Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 739/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2313/97/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 739/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. Ș.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Completul de judecată a fost legal constituit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în numele Serviciului F. Municipal Orăștie împotriva sentinței nr. 1654/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței mandatara intimatului reclamant, avocat M. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-a atașat prezentului dosar, dosarul înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr._ .
Mandatara intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara, ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față :
Prin sentința administrativă nr.1654/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. M. I. R. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, S. F. Municipal Orăștie și Administrația F. pentru Mediu și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală calculată conform C Pr Fisc aferentă sumei de 2130 lei, pentru perioada cuprinsă de la data plății taxei de poluare – 24.02.2009 și până la data de 13.12.2013 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 453 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii formulează recurs DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru pârâtul S. F. Municipal Orăștie, solicitând a se dispune casarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale apreciind că se impune plata dobânzii de la data plății și nu de la data cererii de restituire,întrucât legislația internă e conformă dreptului comunitar . Se arată că reclamantul a obținut restituirea taxei precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art. 70 al. 1 Cod pr. fisc. organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății.
Recursul este fondat și va fi admis în următoarele limite pentru considerentele de mai jos:
Prin acțiunea în contencios administrativ în_ reclamantul în contradictoriu cu pârâtele S. F. Municipal Orăștie și Administrația F. Pentru Mediu a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata taxei de poluare de 2130 lei și a dobânzii fiscale (calculata conform prevederilor Codului de Procedura Fiscala) aferente acestei sume,de la data cererii de restituire a taxei de poluare și până la data plății efective .
Prin sentința nr.2684/CA/2013 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu taxă de poluare, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire -14 12 2012 și până la data plații efective.
Este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțata in afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În ce privește scadența dobânzii Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efectprivarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei de poluare , duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.
Numai că instanța de fond a acordat dobânda de la data plății și până în 13 12 2013, deși reclamantul a solicitat doar până în 13 12 2012,întrucât de la 14 12 2012 plata dobânzii a fost dispusă prin Sentința nr.2684/CA/2013 a Tribunalului Hunedoara, încălcând principiul disponibilității părții și acordând mai mult decât a cerut reclamantul conform art. 22 alin.6 C.pr. civ., ceea ce atrage incidența prevederilor art.488 pct. 5 C.pr. civ..
Sub acest aspect este necesar a se admite recursul ,conform art.496 alin.2 C.pr. civ., a se casa în parte hotărârea atacată și a se înlătura obligarea pârâtelor la plata dobânzii pentru perioada 14 12_13.
Întrucât prin soluția preconizată a se da recursului, reclamantul este parte căzută în pretenții, Curtea, în temeiul art. 453 C.p.civ., va respinge cererea acestuia de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara în numele Serviciului F. Municipal Orăștie împotriva sentinței nr. 1654 /CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ în dosar nr._ și în consecință:
Casează în parte hotărârea atacată și stabilește data limită de calcul a dobânzii acordate reclamantului la 13 12 2012.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge cererea reclamantului intimat pentru plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. Ș. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. M.F.
Tehnored. H.A./5 ex./23.02.2015
Jud. fond I.T.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 204/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 61/2015.... → |
|---|
