Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 936/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 936/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 3052/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 936/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul Z. R.-A. împotriva Sentinței nr.1673/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței din partea recurentului reclamant răspuns la întâmpinare.
Față de actele dosarului și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr.1673/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Z. R.-A. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Municipal S. și Administrația F. Pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z. R.-A., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor arată că instanța de fond a respins acțiunea formulată, făcând referire la dispozițiile Legii nr.9/2012 și OUG nr.1/2012.
Susține că deși a făcut referire la faptul că taxa de poluare a fost achitată în data de 4 martie 2013, instanța nu a luat în considerare dispozițiile art. 17 și 19 din OUG nr.9/2013, în vigoare la data de 15.03.2013, care abrogă prevederile Legii 9/2012.
În drept invocă art.483 și următoarele Cod pr.civilă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a realizat în mod corect interpretarea dispozițiilor din Legea 9/2012 prin raportare la cele ale art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, explicitate prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Reclamantul supunând controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de pârâtă de a înmatricula autoturismul său achiziționat din spațiul Uniunii Europene, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr. 9/2012, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
Legea nr. 9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 4 al. 1 lit. a) din același act normativ stipulează că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Demn de reținut este faptul că art. 4 al. (2) stipulează faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Acest text a fost introdus în scopul armonizării legislației interne cu cerințele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Cu această ocazie s-a reținut că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
La punctul 27 din Hotărârea din 7 iulie 2011, N. (C‑263/10), Curtea a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește versiunile modificate ale OUG nr. 50/2008. Astfel, fiecare dintre aceste versiuni modificate menținea un regim de impozitare care descuraja înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Instituind o taxă și pentru tranzacțiile cu „produsele similare”legiuitorul nu a făcut altceva decât să se conformeze celor reținute de instanța europeană.
Prin Ordonanța din 03.02.2014 pronunțată în cauzele conexate C‑97/13 G. C. și C‑214/13 G. C., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Însă în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012 a fost publicata Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 1/2012 prin care s-a prevăzut că „Începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.”
Relativ la acest act, prin aceeași Ordonanță, instanța europeană a reținut că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Această concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că OUG nr. 1/2012 nu a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 decât începând de la 31 ianuarie 2012,(…). Astfel, OUG nr. 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31 ianuarie 2012, ci și restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul articolului 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 și 30 ianuarie 2012. În consecință, situația creată retroactiv prin OUG nr. 1/2012 pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de aceste aspecte se poate conchide că Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare după 01.01.1013, respectă exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată, fiind astfel conformă dreptului unional și nu se impune înlăturarea de la aplicare a normelor juridice interne aplicabile, cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Pe de altă parte, taxa pentru emisii poluante, indiferent de denumirea ei, este o taxă ce se percepe la prima înmatriculare sau transcriere a autoturismului. Sub acest aspect se reține că taxa se determină pe baza unor criterii obiective, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, capacitate cilindrică, norma de poluare pentru motor și vechimea autoturismului, fiind asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 110 din T.F.U.E.,criticile reclamantului fiind și din acest punct de vedere neîntemeiate.
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, astfel că reclamantul trebuia să plătească taxa pentru emisii poluante la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său.
În ce privește critica referitoare la ignorarea dispozițiile art. 17 și 19 din OUG nr.9/2013, în vigoare la data de 15.03.2013, care abrogă prevederile Legii 9/2012, curtea reține că acestea exced cadrului procesual. Taxa a fost calculată și achitată în temeiul Legii 9/2012, astfel că regimul său juridic este stabilit de acest act normativ. Intervenția ulterioară a legiuitorului prin abrogarea actului care a stabilit taxa pe emisii poluante nu are nici o relevanță pentru taxele deja calculate și plătite, fiind aplicabil principiul tempus regit actum.
Pentru toate aceste considerente Curtea reține că hotărârea atacată este legală, astfel că în temeiul art. 496 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va fi menținută prin respingerea recursului formulat de reclamantul Z. R. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z. R. A. împotriva Sentinței nr. 1673/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. O. M. P. L. I. G.
Grefier,
M. S.
Red.Tehnored.L.G.
2ex./10.03.2015
Jud.fond: F. C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 930/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2022/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
