Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 2607/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 204/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU în numele și pentru S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ împotriva sentinței nr. 2272/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul reclamant I. M. D..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța, față de actele dosarului și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._ reclamantul I. M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sibiu, DGRFP B. și A.F.M. București, obligarea acestora la restituirea sumei de 987 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente de la data perceperii și până la data restituirii efective.
Prin sentința nr. 2272/CA/2014, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 987 lei, reprezentând suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume conform C. pr. fiscală începând cu data achitării și până la data plății efective Pârâtele au fost obligate la cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că dispozițiile aplicabile sunt OUG 50/2008 și HG 868/2008 și că aceste prevederi sunt conforme cu normele comunitare. Se susține de asemenea că beneficiarul acestei taxe este AFM, astfel că numai aceasta trebuie obligată la restituirea taxei și că cheltuielile de judecată se impun a fi admise numai în măsura în care sunt necesare și făcute în mod real,solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin 1 C. pr. civ.
În drept se invocă art. 483 și 488 pct. 8 C. pr. civ.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și cheltuieli de judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, Curtea reține că acțiunea de față a fost promovată de reclamant ca urmare a refuzului AJFP Sibiu de restituire a taxei de poluare achitată de acesta. Această taxă se calculează și se încasează de autoritatea fiscală competentă, în speță AJFP Sibiu, care, potrivit art. 10 din Legea nr. 9/2012 soluționează și contestațiile privind taxa datorată de către contribuabili.
Cum reclamantul invocă neconformitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar și solicită restituirea acesteia și având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, se constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu cât și Administrația F. pentru Mediu.
Față de cele ce preced, aceste motive de recurs se privesc ca nefondate.
Reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 18.12.2012, așa cum rezultă din copia chitanței depusă la fondul cauzei, fila 8, fiind solicitată în temeiul Legii nr. 9/2012 în vederea înmatriculării în România a autoturismului de ocazie, achiziționat de reclamant dintr-un stat membru UE.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a stabilit, în mod corect, că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 9/2012 și că acestea, astfel cum se aplică după adoptarea OUG nr. 1/2012, nu sunt conforme cu dreptul comunitar.
Prin Legea nr. 9/2012, se prevede obligația achitării unei taxe de poluare atât pentru autoturisme achiziționat din spațiul comunitar (art. 4 alin. 1), cât și pentru cele rulate în România, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art. 4 alin. 2), conform Legii nr. 571/2003. Cu toate acestea, prin OUG nr. 1/2012 se suspendă, până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, respectiv a prevederilor care impun achitarea taxei de poluare pentru autoturisme deja rulate în România.
Ca atare, în urma acestei modificări legislative s-a revenit la situația discriminatorie care exista și sub imperiul OUG 50/2008 care reglementa taxa de poluare, în sensul că pentru vehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă nu se percepe taxa pentru emisiile poluante, dar această taxă este percepută pentru aceleași autovehicule aduse din import.
În consecință, considerentele CJCE din cauza T. sunt aplicabile.
Potrivit Hotărârii din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camera Întâi în cauza T., articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr. 9/2012 nu se aplică și autoturismelor folosite achiziționate din România, Curtea constată că regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 148 din Constituția României, se apreciază că instanța de fond a interpretat corect prevederile legislației interne și raportul lor cu dreptul comunitar incident, astfel că aceste critici invocate de ambele recurente nu sunt întemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că, de vreme ce acțiunea reclamantului a fost admisă, pârâta recurentă este parte căzută în pretenții în sensul art. 453 C. pr. civ. și a fost în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță făcând o aplicare justă a criteriilor prevăzute de art. 451 C. pr. civ. referitoare la cuantumul acestor cheltuieli.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că recursul de față este nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 496 C. pr. civ. îl va respinge ca nefondat.
Cum recursul pârâtei a fost respins, se va admite cererea reclamantului intimat privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, fiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ.
Astfel se va dispune obligarea pârâtei recurente să plătească intimatului reclamant suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar (f. 15).
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș împotriva sentinței nr. 2272/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului I. M. suma de 150 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. - concediu odihnă, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC, Președintele completului, D. M. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. D.M.
5 ex/20.02.2015
Jud. fond – L.A.P.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 739/2015.... → |
|---|
