Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 864/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3075/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 864/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. N.-P.
Judecător: O. M. Stânga
Judecător: M. C. C.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni împotriva sentinței nr. 1440/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este scutit de timbraj, recurenta, prin recursul formulat a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimatul reclamant C. D. a depus la dosar concluzii scrise.
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată, constată:
Prin sentința administrativă nr. 1440/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. împotriva pârâtei DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. I., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni și a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și, în consecință, au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.977 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 16.03.2009 și dobânda legală aferentă calculată potrivit Codului de procedură fiscală începând cu data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Au mai fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.098 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
A motivat că, față de prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012, se impune doar restituirea diferenței dintre taxa achitată și cea calculată potrivit acestei legi. Potrivit noii legi, taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective și se datorează pentru toate autovehiculele, indiferent de proveniența lor, astfel că este conformă cu normele de drept comunitar.
A fost criticată hotărârea primei instanțe și sub aspectul momentului de la care se calculează dobânda legală acordată, recurenta susținând că acesta ar trebui să fie cel al formulării cererii de restituire.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta a solicitat reducerea onorariului de avocat acordat, respectiv să fie avute în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 486 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010.
Prin întâmpinare, intimatul – reclamant C. D. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prevalându-se de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E. (actualul art. 110 T.F.U.E.), de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamantul s-a adresat Serviciului Fiscal Orășenesc Cîmpeni, solicitând restituirea sumei, acesta considerând că suma nu-i poate fi restituită.
Prin acțiunea formulată, aceasta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Raportat la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar, că O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și respectiv OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În concluzie, O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Așadar, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune restituirii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Criticile pârâtei, care invocă noua lege privind taxa de poluare, nr. 9/2012, susținând că aceasta respectă normele comunitare, nu pot fi primite.
Astfel, conformitatea legislației interne cu dreptul comunitar trebuie analizată raportat la data la care reclamantul a formulat cererea de înmatriculare și s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare. Or, așa cum s-a arătat anterior, în raport cu acest moment, instanța de fond a stabilit în mod corect că impunerea unei asemenea obligații pentru autoturismele achiziționate dintr-un stat membru UE este discriminatorie în raport cu autovehiculele autohtone, contravenind astfel normelor comunitare.
Curtea mai reține că aplicarea în speță a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 ar contraveni principiului neretroactivității legii și principiului stabilității raporturilor juridice, iar analizarea concordanței acesteia cu legislația comunitară excede obiectului cauzei de față, instanța fiind chemată să cerceteze o astfel de conformitate în raport de legea națională de la momentul achitării taxei de poluare.
În plus, pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndreptățit și la dobânda fiscală de la data plății taxei, conform Hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza I..
Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va fi respins recursul declarat de către pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni, neputându-se reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 coroborat cu art. 451 alin. 1 din Noul Cod de Procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului – reclamant suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni împotriva sentinței nr. 1440/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolență în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. N.-ParaschivOlimpia M. StângaMariana C. C.
Grefier,
C. B.
Red./Tehnored. SOM/5 ex./12.03.2015
Jud. fond MGC
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 123/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 45/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
