Obligaţia de a face. Decizia nr. 198/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 7747/85/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 198/2015

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător M. F. C.

Judecător C. G. N.

Grefier N. P.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU împotriva sentinței nr. 2303/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.

Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul reclamant V. M. V..

Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța, față de actele dosarului și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._ reclamantul V. M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sibiu și A.F.M. București, obligarea acestora la restituirea sumei de 5434 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente de la data plății și până la data restituirii efective.

Prin sentința nr. 2303/CA/2014, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 5434 lei, reprezentând suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume conform C. pr. fiscală începând cu data achitării și până la data plății efective Pârâtele au fost obligate la cheltuieli de judecată în sumă de 1540 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că dispozițiile aplicabile sunt OUG 50/2008 și HG 868/2008 și că aceste prevederi sunt conforme cu normele comunitare. Se susține de asemenea că beneficiarul acestei taxe este AFM, astfel că numai aceasta trebuie obligată la restituirea taxei și că cheltuielile de judecată se impun a fi admise numai în măsura în care sunt necesare și făcute în mod real,solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin 1 C. pr. Civ.

În drept se invocă art. 483 și 488 pct. 8 C. pr. civ.

Reclamantul intimat a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului și cheltuieli de judecată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

În ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, Curtea reține că acțiunea de față a fost promovată de reclamant ca urmare a refuzului AFP Sibiu de restituire a taxei de poluare achitată de acesta. Această taxă se calculează și se încasează de autoritatea fiscală competentă, în speță AFP Sibiu, care, potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 soluționează contestațiile privind taxa datorată de către contribuabili.

Cum reclamantul invocă neconformitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar și solicită restituirea acesteia și având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, se constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice Sibiu cât și Administrația F. pentru Mediu.

Față de cele ce preced, aceste motive de recurs se privesc ca nefondate.

În ce privește compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea constată de asemenea nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe.

Trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat în mai multe cauze neconformitatea taxei instituită de OUG nr. 50/2008, indiferent de modificările aduse ulterior. În acest sens, în cauza T. contra României, CJUE a reținut în esență că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Acest text normativ din TFUE interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare iar o asemenea interdicție trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește.

Reiterând aceleași principii, Curtea de Justiție a constată cu alt prilej, în cauza N. contra României că și modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 privind instituirea acestei taxe sunt contrare dreptului comunitar.

Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.

Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal.

Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.

Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei nelegal percepută.

Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că, de vreme ce acțiunea reclamantului a fost admisă, pârâta recurentă este parte căzută în pretenții în sensul art. 453 C. pr. civ. și a fost în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță făcând o aplicare justă a criteriilor prevăzute de art. 451 alin. 1 C. pr. civ. referitoare la cuantumul acestor cheltuieli.

Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 496 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul acesteia.

Cum recursul pârâtei a fost respins, se va admite cererea reclamantului intimat privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, fiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ.

Astfel se va dispune obligarea pârâtei recurente să plătească intimatului reclamant suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar (12).

Pentru aceste motive:

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2303/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .

Obligă recurenta să plătească intimastului V. M. V. suma de 150 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.

Președinte,

D. M.

Judecător,

M. F. C.

- concediu odihnă, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC,

Președintele completului

D. M.

Judecător,

C. G. N.

Grefier,

N. P.

Redc. D.M.

Tehn. D.M.

5 ex/20.02.2015

Jud. fond – G. B.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

Dosar nr._