalate sub diferite motive invocate.
Pe baza amplului probatoriu administrat în cauză, a conchis intimata, tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, recursul declarat de către pârâtă fiind nefondat.
Analizând excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor, invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Motivele de nelegalitate nu trebuie să se regăsească în conținutul declarației de recurs în termeni expreși, cu indicarea unuia sau mai multora dintre motivele regăsite în cuprinsul art.488 alin.1 C.pr.civ., ci trebuie să fie încadrabile într-unul din cazurile de casare prevăzute de norma legală menționată, Astfel, sancțiunea nulității recursului poate fi aplicată numai în ipoteza în care motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare.
Prin urmare, apreciind că din cuprinsul declarației de recurs, în termenii în care a fost redactată, rezultă, în esență, că recurenta critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a normelor de drept material, critică care se circumscrie motivului de casare reglementat de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., excepția nulității recursului urmează a fi respinsă, ca nefondată.
În privința fondului cauzei, analizând sentința recurată, raportat la probatoriul administrat în cauză, la dispozițiile legale incidente și prin prisma criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, Curtea de apel constată că recursul declarat împotriva acesteia este fondat, pentru considerentele ce succed:
În mod judicios a reținut instanța de fond că, în urma controlului faptic efectuat de către pârâta recurentă, în urma actualizării blocurilor fizice în Campania 2011, s-au confirmat suprafețe mai mici decât cele aflate sub angajament agromediu sau supradeclararea cu privire la parcelele 3a B., 13a Cenade și 14a Cenade, astfel că, reține Curtea, nu a fost respectat angajamentul și reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica în termenul prevăzut de lege, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, modificarea datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății, cu privire la suprafețele declarate în Campaniile 2008, 2009 și 2010, obligație instituită de art.7 lit.j din OUG nr.125/2006.
Astfel, propunerea formulată de către pârâtă pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit pentru campaniile menționate este în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, prevăzute de OUG nr.66/2011, OUG nr.125/2006 și art.80 din Regulamentul CE nr.1122/2009, privind recuperarea sumelor necuvenite, sens în care instanța de fond a dat o interpretare eronată și pe cale de consecință a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale evocate.
Instanța de fond s-a aflat în eroare susținând că pârâta nu poate impune alte sisteme de efectuare a măsurătorilor, respectiv teledetecția sau sistemul global de navigație prin satelit, decât cel folosit în sistemul de cadastru și carte funciară și prevăzut de Legea nr.7/1996 și Ordinul nr.1882/C72011, privit ca sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării.
Statuând în acest sens, instanța de fond a nesocotit practic principiul supremației dreptului comunitar aplicabil în ipoteza conflictului dintre legea națională și dreptul comunitar, instituit de art.148 alin.2 din Constituția României.
Astfel, din perspectiv acestui conflict, tribunalul avea de făcut verificări cu privire la existența sa și să evalueze scopul prevederii comunitare în lumina conținutului său, în timp ce norma națională continuă să își producă efectele și să fie aplicată doar pentru acele aspecte pe care norma comunitară nu le afectează.
Regulamentul, act al instituțiilor UE, este o normă de aplicabilitate generală. El are caracter obligatoriu în toate elementele sale componente și este direct aplicabil în toate statele membre fără a fi necesară transpunerea în legislația națională, iar atunci când anumite dispoziții nu au efect direct, legislația națională trebuie interpretată în conformitate cu obiectivele Regulamentului.
Datorită aplicabilității generale, regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice și juridice (statele, instituțiile acestora, societățile, cetățenii).
Prin urmare, contrar opiniei exprimată de instanța de fond și făcând aplicarea principiului anterior enunțat, rezultat din jurisprudența CJUE, Curtea reține că, potrivit art.20 alin.2 teza a doua din Regulamentul (CE) nr.73/2009 și art.33 alin.2 din Regulamentul (CE) nr.1122/2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.73/2009, statele membre pot utiliza tehnicile de teledetecție și sistemul global de navigație prin satelit pentru realizarea de verificări la fața locului pentru parcelele agricole, pârâta, în calitate de autoritate responsabilă cu coordonarea controalelor și verificărilor de această natură, procedând în consecință.
Prin urmare, teledetecția nu reprezintă un sistem de control subsecvent controlului la fața locului, ci însuși instrumentul prin intermediul căruia se realizează un asemenea control.
Astfel, în virtutea principiului supremației dreptului comunitar, dispozițiile de drept intern prevăzute de Legea nr.7/1996 și Ordinul nr.1882/C/2011, referitoare la sistemul de efectuare a măsurătorilor, sunt subsecvente celor de drept comunitar și trebuie aplicate doar în privința aspectelor pe care norma comunitară nu le afectează, neavând forță juridică superioară așa cum eronat a reținut tribunalul în considerentele hotărârii pronunțate.
Probatoriul administrat în fața instanței de fond, respectiv proba testimonială și proba cu expertiza tehnică topografică, nu sunt de natură a înlătura rezultatele verificărilor efectuate de către pârâtă prin teledetecție și în urma actualizării imaginilor aeriene și redefinirii blocurilor fizice.
În acest sens, Curtea reține că nu prezintă relevanță în cauză depoziția martorului G. N.(f.192 dosar fond), din cuprinsul acesteia nerezultând date cu privire la suprafața declarată în anul 2010 de către reprezentantul societății la APIA. Or, din acest punct de vedere, importanță prezintă suprafața declarată, fiind vorba despre plăți pe care reclamanta le-a primit în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, iar din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că . declarată ca având o suprafață determinată, în anul 2010, de 14,20 ha, iar în anul 2011 de 13,30 ha, angajamentul de agromediu fiind nerespectat cu privire la suprafață.
Nerelevante în economia soluționării cauzei sunt și concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expertul P. V. (f.220-250 și 268 dosar fond), întrucât expertul nu a putut face determinări retroactive ale parcelelor în litigiu separat pe anii 2008-2010, în teren neexistând elemente materiale de identificare cu anii anteriori. În același sens, nu prezintă importanță aparatura folosită de către expert pentru efectuarea măsurătorilor de suprafață, iar faptul că acestea au fost realizate la fața locului cu aparatură GPS „performantă” constituie o chestiune încărcată cu o doză ridicată de relativism, în condițiile în care tehnica evoluează în epoca contemporană cu o viteză uluitor de mare.
Așa fiind, Curtea constată că reclamanta nu a manifestat suficientă diligență în ceea ce privește respectarea angajamentului de agromediu cu privire la suprafață, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a determinat, în vederea comunicării către pârâtă, în scris și în termenul prevăzut de lege, modificările de suprafață declarate în cererile de plată aferente perioadei 2008-2010.
Apărarea reclamantei, potrivit căreia diferența între suprafața declarată în 2010 și suprafața din 2011, în privința parcelei 14a, se datorează inadvertențelor dintre suprafața trecută în adeverința de proprietate, titlul de proprietate și suprafața determinată faptic în teren, este lipsită de suport probator și legal, întrucât legea instituie în sarcina celor care solicită acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, categorie din care face parte și aceasta, o obligație de diligență constând în determinarea suprafeței agricole utilizate a exploatației și comunicarea modificărilor acesteia, după cum rezultă din contextul art.7 din OUG nr.125/2006, obligație care nu a fost îndeplinită, astfel că reclamanta nu se poate prevala de propria culpă.
În consecință, apreciind că reclamanta nu a răsturnat prezumția de legalitate a actelor administrative emise de către pârâte, contestate prin acțiunile conexe formulate, prezumție care stă la baza întregului edificiu al fundamentării forței juridice deosebite a actelor administrative, ca acte de autoritate, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul art.496 și art.498 alin.1 C.pr.civ., Curtea urmează a proceda la admiterea recursului declarat de către pârâtă.
Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de către tribunal va fi casată și, urmare a rejudecării procesului în fond, acțiunile conexe formulate de către reclamantă vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean A..
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean A., împotriva sentinței administrative nr.708/C./10.04.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență și în consecință:
Casează hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond, respinge acțiunile conexate formulate de către reclamanta . Cenade, jud. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. H.A.E. 2 ex/25.02.2015
J. fond B.A.A.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 198/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 678/2015.... → |
|---|
