Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 6092/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. Nr. 475/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. G. N.
Judecător:N. V.
Judecător:M. F. C.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig împotriva sentinței nr. 2567/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Completul de judecată a fost constituit potrivit disp. art. 95 și următoarele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, lipsa doamnei judecător D. M. fiind complinită cu judecătorul de permanență din data ședinței de judecată, în persoana doamnei judecător N. V..
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, fiind învederat faptul că cu data ședinței, reclamantul intimat S. P.-C. a expediat prin fax la dosar scurte concluzii de respingere a recursului.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și solicitarea privind judecarea cauzei în lipsă inserată în cuprinsul motivelor de recurs, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului administrativ de față;
Pe rolul Tribunalul Sibiu s-a înregistrat sub dosar nr._ acțiunea formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. - Administrația Finanțelor Publice Avrig și Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4789 lei achitată cu titlu de taxe de poluare și plata dobânzii legale fiscale de la data plății și până la restituire.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism înmatriculat pentru prima dată în spațiul U.E., pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxă de poluare, percepută în temeiul O.U.G. 50/2008.
Reclamantul mai susține că plata taxei reprezintă o obligație legală ce derivă din O.U.G. 50/2008 și este impusă la prima înmatriculare în România a unui autoturism importat, iar acest act normativ contravine dreptului obiectiv comunitar, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Totodată, reclamantul precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece ea nu se aplică autoturismelor la reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în circulație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 2567/CA/2014 Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă și contencios administrativ și fiscal – a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu, dispunând obligarea pârâtelor la restituirea taxelor de poluare în cuantum total de 4789 lei și a dobânzii legale aferente de la data plății, 16.07.2010 până la achitarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că taxa de poluare pentru autovehicule, instituită prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, nu se aplică autovehiculelor produse în țară și înmatriculate aici, dar se aplică autoturismelor înmatriculate deja în celelalte state comunitare și care sunt reînmatriculate în România în urma încheierii unor acte juridice translative de proprietate, precum și autovehiculelor care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, indiferent dacă sunt sau nu produse în țară.
Aceasta face ca produsele statelor membre să fie impuse suplimentar comparativ cu produsele interne similare, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, fapt interzis de prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Întrucât autovehiculul menționat în cerere a făcut deja obiectul unei înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene, instanța a constatat că reclamantul nu avea obligația de a plăti taxa de poluare pentru înmatricularea acestui vehicul în România, chiar dacă acesta se află la prima înmatriculare, astfel că a admis acțiunea dispunând restituirea taxelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât O.U.G. nr. 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si în concordanță cu jurisprudența C.J.C.E. atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul C.E. de către C.J.C.E. este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Se invocă lipsa calității procesuale pasive a AJFP în ce privește restituirea taxei care se regăsește în patrimoniul AFM, criticând și obligarea sa la cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art. 483, 488 pct. 8 și urm. NCPC.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din L. 146/1997.
Analizând recursul formulat de pârâta recurentă, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la fondul cauzei se constată că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar un autoturism second hand, pentru înmatricularea autoturismului achitând taxa de poluare conform OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Taxa de poluare care face obiectul prezentei acțiuni a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, constituindu-se ca venit la bugetul F. pentru Mediu.
Față de data la care s-a calculat și plătit taxa de poluare de către reclamanta în speță, incidente sunt dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, modificată.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerea I. T., cauza C-402/09, răspunzând unei întrebări adresate de Tribunalul Sibiu cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta nemodificată, după cum urmează:
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente.
De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește (par. 60).
Prin urmare, O.UG. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei nelegal percepută, astfel că criticile pe fondul cauzei formulate în recursul pârâtei sunt nefondate.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.U.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
(continuarea deciziei nr. 475/2015 pronunțată în dosar nr._ )
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Județeană a Finanțelor Publice cât și Administrația F. pentru Mediu, în mod corect fiind obligate pârâtele la plata taxei, a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 NCPC, astfel că în temeiul art. 498 NCPC va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig împotriva sentinței nr. 2567/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
Președinte, C. G. N. | Judecător, N. V. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, I. M. |
Red. CGN/12.02.2015
Tehnored.CGN/IM
5 ex. 16.02.2015
Jud. fond-L. R. P.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 141/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 48/2015.... → |
|---|
