Anulare act administrativ. Sentința nr. 45/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3310/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
SENTINȚA Nr. 45/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect anulare act administrativ disjuns din dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței din partea reclamantei răspuns la întâmpinare și cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
P. acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, ca urmare a declinării competenței dispusă de Tribunalul Sibiu prin Sentința nr.2496/2014, reclamanta F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Ordinelor emise de președintele A.N.A.F. cu nr.1104/2013, privind aprobarea structurii organizatorice a Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice, cu nr.1106/2013, aprobarea numărului de posturi pentru fiecare Direcție G. Regională și cu nr.1112/2013, privind aprobarea statului de funcții ale Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B.;
În expunerea de motive arată că a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, respectiv AFP Copșa M., în perioada_11 ca inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, iar datorită reorganizării instituția s-a desființat, fiind nevoită să accepte numirea pe o funcție inferioară celei deținute, respectiv inspector, clasa I, grad profesional principal, gradația 5 la Administrația Finanțelor Publice Mediaș actualul S. F. Municipal Mediaș.
Menționează că postul ce-l ocupă în cadrul AFP Mediaș era la serviciul colectare din cadrul Administrației și nu la trezorerie situație ce impunea din partea celor abilitați emiterea deciziei de detașare, întrucât încă de la încadrare, fișa postului a fost întocmită de serviciul trezorerie, în care au fost trecute un amalgam de atribuții nespecifice funcției, deși evaluarea anuală era făcută de aceleași persoane care i-au întocmit și fișa postului. Pentru a-și acoperi propriile deficiențe în activitatea de management resurse umane privitor la aspectele menționate mai sus, în mod surprinzător la data de 06.08.2013, a primit decizia nr.394/01.08.2013 de preaviz, privind eliberarea din funcție, precum și exprimarea opțiunii pe un post vacant la trezorerie. Desigur și-a depus opțiune pentru postul vacant, cu toate că nu s-a respectat nici un principiu legal, privind organizarea examenului-concurs din data de 23.08.2013 la Direcția Regională a Finanțelor Publice B., prin necomunicarea bibliografiei necesare doar în 22.08.2013.
P. precizarea de acțiune, arată că potrivit dispozițiilor art.55 alin.3 din Anexa nr.1 la HG. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării; „Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Ordinele ce fac obiectul prezentului litigiu apreciază că nu fac parte din această categorie, astfel că exista obligația din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de publicare a acestora în Monitorul Oficial potrivit dispozițiilor art.11 din L.nr.24/2000.
Nepublicarea acestor ordine în Monitorul Oficial al României atrage sancțiunea inexistenței și pe cale de consecință a inopozabilității, aplicându-se prin analogie dispozițiile art.10 alin.1 și art.108 alin.4 din Constituția României.
Raportându-se la jurisprudența CEDO (cauza P. împotriva României din 23.09.1999) se poate reține că nepublicarea Ordinelor susmenționate în Monitorul Oficial nu corespunde exigenței de „accesibilitate” și „ previzibilitate”.
De asemenea, Curtea a statuat că sunt înfrânte principiile statului de drept în condițiile în care autoritățile guvernează prin acte normative nepublicate în Monitorul Oficial. Perpetuarea și escaladarea acestei atitudinii pune în pericol însăși fundamentul statului de drept, sens în care instanțele judecătorești sunt chemate să cenzureze exercițiu neregulat incert al puterii executive și să vegheze ca drepturile și libertățile persoanelor să fie respectate asigurând guvernarea legilor și nu a instituțiilor statale.
În drept a invocat art.96 alin.1 din Noul Cod de Procedură civilă.
Reclamanta a invocat și prevederile art.4 (1) Legea nr.554/2004, art.106 Legea 188/1999, art.194 NCPC, art.31(2), art. 52(1), art.53(1,2), art.3(3) Constituție.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat prin întâmpinare (f.24) excepția inadmisibilității cererii, raportat la dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Mai arată pârâta că acțiunea reclamantei referitoare la anularea ordinelor este nemotivată, singura motivare se regăsește in precizarea de acțiune depusă tardiv.
Pe fond, arată că ordinele contestate au fost emise în aplicarea dispozițiilor HG nr.520/2013 și OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A..
Pârâta arată că, potrivit legislației în materie, ordinele pot fi cu caracter normativ sau individual.
Actele cu caracter normativ se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, astfel cum stabilesc prevederile art.3 lit.a) din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare.
Actele administrative cu caracter individual se definesc prin faptul că efectele lor se produc asupra unui/unor subiect/subiecți de drept determinat/determinați sau cel puțin determinabili.
Față de cele arătate anterior, rezultă că Ordinele 1104/2013, nr.1106/2013 și 1113/2013 emise de Președintele A., nu pot fi încadrate în categoria actelor cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează „erga omnes”, ci au aplicabilitate limitată doar pentru salariați, respectiv funcționarii publici și personalul contractual, încadrați în direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora.
Referitor la susținerile reclamantei în sensul că ordinele menționate anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, arată următoarele:
Așa cum a precizat anterior, O.P.A.N.A.F. nr.1104/2013, nr.1106/2013 și 1113/2013, nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.52/2002 privind transparența decizională în administrația publică.
De asemenea, ordinele menționate mai sus nu por reprezenta acte cu caracter normativ, întrucât nu au o aplicabilitate generală și nu se adresează „erga omnes”.
După cum se poate constata, ordinele indicate se adresează unui număr restâns și bine definit de subiecți, respectiv așa cum a arătat, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul structurilor A.N.A.F.
De asemenea, potrivit art.55 alin.(3) din Anexa 1 la H.G. nr.561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vedere adoptării/aprobării.
„Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.”
P. răspunsul la întâmpinare (f.40), reclamanta arată că, ordinele emise de pârâtă au caracter normativ și nu individual cum greșit se susține de către pârâtă, aceste ordine reglementând aspecte de organizare a structurii pârâtelor, iar pârâtele în mod eronat cu încălcarea principiului legalității le recunosc existența și valabilitatea acestora, deși nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nepublicarea actelor normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale în M.Of., determină imposibilitatea producerii de efecte juridice, actele care nu respectă, această cerință legală obligatorie fiind considerate inexistente.
În condițiile în care nu s-a dovedit caracterul clasificat sau individual al acestor ordine emise de pârâtă, nu s-a îndeplinit cerința de legalitate, sancțiunea fiind aceea a inexistenței. Conform jurisprudenței C.E.D.O. nepublicarea ordinelor în M.Of. încalcă principiile statului de drept în condițiile în care autoritățile etatice guvernează prin acte normative nepublicate în M.Of., perpetuarea și escaladarea acestor atitudini, punând în pericol însăși fundamentul statului de drept.
Emiterea acestor ordine au avut la bază OUG nr.77/2013, privind reducerea cheltuielilor din instituțiile publice, așa cum rezultă din fundamentare cu privire la procesul de reorganizare nr._/30.07.2013, depusă de pârâtă în dos._ la Tribunalul Sibiu, ordonanța declarată neconstituțională potrivit deciziei Curții Constituționale nr.55/05.02.2014.
P. răspunsul la întâmpinare, reclamanta solicită respingerea excepțiilor invocate.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii în raport de prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, instanța reține următoarele;
Reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei cereri de anulare a ordinelor cu nr.1104/2013, privind aprobarea structurii organizatorice a Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice, cu nr.1106/2013, aprobarea numărului de posturi pentru fiecare Direcție G. Regională și cu nr.1112/2013, privind aprobarea statului de funcții ale Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B., emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în aplicarea și executarea dispozițiilor art.9 alin.(3) și alin.(7) din H.G. nr.520/2013, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Reclamanta a ocupat funcția de execuție - inspector principal, clasa I, în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, structură supusă reorganizării prin reducerea posturilor totale de la 52 la 42 posturi iar în Trezorerie, unde reclamanta și-a desfășurat activitatea, statul de funcții s-a modificat prin reducere de la 20 la 16 posturi.
Nu contestă faptul că nu a îndeplinit procedura prealabilă, însă susține că ordinele atacate au caracter normativ și nu individual, iar acestea nefiind publicate în Monitorul oficial sunt lipsite de efecte juridice.
De esența prezentului litigiu este stabilirea naturii juridică a celor trei ordine mai sus indicate, respectiv sunt acte individuale așa cum susține pârâta sau acte normative cum sunt calificate de reclamantă, pentru a se stabili care sunt normele legale incidente.
Instanța reține că atât în doctrină, dar și în jurisprudența instanțelor, s-a statuat că prin actul administrativ normativ se formulează reguli de drept generale și impersonale care stabilesc situații juridice cu același caracter.
Deci din punct de vedere material și al cuprinsului său, actul administrativ normativ organizează aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
În ce privește actul administrativ individual acesta este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat s-au unei categorii anume a subiectelor de drept.
Astfel, prin Ordinul președintelui A. nr.1104/01.08.2013(f.16) s-a aprobat, începând cu data de 01.08.2013 structura organizatorică a direcțiilor generale regionale a finanțelor publice și structurilor din cadrul acestora (fila 349, vol.1).
P. Ordinul președintelui A. nr.1106/01.08.2013 (f.12) s-a aprobat, începând cu data de 01.08.2013 numărul total de posturi pentru fiecare direcție generală regională a finanțelor publice, Direcția generală regională a finanțelor public B. având alocate un număr de 2.911 posturi (fila 346, vol.1).
P. Ordinul președintelui A. nr.1113/01.08.2013 ( f.9) s-a aprobat, începând cu data de 01.08.2013 statul de funcții al Direcției generale regionale a finanțelor publice B. și structurilor din cadrul acesteia (fila 244, vol.1). calificarea Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.
Așadar, cele două tipuri de acte administrative se diferențiază atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii față de care, se constată că cele trei ordine sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice și structurilor din cadrul acestora.
Fiind stabilită natura juridică a celor trei ordine mai sus indicate, în sensul că sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate, precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării, potrivit cărora nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.
P. urmare, instanța reține aplicabile în cauză dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. De asemenea, potrivit art. 193 Cod procedură civilă sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, excepția invocată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală urmează a fi admisă și se va constata că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită în cauză, motiv pentru care soluția care se impune a fi pronunțată este aceea de respingere ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamanta
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAST E
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. M., cu domiciliul în Mediaș, ., scara A, ., jud. Sibiu, CNP_ în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 6, CUI16031712.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,25 februarie 2015.
Președinte, C. C. F. | ||
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.F.C.
4ex./SM./19.03.2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 864/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 404/2015.... → |
|---|
