Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 3899/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 630/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Judecător M. F.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Aiud împotriva sentinței administrative nr. 1541/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
Se constată că s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului A. la prezentul dosar.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânarea pronunțării din data de 03.02.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 1541/C./2014, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. și a obligat pârâtele Administrația F. pentru Mediu și DGRFP B. - Serviciul Financiar Municipal Aiud să achite reclamantului dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între data plății taxei și data cererii de restituire a taxei, pentru suma de 3419 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 60,43 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Aiud, solicitând în conformitate cu art.486 coroborat cu art.488 alin. 1 pct.8 C. proc. civ. admiterea acestuia și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul a arătat că taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Precizează că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul plății taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM. Având în vedere prevederile legale, invocate, se arată că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, în speță AFM, indiferent că este vorba de taxa pe poluare sau de dobânda aferentă acestei taxe.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 4415/C./2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Aiud și Administrația F. pentru Mediu, fiind obligate pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 3419 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei pentru perioada începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă.
Instanța a constatat că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecința, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art.148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea reclamantului corect a fost admisă de către prima instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamantul nu a promovat recurs împotriva sentinței instanței de fond, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 C. pr. fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
Serviciul Fiscal Municipal Aiud având competență legală cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, a fost obligat prin sentința nr. 4415/C./2012 pronunțată de Tribunalul A., alături de Administrația F. pentru Mediu, la restituirea taxei achitată de reclamat, împrejurare față de care aceleași părți sunt obligate și la plata dobânzii în favoarea reclamantului.
Față de cele ce preced, nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C. pr. civ., potrivit art. 496 si 498 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Aiud.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Aiud împotriva sentinței administrative nr. 1541/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Februarie 2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. K. M. F. F. I. P.
concediu odihnă
Semnează Președintele
Curții de Apel
A. I. P.
Grefier,
M. C. Daiboc
Red./tehnored.F.I.P.
5 ex./13.02.2015
Jud.fond – Ș. F.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 396/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 123/2015.... → |
|---|
